- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[21-2] Trebuie să avem felul de credinţă care este aprobat de Dumnezeu (Apocalipsa 21:1-27)
(Apocalipsa 21:1-27)
Dumnezeu ne-a dat Noul Cer şi Pământ. Dumnezeu ne spune că, ceea ce vezi acum, primul cer şi pământ şi tot ce-i aparţine, va dispărea totul şi că în schimb ne va da un nou cer, un nou pământ şi o nouă mare şi va reînnoi toate lucrurile din acest univers nou creat. Aceasta înseamnă că Domnul Dumnezeu va oferi în dar Noul Cer şi Pământ sfinţilor care luaseră parte la prima înviere. Această binecuvântare este un dar de la Dumnezeu pe care o va acorda sfinţilor Săi, care au primit ştergerea păcatelor lor.
De aceea Dumnezeu va oferi această binecuvântare sfinţilor care participaseră la prima înviere. Această binecuvântare este permisă doar acelor sfinţi care, crezând în evanghelia asfântă a apei şi a Duhului dată de Isus Hristos, au primit ştergerea păcatelor lor. Astfel Domnul nostrum va deveni Mirele sfinţilor. De acum încolo, tot ceea ce rămâne mireselor de făcut este să se îmbrace în protecţia Mirelui, a binecuvântărilor şi a puterii Lui, ca soţie a Mielului şi să trăiască în glorie în Împărăţia Sa glorioasă, pentru totdeauna.
Pasajul ne mai spune că Oraşul sfânt, Noul Ierusalim, a coborât din Cer. Acesta nu era un oraş obişnuit, deoarece se spune că oraşul era frumos ca o mireasă împodobită pentru soţul ei, coborând din cer.
Dumnezeu a pregătit un oraş sfânt pentru sfinţi. Acest oraş este Oraşul Ierusalim, Templul lui Dumnezeu. Acest Templu este pregătit doar pentru sfinţii lui Dumnezeu. Şi a fost planificat pentru sfinţi tot acest timp în Isus Hristos, chiar înainte ca Domnul Dumnezeu să creeze acest univers. De aceea sfinţii nu pot decât să-I mulţumească Domnului Dumnezeu cu credinţa lor în El, pentru acest dar al harului.
Toate aceste lucruri-că sfinţii sunt făcuţi poporul lui Dumnezeu şi că astfel a devenit Dumnezeul lor-este harul acordat de Dumnezeu şi un dar pe care sfinţii l-au primit de la El pentru că au crezut în Cuvântul mântuirii apei şi a Duhului.
De aceea, toţi cei care sunt binecuvântaţi să intre în Templul lui Dumnezeu şi să trăiască cu El vor mulţumi şi vor da glorie lui Dumnezeu pentru totdeauna, deoarece Scriptura ne spune că Dumnezeu le va şterge lacrimile, că nu va mai fi moarte, nici plânset, nici suferinţă şi că primele lucruri vor fi trecut. Deşi tristeţea, plânsetul durerea, moartea, jelirea şi tristeţea abundă în această lume acum, în Noul Cer şi Pământ, toate astfel de lucruri vor fi trecut. Cei care trăiesc în Noul Cer şi Pământ dat de Domnul, nu vor mai vărsa lacrimi de tristeţe sau niciodată nu vor mai plânge de tristeţe pentru pierderea celor dragi.
Când soseşte acest timp al intrării sfinţilor în Nou, Cer şi Pământ, primul cer, primul pământ şi toate tristeţile lor simplu vor dispărea şi tot ceea ce-i aşteaptă pe sfinţi, va fi să-şi trăiască vieţile de glorie şi de binecuvântări cu Dumnezeu, în Noul Cer şi Pământ, pentru totdeauna. Dumnezeu va lua toate imperfecţiunile primei lumi şi va face perfectă această lume nouă.
Passajul principal al capitolului 21 ne spune despre Noul Cer şi Pământ care va urma după exterminarea completă a acestei lumi, după ce trece Împărăţia de o mie de ani, descrisă în capitolul 20. După capitolul 20, orice este chiar şi pe departe legat de acest pământ, s-a sfârşit în întregime. Era lui Anticrist (Bestia), profeţii falşi, acoliţii săi şi cei care nu crezuseră în Dumnezeu, ci fuseseră împotriva Sa, în această lume, a trecut. Deoarece au fost cu toţii aruncaţi în foc, când s-a apropiat de final Împărăţia de o mie de ani, singurul loc unde pot fi văzuţi, este iadul.
