- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[8-7] Ce-a doua doua venire a Domnului şi Împărăţia de o mie de ani (Romani 8:18-25)
(Romani 8:18-25)
“Eu socotesc cã suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faţa de noi. De asemenea, şi firea aşteaptã cu o dorinţa înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Cãci firea a fost supusã deşertãciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nãdejdea însã, cã şi ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim cã pînã în ziua de azi, toatã firea suspinã şi sufere durerile nasterii şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, şi asteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru. Cãci în nãdejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentrucã ce se vede, se mai poate nãdãjdui? Pe cînd, dacã nãdãjduim ce nu vedem, aşteptãm cu rãbdare.”
“Eu socotesc cã suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faţa de noi. De asemenea, şi firea aşteaptã cu o dorinţa înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Cãci firea a fost supusã deşertãciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nãdejdea însã, cã şi ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim cã pînã în ziua de azi, toatã firea suspinã şi sufere durerile nasterii şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, şi asteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru. Cãci în nãdejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentrucã ce se vede, se mai poate nãdãjdui? Pe cînd, dacã nãdãjduim ce nu vedem, aşteptãm cu rãbdare.”
Cei care sunt neprihăniţi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, au primit gloria cerului. De aceea, ei suferă cu evanghelia apei şi a Duhului lui Isus, pentru a-i îmbraca pe toţi oamenii cu gloria cerului. Credincioşii se dedică evangheliei neprihănirii lui Dumnezeu şi suferă pe pământ, deoarece făcând parte la suferinţele lui Hristos, este glorios şi drept.
Nu este onorabil pentru noi să suferim pentru Dumnezeu, pe care Îl onorăm şi-L respectăm profund? De aceea, cei care cred în neprihănirea Dumnezeu, suferă pentru neprihănirea Sa. pentru cine suferi acum?. Suferi pentru lume şi carnea ta?. Ce bine ar fi pentru sufletul tău să porţi suferinţa lumii?. Suferă pentru neprihănirea lui Dumnezeu şi crede în ea. Gloria lui Dumnezeu va fi atunci asupra ta.
Moştenirea cu care vom fi binecuvântaţi în viitor
Să ne gândim la moştenirea pe care o vom primi. Moştenirea pe care noi o vom primi în Cer este răsplata domniei cu Isus, în noul Cer şi pământ. Gloria pe care noi o vom primi în Împaratia de o mie de ani şi Îmapratia veşnică a lui Dumnezeu este atât de mare, încât nu poate fi măsurată. Doar credincioşii născuţi din nou opt şti şi vor poseda această glorie care îi aşteaptă.
Gloria incomparabilă
“Eu socotesc cã suferinţele din vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faţa de noi.” (Romani 8:18).
Comparând gloria care va fi primită de credincioşii din timpul prezent, pentru suferinţele lor, Pavel a spus că slava lor va depăşi cu mult suferinţele lor prezente. Aceasta este absolut adevărat; gloria care-i aşteaptă este cu msiguranţă mai mare decât suferunţa pe care o purtăm acum.
Aşteptarea cea mai sinceră a creaţiei
“De asemenea, şi firea asteaptã cu o dorinţa înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Cãci firea a fost supusã deşertãciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nãdejdea însã, cã şi ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:19-21).
Toată creaţia lui Dumnezeu tânjeşte să eliberată de corupţia păcatului. A fi eliberat, Împaratia lui Dumnezeu trebuie să fie stabilită pe pământ. Şi aceste creaţii îi aşteaptă pe copiii lui Dumnezeu să devin stăpâni ai Împartiei de o mie de ani. Toate creaţiile trebuie astfel să aştepte ziua când fiii lui Dumnezeu domnesc cu El, îmbracat în gloria lui Dumnezeu, pentru viitoarea Împratie a lui Dumnezeu.
Aşteptând răscumpărarea trupurilor noastre
“Dar ştim cã pînã în ziua de azi, toatã firea suspinã şi sufere durerile naşterii şi nu numai ea, dar şi noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, şi asteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru. Cãci în nãdejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentrucã ce se vede, se mai poate nãdãjdui? Pe cînd, dacã nãdãjduim ce nu vedem, aşteptãm cu rãbdare.” (Romani 8:22-25).