Astfel, în capitolul 21, Dumnezeu ne spune despre Noul Cer şi Pământ care îl va da sfinţilor, un loc al perfecţiunii, unde nici un păcătos nu se poate găsi. La fel ca atunci când doreşti să vezi animale sălbatice când mergi la o grădină zoologică, când vine acest timp, oricine doreşte să-l vadă pe Satan şi acoliţii săi, va trebui să facă o călătorie în iad.
În locul unde ne va da Dumnezeu Noul Cer şi Pământ, şi Domnul nostru va locui cu noi. De asemenea Dumnezeu a făcut pentru noi Oraşul Sfânt, cu natură frumoasă şi grădini minunate verzi. Când vine Noul Cer şi Pământ, toate lucrurile primei lumi şi toate imperfecţiunile sale vor fi dispărute, doar adevărul va aexista, iar sfinţii perfecţi vor domni în întreaga Împărăţie a Cerului, pentru totdeauna.
Nu fi descurajat de condiţia ta prezentă
Această eră prezentă este o eră a întunericului şi a lipsei de speranţă. Speranţa nu se găseşte nicăieri în această eră, a cărui viitor este doar înnourat în incertitudine. De aceea, uneori ne simţim frustraţi şi slabi, deşi predicăm evanghelia. Cât despre mine, inima mi-a fost descurajată de multe ori datorită acestui lucru, dar în timp ce citesc Cuvântul Apocalipsei şi explicând-i pasajele, am realizat că sfinţii şi slujitorii lui Dumnezeu care întâmpină vremurile din urmă n-au nimic de care să fie întristaţi. Făcându-mă să realizez că necazurile şi suferinţele prezente sunt doar efemere, şi că o lume strălucitoare stă chiar înaintea ochilor mei, Dumnezeu mi-a întărit inima, ca să nu mai fiu tulburat.
Dacă ne uităm doar la condiţiile noastre prezente, vieţile noastre sunt într-adevăr deprimante, triste şi neinteresante şi avem tendinţa să fim descurajaţi de problemele fără de sfârşit care ne vizitează în timp ce slujim evanghelia. Dar datorită tuturor binecuvântărilor Domnului, care se apropie de noi, deşi nu pot fi văzute de ochii noştri carnali, inimile noastre sunt eliberate de toate dezorientările şi în schimb umplute de o mare speranţă şi bucurie. Motivul pentru care nu este absolut nevoie să trăim în tristeţe, este deoarece Dumnzeul nostru ne-a dat deja Noul Său Cer şi Pământ.
Crezi în Noul Cer şi Pământ? Deşi nu ai experimentat aceasta, ai contemplate vreodată asupra acestui lucru?
Şi acest pământ are unele locuri frumoase. Când vorbim despre un mediu bun de trăit din această lume, de obicei vorbim despre copaci, păşuni verzi lângă râuri, flori pe câmp şi oameni buni. De asemenea trebuie să fie apă clară curgătoare şi nu trebuie să fie vreun om rău, noi zicem că acesta este mediul cel mai fantastic. Dar în Cer, totul este perfect, cu mult mai bun decât se mândreşte cel mai bun loc din întreaga lume.
Atunci, întrebarea este, pentru cine a pregătit Dumnezeu şi cine a coborât din Cer acest Nou Oraş, construit atât de perfect. Dumnezeu a făcut acest Oraş pentru nimeni altul decât pentru sfinţi. De aceea noi putem uita totul cu privire la primul pământ. Deşi noi vom trăi în glorie în Împărăţia de o mie de ani, în următoarea lume, în Noul Cer şi Pământ, descris în capitolul 21, pe care Dumnezeu doreşte cu adevărat să ne-o dea, vom trăi cu Domnul într-o glorie chiar şi mai măreaţă. Pentru a face astfel, Dumnezeu ne-a mântuit, trimiţându-L pe Isus Hristos pentru noi, ne va învie şi ne va răpi. Trăind cu Donmul în trupuri făcute perfecte, ca Trupul lui Isus cel înviat, oferă o imagine perfectă a vieţii prea-fericite şi binecuvântate care ne aşteaptă.
Pentru a ne da Împărăţia Noului Cer şi Pământ, Dumnezeu făcut ca eu şi tu să ne naştem pe acest pământ şi ne-a mântuit. Dacă sfinţii trăiesc în această lume cu realizarea providenţei profunde a lui Dumnezeu, pot trăi bine cu toţii, fără să întâmpine vreo dificultate, tristeţe suferindă sau să întâmpine depresie. Uitându-ne la ceea ce Domnul a făcut şi ceea ce va face în viitor pentru noi, putem trăi cu toţii întreprinzători şi pozitiv.
Dar dacă ne uităm la noi înşine şi starea lipsei de speranţă a politicii, e economiei şi a societăţilor acestui pământ, nu este o altă alegere decât să cădem în disperare. Tu şi eu nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu ne-a dat Noul Cer şi Pământ şi că Cerul este al nostru. Aceasta este realitatea. Acesta este faptul. Chiar dacă această lume te face să te facă trist, nu te întrista de aceasta, nici nut e mania, ci uită-te doar la Domnul. Şi trăieşte-ţi viaţa cu speranţă, crezând că Domnul a oferit într-adevăr sfinţilor Săi Noul Cer şi Pământ.
Dumnezeu a spus că va face noi toate lucrurile. El i-a spus lui Ioan că scrie aceste Cuvinte, că va face noi toate lucrurile, “deoarece aceste cuvinte sunt adevărate şi credincioase”. Cei care fac parte din prima înviere, vor lua parte şi la toate aceste binecuvântări de a trăi în locul unde Dumnezeu a făcut noi toate lucrurile. Aceasta nu este decât ceva ce nici nu putem visa cu gândurile noastre omeneşti, ci este ceva ce Dumnezeu a pregătit pentru sfinţii Săi. Sfinţii şi toate lucrurile vor da lui Dumnezeu astfel toată gloria, mulţumirea şi cinstea, pentru totdeauna, pentru că a împlinit această lucrare măreaţă.
Biblia spune că “credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd (Evrei 11:1).” Cu alte cuvinte, deşi nu putem vedea aceste lucruri cu ochii noştri, ele sunt totuşi toate adevărate. Noi am sperat să fim mântuiţ de toate păcatele noastre şi crezând în mântuirea noastră, am fost mântuiţi cu adevărat. Şi deoarece, după ce am fost mântuiţi, am dorit şi am sperat să trăim pentru totdeauna într-o lume întreagă şi perfectă care nu duce lipsă de nimic, Dumnezeu a împlinit într-adevăr această speranţă petnru noi. Tot ceea ce am dorit şi am sperat, se va adeveri în întregime, deoarece toate speranţele noastre sunt adevărate
În capitolul 10 al Apocalipsei, când Domnul i-a vorbit lui Ioan prin îngerul Său care a stat pe mare şi pământ şi când Ioan a încercat să le scrie, Dumnezeu i-a spus să nu scrie. Printre lucrurile pe care le-a vorbit Domnul, există cu siguranţă lucruri pe care El nu le-a permis să fie scrise, deoarece acestea sunt misterele pe care le va revela doar nouă sfinţilor.
Acest mister nu este altul decât răpirea noastră. Pentru a cunoaşte exact când se va întâmpla răpirea noastră, trebuie să realizăm mai întâi că cea de-a şaptea trompetă a lui Dumnezeu, este cheia decisivă de a rezolva acest mister. Atunci, când va suna cea de-a şaptea trompetă? Cea de-a şaptea trompetă va suna când vor trece puţin primii trei ani şi jumătate din perioada de şapte ani a Necazului cel Mare. Atunci învierea şi răpirea sfinţilor va veni. Iar când se sfârşeşte răpirea, chinurile celor şapte cupe vor urma imediat.
Cu câţiva ani în urmă, am susţinut o întâlnire cu subiectul intitulat: “Cele şapte biserici din Asia Mică.” De asemenea, am scris o carte cu privire la aceste şapte biserici din Asia Mică, iar conţinutul său corespunde cu ceea ce am explicat în pasajul prezent. Uitându-mă la predicile din carte, simt că, deşi s-au schimbat foarte mult timpurile, Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a schimbat deloc, indiferent de trecerea timpurilor.
Doreşti să trăieşti în Noul Cer şi Pământ, în locul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine şi pentru mine? Imperfecţiunile acestei lumi nu mai sunt găsite aici. Când Dumnezeu a spus că va face noi toate lucrurile, unii oameni au putut interpreta aceasta că El va transforma ceea ce era deja acolo, ca o reciclare. De la capitolul 21 încolo, este o lume absolut nouă, complet diferită de trecut. Cei născuţi din nou vor face parte din acest Nou Cer şi Pământ, făcut complet nou prin Dumnezeu, deoarece ei sunt cei care au participat la atributele divine. Cu alte cuvinte, este deoarece au devenit părtaşi ai domeniului divin.
În loc de a baza toate gândurile pe concepţiile materiale, trebuie să ne gândim în dimensiuni spirituale. Mă rog să fiţi cu toţi felul de sfinţi şi slujitori care cred în ceea ce Dumnezeu a oferit de fapt sufletelor noastre şi care cred că aceste lucruri se vor adeveri, deşi trebuie încă să se împlinească. Dumnezeu ne-a dat mari binecuvântări.