Cei care credem în evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu sunt mântuiţi de toate păcatele lor. Ei aşteaptă Împaratia lui Dumnezeu, ziua când vine, cu rabdare, în toate suferinţele lor. Ei suferă necontenit pentru evanghelie şi prin suferinţă, speranţa lor pentru Împaratia lui Dumnezeu devine chiar şi mai sinceră.Aceasta nu e decât natural pentru ei. Ei nu aşteaptă acel fel de speranţă care se vede cu ochii cărnii, ci în schimb, Împaratia lui Dumnezeu care nu se vede şi trnasformarea lor proprie.
Oamenii şi toate lucrurile din lumea de azi trăiesc o viaţă obositoare de nedescris. Cu cât trece timpul, cu atât lumea s eschimbă şi tehnologia şi civilizaţia cresc, speranţa oamenilor pentru viitor creşte în inimile lor. Ei aşteaptă să vadă un paradis pe pământ, în viitor şi totuşi devin înfricosati, nervoşi şi plictisitori, întrebându-se de ce progresul durează atât de mult, în ciuda progresului. Calculatoarele, automobilele şi alte înaintari tehnologice şi ştiinţifice ontinuă, totuşi a devenit tot mai greu să auzim râsul omenilor.
Este speranţă pentru viitorul umanităţii?. Răspunsul este un nefericit nu. Potrivit Cuvântului Apocalipsei, precum şi opiniei oamenilor de ştiinţă, dezastrele ne aşteaptă cu lipsa de apă, distrugerea stratului de ozon, seceta şi deforestierea care-I va duce pe mulţi oameni să moară de sete şi înfierbinteala. Simţi în inima ta aceste dezastre care ne aşteaptă?.
Locuim într-o lume plăcută?. Poate părea plăcută, într-un fel. Ce este ce nu poate fi cumpărat cu bani?. Dar noi avem nevoie de apă curată şi o atmosferă sănătoasă. Totuşi, stratul de ozon se distruge, permiţând razelor mortale să pătrundă prin atmosferă, în timp ce razele ultraviolete cauzează plantele să se altereze, iar inimile oamenilor să se întareasca. Oameniise îngrijoreaza tot mai mult: “Ce se va întâmpla cu acest pământ?” Dar, spre deosebire de oamenii din lume, noi, credincioşii născuţi din nuo avem credinţa că vom lua parte la prima înviere şi vom domni cu Isus, pentru o mie de ani.
Biblia ne spune că Domnul Însusi va coborî din nou din Cer cu un strigăt, o voce de arhanghel şi trâmbiţa lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4:16). Întrebarea este “când” vine. Domnul nostru a promis că va coborî pentru a-I lua pe acei care cred în evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului, şi astfel aşteptăm acea zi.
Cei care sunt născuţi din nou cred în această evanghelie: “Păcatele mele au trecut asupra lui Isus, când a fost botezat şi cred în Domnul ca Mântuitor care a fost judecat pentru păcatele mele, în locul meu.” Dumnezeu ne-a oferit mântuirea prin singurul Său Fiu, Isus Hristos. El se reîntoarce pentru a-i învia pe oamenii Săi şi pentru a le da să domnească o mie de ani pe acest pământ. Biblia este ca o imagine încurcata care trebuie să se potrivească, prin cititorii săi.
Când Isus a coborât pentru prima dată, El a venit pentru a-i chema pe păcătoşi să se pocăiască. El le-a purtat păcatele în trupul Său, prin botezul Său şi a fost judecat pentru ei prin sângele care l-a vărsat la Cruce. Când Domnul, care acum locuieşte în Cer, se reîntoarce, îi va învia pe toţi cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu, pentru a domni cu El, timp de o mie de ani.
Împaratia de o mie de ani
Cei care se iubesc unii pe alţii cu adevărat în această lume, sunt copiii lui Dumnezeu. Ei sunt singurii oameni care răspândesc evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu, fiecărui suflet pierdut, ca să-i câştige la Hristos. Oamenii din această lume îi răsplătesc pe copiii lui Dumnezeu?. Nu. Atunci, cine?. Când Isus Se reîntoarce. El îi va răsplăti, înviindu-i pe cei care sunt născuţi din nou şi permiţându-le să domnescă timp de o mie de ani.
Împaratia de o mie de ani este pentru noi, credincioşii născuţi din nou. Chiar şi lumea prezentă devine nefericită, când Domnul nostru Se reîntoarce, vom trăi într’o lume nouă. Acolo, Domnul nostru ne va permite să domnim cu El şi să trăim vieţi fericite şi pline de bucurie, atâta timp cât dorim.