Dumnezeu a spus că va oferi gratuit fântâna apei vieţii, celor cărora le este sete. Acest Cuvânt nu se referă la evanghelia apei şi a Duhului. Când oamenii cred că Dumnezeu i-a eliberat de setea lor, dându-le evanghelia pe acest pământ şi mântuindu-i de păcatele lor, şi aceasta este asemănător cu a bea apa vieţii. Dar aici pasajul nu se referă doar la aceasta, ci se referă la actuala apă a vieţii care va fi băută în Noul Cer şi Pământ, unde oricine bea această apă a vieţii nu va muri niciodată, trupul său se va preschimba ca cel al Domnului şi va trăi cu El, pentru totdeauna.
Domnul Dumnezeul nostru a planificat şi a împlinit toate aceste lucruri, de la început, până la sfârşit. Toate lucrurile pe care le-a făcut Domnul, le-a făcut pentru El şi pentru sfinţii Săi. Astfel, sfinţii sunt acum chemaţi de Dumnezeu Însuşi ca ai lui Hristos şi au devenit copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, potrivit planului Său. Cei care au devenit sfinţi, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, pot realiza acum, din credinţa lor în această mare iubire a lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate, că nu le lipseşte nimic să îi dea mulţumiri şi să-L laude pe Domnul, pentru totdeauna.
După cum a spus Domnul: “Voi da fântâna apei vieţii celui care-i este sete”. Într-adevăr El a dat sfinţilor fântâna apei vieţii şi le-a permis să se bucure de viaţa veşnică. Acesta este cel mai mare dar pe care l-a acordat Dumnezeu sfinţilor Săi. Acum sfinţii trebuie să se bucure pentru totdeauna în Noul Cer şi Pământ şi să bea din fântâna apei vieţii, din care nu le va mai fi sete, pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, sfinţii au devenit acum copiii lui Dumnezeu care vor avea viaţa veşnică, la fel ca Domnul Dumnezeu şi vor trăi în glorie. Îi mulţumesc şi din nou îi dau glorie Domnului Dumnezeu pentru că ne-a dat această mare binecuvântare.
Credinţa în evanghelia adevărată ne face capabili să învingem lumea
Apostolul Ioan se întoarce acum la timpul prezent. Versetul 7 spune: “Cine învinge va moşteni toate lucrurile, voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi fiul Meu” “Cine învinge” se referă aici la cei care îşi apără credinţa dată de Domnul. Această credinţă permite tuturor sfinţilor să învingă toate problemele şi ispitele. Credinţa noastră în Domnul Dumnezeu şi în dragostea adevărată a evangheliei apei şi a Duhului dată de El, este ceea ce ne dă glorie peste toate păcatele lumii, peste judecata lui Dumnezeu, peste duşmanii noştri, peste propria noastră slăbiciune şi peste persecuţia lui Anticrist.
Îi mulţumesc şi-I dau glorie Domnului Dumnezeului nostrum pentru că ne-a dat victorie peste tot. Sfinţii care cred în Domnul Dumnezeu, îl pot învinge pe Anticrist cu credinţa lor, deoarece fiecăruia dintre ei, Domnul Dumnezeul nostru a dat această credinţă cu care pot triumfa în lupta lor împotriva tutror duşmanilor lor. Dumnezeu a permis acum sfinţilor, care astfel au învins lumea şi pe Anticrist, cu credinţa lor, pentru a moşteni Noul Său Cer şi Pământ. Îi dau mulţumiri şi-L laud pe Dumnezeul nostru pentru că ne-a dat această credinţă puternică.
Dumnezeu a spus că, celor care înving, va oferi ca moştenire Noul Său Cer şi Pământ, unde nu sunt nici lacrimi, nici tristeţe, nici îngrijorări. Doar cei care înving vor merita să o primească. Credinţa acestei victorii este credinţa în evanghelia apei şi a Duhului pe care ne-a dat-o Domnul. Aceasta este credinţa cu care putem învinge lumea, păcatele noastre, propriile noastre slăbiciuni şi pe Anticrist.
Drept răsplată pentru credinţa noastră care îl învinge pe Anticrist, vom primi Noul Cer şi Pământ de la Dumnezeu. Deoarece vom primi toate aceste binecuvântări pentru credinţa noastră, când Anticrist stă împotriva noastră şi încearcă să ne ia credinţa, putem triumfa peste toate şmecheriile tuturor duşmanilor credinţei. Cei care înving, cred în Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent ceea le spun alţii şi îşi apără credinţa în adevărul că Domnul le-a luat toate păcatele. Acei dintre noi care, după ce au primit ştergerea păcatelor noastre şi născându-ne din nou, trăim acum vremurile din urmă, trebuie să învingem prin credinţă şmecheriile lui Anticrist.
Noi putem învinge necazurile de scurtă durată cu creidnţa noastră în adevărul că Domnul ne-a dat Noul Său Cer şi Pământ, precum şi toată sănătatea, splendoarea şi gloria. Când o lume mai bună ne aşteaptă, am trăda noi în realitate evanghelia acestei credinţe? Când mâine lucruri mai bune vor veni la noi, când lucruri minunate uimitoare ne aşteaptă, dacă doar am persevera într-o singură zi, nu am putea suporta greutatea din ziua de azi? Putem persevera cu toţii.
Biblia ne vorbeşte în mod frecvent despre “credinţa, speranţa şi dragostea”, ca virtuţi esenţiale pe care sfinţii trebuie să le ţină în mintea lor. Cei care au speranţă sunt mai mult decât capabili să învingă necazurile lor prezente, crezând că toate aceste binecuvântări pe care le-a dat Dumnezeu, sunt realitatea lor. Şi deoarece chinurile vremurilor din urmă durează doar puţin timp şi deoarece Dumnezeu va mai da sfinţilor Săi căi de a-i scăpa, putem persevera cu toţii prin aceasta. Sper ca, chiar din acest moment, să intri deşi în Noul Cer şi Pământ şi să trăieşti în el, în domeniul credinţei.
În domeniul credinţei, întreg acest Cuvânt trebuie să-ţi atingă inima prin crednţă, mai degrabă decât pielea ta îţi atinge carnea. Când face astfel, inima ta va deveni puternică în timp ce găseşte o nouă putere şi va avea speranţă.
Toţi sfinţii vor fi martirizaţi în vremruile din urmă. Uitându-ne la speranţa pe care ne-am pus-o în Noul Cer şi Pământ, suntem mai mult decât capabili de a ne îmbrăţişa martirismul, cu o putere înnoită.
În esenţa sa, Domnul Dumnezeul nostru este Dumnezeul adevărului şi Dumnezeul dragostei. Atunci cine sunt oamenii care sunt laşi în mod fundamental, înaintea lui Dumnezeu? Aceştia sunt cei care s-au născut cu păcatul original şi care nu au fost curăţiţi de toate păcatele lor, cu Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului, dat de Domnul. Deoarece în esenţa lor, ei slujesc celor răi, mai mult decât slujesc lui Dumnezeu, ei clar că au devenit sluitorii lui Satan. Deoarece ei slujesc răului, înaintea Domnului Dumnezeu şi deoarece ei iubesc şi urmează întunericul, mai mult decât lumina, ei sunt laşi înaintea Domnului Dumnezeu. Toţi cei care sunt laşi înaintea lui Dumnezeu, vor face parte din lacul ce arde cu foc şi cu pucioasă.
Este un fapt stabilit faptul că aceşti oameni, care prin ei înşişi sunt întunericul însuşi, datorită păcatelor lor din inimile lor, nu au altă alegere decât să le fie teamă de Dumnezeu. Deoarece sufletele celor care aparţin lui Satan, iubesc întunericul, ei sunt laşi înaintea lui Isus care a devenit lumina. De aceea ei trebuie să-ţi ia răutatea şi slăbiciunea înaintea lui Dumnezeu şi să primească ştergerea pcăaetlor lor de la El. Cei care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Domnul, sunt cei mai mari păcătoşi înaintea lui Dumnezeu şi a duşmanilor Săi.
Deoarece sufletele lor aparţin mizerabilului şi deoarece stau împotriva lui Dumnezeu, iubesc şi comit fiecare păcat care există, stau împotriva lui Dumnezeu, slujesc tuturor felurilor de idoli şi vorbesc tot feul de minciuni, prin judecata neprihănită a lui Dumnezeu, vor fi aruncaţi cu toţii în lacul ce arde cu foc şi cu pucioasă. Aceasta este pedeapsa lor a celei de-a doua moarte.
Cea de-a doua moarte va fi pronunţată oamenilor care vor fi trimişi în iad şi aceştia sunt cei care sunt laşi, care nu cred, care sunt mizerabili, ucigaşi, imorali sexuali, vrăjitori şi idolatry, care, împtrună cu Anticrist şi acoliţii săi, nu acceptă acum iubirea lui Dumnezeu. Cei care nu cred în El sunt cei mai răi. Biblia ne spune că toţi aceşti răi vor fi aruncaţi în lacul ce arde cu foc şi cu pucioasă. De aceea, Biblia numeşte aceasta cea de-a doua moarte.
Cei care fac parte din cea de-a doua înviere, nu vor muri chiar şi când sunt aruncaţi în foc şi chiar cu acest scop de a fi aruncaţi în foc, ei trebuie să fie înviaţi în trupuri care vor trăi pentru totdeauna.