Pavel a spus în Romani 8:23: “şi nu numai ea, dar si noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, şi aşteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru.” Aştepţi acea zi?. Chiar şi noi cei caer avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi îsine, aşteptăm cu nerăbdare răscumpăararea trupurilor noastre. Dumnezeu a spus că ne va învia, ne va schimba corpurile şi ne va permite să trăim cu El. Noi, care ne-am născut din nou ca neprihăniţi, sperăm şi aşteptăm prin Duhul Sfânt cea de-a doua venire a Lui.
Noi suspinăm în noi însine. Credincioşii născuţi din nou ştiu cum va fi această lume. Ceea ce ne prevestesc prezicătorii despre viitor, nu înseamna nimic. Credincioşii născuţi din nou ştiu precis ce se întâmpla în viitor. Chiar dacă lumea ar fi să se schimbe în ceea ce noi am prezis exact, nimeni nu ne-ar crede acum. Chiar dacă alţi oameni care nu recunosc Cuvântul lui Dumnezeu, îi privesc cu dispreţ, ei trăiesc cu speranţă.
De aceea, cei care nu cred, trebuie să primească mântuirea înainte ca vieţile lor să ajungă la sfârşit. Ei trebuie să creadă că Isus le-a luat păcatele asupra lor, prin botezul Său şi a fost judecat în locul nostru pe Cruce. Doar atunci ei vor putea să intre în Împaratia Cerurilor, când vine ziua finală. Atunci, noi vom fi răsplătiţi şi vom intra în Împaratia Cerurilor, pentru a avea viaţa veşnică.
Eşti trist?. Eşti împovarat?. Sau eşti muţumit cu viaţa ta?. Noi trebuie să ştim clar şi să credem că Isus a devenit Mântuitorul nostru, înainte să murim. De asemenea, trebuie să ne pregătim pentru vieţile noastre în Cer. Această lume nu este totul; cunoscând acest adevăr, trebuie să pregătim viaţa în Cer. Aceasta fac cei întelepti. Trăieşti în plăcere zi de zi?. Dacă da, eşti o persoană nebună. Cei care doresc mai bine, adică, o ţară cerească şi se pregătesc să-şi facă visele să devină realitate, intrând în ea, pe de altă parte, sunt înteleptii care-şi construiesc casa pe stâncă.
În Împaratia de o mie de ani
Dumnezeu ne-a făcut după chipul Său şi a dorit ca noi să trăim cu El pentru totdeauna. De aceea, Domnul a venit pe acest pământ, Şi+a primit botezul şi Şi-a vărsat sângele sângele penru a ne elibera de toate păcatele. Cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu, trăiesc cu Domnul, iar Domnul îi va răsplăti pentru aceasta. Domnul nostru va şterge lacrimile din ochii noştri şi ne va răsplăti pentru toate greutăţile şi singurătatea pe care am suferit-o.
Dumnezeu reînnoieşte toate lucrurile. El va permite să vină o nouă lume, unde un copil întarcat poate să-şi pună mâna în vizuina unei vipere şi să nu fiu muşcat (Isaia 11:8). Noi tre bui să credem şi să aşteptăm cu nerăbdare ceea ce nu se vede, sperând în acea zi cu perseverenţă. Dacă zicem că aşteptăm ceea ce se vede, suntem nebuni. Dacă, pe de altă parte, aşteptăm ceea ce nu se vede şi credem în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci suntem întelepti. După mântuirea noastră, aşteptăm gloria care, deşi în prezent nu se vede cu ochii noştri, vine cu siguranţă.
Dumnezeu Însusi suspină mai mult decât noi, dar tot ne face să aşteptăm. Noi aşteptăm cu nerăbdare ca trupul nostru să fie schimbat în trupuri spiriruale şi să domnim când vine timpul nostru. Ce spune Duhul Sfând care locuieşte în noi?. Pentru ce ne face să aşteptăm?. Ne face să aşteptăm Împaratia de o mie de ani. Domnul aşteaptă să ne reînnoiască trupurile şi să trăiască cu noi. De asemenea, noi aşteptăm să domnim pentru o mie de ani împreuna cu Dumnezeu.
Aleluia! Îi dăm mulţumiri Domnului nostru.
Creştinii trăiesc cu sperană pentru Cer şi încredere în speranţa lor. Această încredere nu se bazează pe sentimentele noastre emoţionale, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu, care nu minte.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