Necredincioşii în Dumnezeu vor fi înviaţi din nou pentru a fi aruncaţi în lacul de foc şi pucioasă. Cea de-a doua înviere, care va aduce suferinţa veşnică în focul iadului, fără a muri, este rezervat pentru toţi aceşti oameni csre nu cred.
La scurt timp după aceasta, turnarea celor şapte cupe ce conţin cele şapte chinuri, Împărăţia de o mie de ani se va împlini, iar când trec cei o mie de ani, sfinţii se vor muta în Noul Cer şi Pământ. În fraza: “Îţi voi arăta Mireasa, soţia Mielului”, soţia Mielului se referă aici la cei care au fost mântuiţi prin evanghelia apei şi a Duhului, dat de Isus Hristos şi crezând în el.
Gloria şi frumuseţea Oraşului Sfânt sunt dincolo de descriere
Oraşul Ierusalim se referă aici la Oraşul Sfânt unde sfinţii trebuie să trăiască cu Mireasa lor. Acest Oraş pe care Ioan l-a văzut a fost într-adevăr frumos şi fantastic. Era maiestuos în mărime, ornat cu pietre preţioase pe dinafară şi pe dinăuntru, curat şi clar. Îngerul i-a arătat lui Ioan unde miresele lui Isus Hristos vor trăi cu Mireasa Sa.
Imaginează-ţi că trăieşti într-un palat construit cu pietre preţioase. În acest Oraş construit cu douăsprezece feluri de pietre preţioase, cei care trebuie să devină miresele Mielului, vor trăi pentru totdeauna. Acest Oraş este darul lui Dumnezeu pe care îl va acorda miresei Mielului. Pasajul ne spune că oraşul Ierusalim străluceşte foarte mult şi că lumina sa este la fel ca cea mai preţioasă piatră, la fel ca piatra de iaspir, clară ca şi cristalul.
Gloria lui Dumnezeu este de aceea cu Oraşul şi toţi cei care trăiesc în el. Domeniul lui Dumnezeu este cel al luminii şi astfel doar cei care au fost curăţiţi de tot întunericul, slăbiciunea şi păcatele lor, pot intra în acest Oraş şi să creadă în el. Astfel, pentru a intra în acest oraş Sfânt, trebuie să credem cu toţii doar în Cuvântul adevărat al evangheliei apei şi a Duhului pe care ni l-a dat Domnul nostru.
Pasajul ne spune că oraşul are un perete mare şi înalt cu douăsprezece porţi. Şi aceasta spune că pe porţi sunt nume scrise şi că acestea sunt numele celor douăsprezece triburi ale copiilor lui Israel. Dumnezeu ne spune că într-adevăr El a pregătit de fapt acest Oraş petnru sfinţii Săi, înconjuraţi de un perete mare şi înalt.
Aceasta este indicarea spirituală că drumul de a intra în acest Oraş Sfânt este chiar atât de dificil. Cu alte cuvinte, aceasta ne spune că, a fi mântuiţi de toate păcatele noastre înaintea lui Dumneze, este imposibil cu eforturile noastre umane sau lucrurile materiale ale lumii din creaţia lui Dumnezeu. A fi eliberaţi de toate păcatele noastre şi a intra în Oraşul Sfânt al lui Dumnezeu, se cere în mod absolut să avem aceeaşi credinţă a celor douisprezece apostoli ai lui Isus, credinţa ce crede în adevărul evangheliei apei şi a Duhului. Astfel, nimeni care nu are această credinţă în evanghelia apei şi a Duhului, nu poate intra în acest Oraş Sfânt.
Oraşul este păzit de doisprezece îngeri ce stau în gardă, stabiliţi de Domnul Dumnezeu. Cu alte cuvinte, fraza: “numele scrise pe ele [porţile],” ne spune că proprietarii acestui Oraş au fost decişi deja, deoarece ei nu sunt alţii decât Dumnezeu Însuşi şi poporul Său, iar Oraşul aparţine poporului lui Dumnezeu care a devenit acum copiii Săi.
Acest Oraş Sfânt are trei porţi în fiecare din cele patru direcţii, nord, sud, est şi vest. Sunt sigur că Domnul a menţionat aceste trei porţi în mod specific aici pentru a ne spune că se referă în mod specific la evanghelia în care credem. 1 John 5:7-8 afirmă că sunt trei care mărturisesc evanghelia adevărată, atât în Cer, cât şi pe Pământ. Doar cei care cred în aceşti trei martori, atât în Cer, cât şi pe pământ. Doar cei care cred în aceşti trei martori, atât în Cer, cât şi pe pământ, pot intra în Cer. Noi, cei născuţi din nou, credem în Dumnezeul Trinitar şi faptul Său neprihănit de a ne mântui prin apă, sânge şi Duh.
Faptul că numele celor doisprezece apostoli sunt scrise pe cele douăsprezece temelii ale peretelui Oraşului, ne spune că Domnul a făcut exact ceea ce promisese, că nu le va şterge numele din Cartea Vieţii, ci le va scrie în ea.
Un furlong, “Stadion” în limba greacă, este o unitate de măsură pentru distanţă, în jur de 185 metri, în măsura actuală. Când ne spune Biblia că fiecare parte a Oraşului pătrat din Cer măsoară 12.000 de furlongi, aceasta ne spune că fiecare parte măsoară în jur de 2.220 km. De asemenea ni se spune că lungimea, lăţimea şi înălţimea sa sunt la fel. Mărimea maiestuoasă a Oraşului ne spune cât de măreaţă şi glorioasă este Împărăţia lui Dumnezeu.
Înţelesul biblic al numărului patru este suferinţa. Credinţa pe care o cere Dumnezeu de la noi nu este ceva pe care o poate avea oricine, dar această credinţă o pot avea doar cei care acceptă Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum este, chiar dacă nu o pot înţelege în întregime cu propriile lor gânduri omeneşti.
Ca şi creştin, este imposiil să intri în Oraşul sfânt al lui Dumnezeu, doar crezând în Crucea lui Isus şi că Domnul este Dumnezeu şi Mântuitor. Aşa cum a spus Domnul Însuşi, nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu se naşte din apă şi Duh. Oamenii se pot naşte din nou doar când cred că toate păcatele lumii au trecut asupra lui Isus când a fost botezat de Ioan Botezătorul şi că le-a răscumpărat păcatele, vărsându-şi sângele şi murind pe Cruce, în locul lor.
Fraza: “Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.” Ne spune că doar cei ale căror credinţă este ca aurul—adică, daor cei care cred cu adevărat în Dumnezeu—pot intra în oraş. Aceasta ne spune că credinţa care-ţi permite să intri în Oraşul Sfânt al lui Dumnezeu este acel fel de credinţă care crede în Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este scris, care este pur şi fără lucruri lumeşti. Cu alte cuvinte, aceasta ne spune că trebuie să accepţi Cuvântul lui Dumnezeu de a te naşte din nou din apă şi Duh în puritatea sa, să crezi cu adevărat în acest Cuvânt şi să ai credinţa purificată.
Temeliile peretelui Oraşului sunt împodobite cu tot felul de pietre preţioase, spunându-ne că putem fi hrăniţi cu diferite aspecte ale credinţei din Cuvântului Domnului nostrum. Noi trebuie să avem credinţa disciplinată, nu daor credinţa în evanghelia apei şi a Duhului sau speranţa Cerului şi Împărăţia de o mie de ani. Această credinţă antrenată vine şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, îndurând suferinţele prezente.
Domnul a dat sfinţilor nu daor binecuvântările Sale de şteregere a păcatelor lor, ci şi binecuvântarea împlinirii speranţei lor, că cei care sunt iertaţi de păcatele lor vor intra în împărăţia de o mie de ani şi a Cerului. Noi sfinţii putem daor să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a calificat să intrăm în Noul Cer şi Pământ, unde nici tristeţea, nici amărăciunea nu se găseşte vreodată.
Sfinţii care terbuie să intre în oraşul Sfânt au nevoie de multă răbdare pe acest pământ, stând ferm ancoraţi în credinţa lor. Cu alte cuvinte, cei care cred în Cuvântul adevărului vorbit de Domnul Dumnezeu, au nevoie să aibă o mare perseverenţă pentru a-şi apăra credinţa. Când vine timpul vremurilor din urmă, vine era lui Anticrist, oponentul credinţei.
Acest Anticrist va aduce o mare persecuţie multor oameni ai creidnţei, ca slujitor al lui Satan, căutând să-i facă să-ţi trădeze credinţa. Dacă oamenii stau de partea lui Anticrist şi ăşi abandonează credinţa, nu doar că Împărăţia de o mie de ani şi Cerul vor fi departe de atingerea lor, ci şi vor fi aruncaţi în iad, împreună cu Satan.
De aceea, în mijlocul încercărilor, a persecuţiilor şi a chinurilor vremurilor din urmă, avem nevoie de perseverenţa care ne va permite să ne apărăm credinţa, deoarece această perseverenţă care nu se micşorează este aceea ce face ca Noul Cer şi Pământ să fie ale noastre.
A trăi în Noul Cer şi Pământ este ca şi cum ai trăi îmbrăţişat în braţele Domnului. Deoarece Isus Hristos, care a devenit lumina lumii noi, străluceşte pe acest pământ sfânt ca lumină a sa, nu este nevoie de soare sau lună pentru a-l lumina. Isus Hristos este Mântuitorul nostru, Creatorul şi Judecătorul, iar în Noul Cer şi Pământ El este Dumnezeul care trăieşte cu noi. Prin El noi intrăm în Cer şi de la El curg toate binecuvântările. Sfinţii nu vor avea nimic altceva decât să-L laude întotdeauna pe acest Domnul.
În versiunea King James, versetul 24 este scris după cum urmează: “Iar naţiunile celor care sunt mântuiţi vor umbla în lumina sa: iar regii pământului îşi aduc gloria şi cinstea în ea”. Când se spune aici că gloria pământului este adusă în Cer, aceasta nu înseamnă că cei care domniseră pe primul pământ, din moment ce erau sănătoşi, ăşi vor aduce bogăţiile în Noul Cer şi Pământ. Pământul aici se referă la pământul Împărăţiei de o mie de ani.
Deşi sfinţii sunt mântuiţi şi vor intra în Împărăţiad e o mie de ani toţi în acelaşi fel, totuşi li se vor da diferite autorităţi, unii domnind peste zece oraşe, iar alţii peste cinci oraşe, depinzând de munca lor pentru predicarea evangheliei în timp ce au trăit în prima lume.
Ceea ce versetul 24 ne spune aici este că aceşti regi care au avut diferite autorităţi se vor muta în Împărăţia de o mie de ani, cu alte cuvinte, vor intra în Noul Cer şi Pământ ca regi ce-şi aduc credinţa în Domnul şi toată gloria şi cinstea lor. De aceea, aceasta nu are nimic de-a face cu acest prim pământ, unde toţi dintre noi trăiesc acum.
Deoarece Noul Cer şi Pământ, unde Oraşul Sfânt este localizat, este deja umplut de lumina sfântă, nu poate fi noapte în ea, nici cei răi. Atât printre creştinii cât şi necreştinii din această lume, toţi cei care nu cunosc adevărul evangheliei apei şi a Duhului, sunt profanatorizerabili şi mincinoşi. De aceea ei nu pot intra în Oraşul Sfânt. Deoarece oricine crede în evanghelia apei şi a Duhului poate intra în Cer, această evanghelie a apei şi a Duhului este cheia către Cer şi cheia ştergerii păcatului. Trebuie să realizezi că atunci când cunoşti şi crezi că Dumnezeu ţi-a dat această cheie, numele tău va fi scris în Cartea Vieţii. Şi când accepţi adevărul acestei evanghelii, vei fi îmbrăcat în binecuvântarea de a intra în acest Oraş Sfânt.
Crede că Oraşul Sfânt ni sa dat deja. Şi trăieşte-ţi viaţa întocmai, cu speranţă.
Deoarece tot ceea ce întâmpinăm la timpul prezent este măsurat prin sistemul de valoare a acestei lumi seculare, nu putem decât să discernem ce este fericirea adevărată. Dar când măsurăm cu toiagul de măsurare a lui Dumnezeu, realizăm că cei care au Cerul în posesia lor sunt cei cu adevărat fericiţi. De ce? Deaorece mai devreme sau mai târziu toate lucrurile lumii vor dispărea. Neavând nici un alt loc unde să ne puem speranţa, ele vor dispărea toate în timp ce sunt aduse în final necazurile şi chinurile sunt, potrivit planului lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi mai prostesc decât să-ţi pui speranţa în astfel de lucruri ale cărnii, care simplu vor putrzi şi se vor face scrum.
Dar în contrast, cei care-şi pun speranţa în Împărăţia veşnică a Cerului care nici nu va putrezi, nici nu va va arde, sunt cei binecuvântaţi. Doar cei care sunt fără păcat pot intra în Oraşul Sfânt al Ierusalimului, pregătit de Dumnezeu. Cei mai fericiţi oameni din această lume sunt cei care au Cerul în posesia lor, ale căror păcate au fost iertate şi curăţate în întregime.
Noi trebuie să ne trăim vieţile binecuvântate de Dumnezeu, ca cei care Îi dau glorie Lui pentru că ne-a dat Noul Cer şi Pământ şi care ne dedicăm predicării evangheliei adevărate care face capabili fiecare suflet de a intra în Cer.
Să trăim cu toţii în astfel de binecuvântări, să fim iubiţi de Dumnezeu, iar când stăm înaintea prezenţei Domnului nostru, să trăim cu toţii pentru totdeauna îmbrăţişaţi în braţele Sale.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
