- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[22-2] Fii plin de bucurie şi puternic în speranţa gloriei (Apocalipsa 22:1-21)
(Apocalipsa 22:1-21)
Apocalipsa 22:6-21 ne arată speranţa pentru Cer. Capitolul 22, capitolul concludent din Apocalipsa, vorbeşte despre confirmarea credincioşiei profeţiilor Scripturale şi a invitaţiei lui Dumnezeu în Noul Ierusalim. Acest capitol ne spune că Noul Ierusalim este un dar al Domnului dat sfinţilor care s-au născut din nou, crezând în evanghelia apei şi a Duhului.
Dumnezeu i-a făcut pe sfinţii nou-născuţi să-L laude în Casa lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Îi mulţumesc profound Domnului. Cuvintele nu pot exprima cât de mulţumitori suntem să fim sfinţii care, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, am fost iertaţi de toate păcatele înaintea Domnului. Cine de pe acest pământ ar primi vreodată o binecuvântare mai mare decât ceea ce am primit? Nimeni!
Pasajul principal de azi este ultimul capitol din Apocalipsa. În cartea Geneza, Îl vedem pe Dumnezeu făcând toate desenele negative pentru omenire, iar în cartea Apocalipsa, Îl vedem pe Domnul nostru împlinind toate aceste planuri. Cuvântul Apocalipsei poate fi descries ca un process de distrugere al acestei lumi pentru a completa toate lucrările lui Dumnezeu pentru omenire, potrivit creaţiei Sale. Prin Cuvântul Apocalipsei, vedem dinainte Împărăţia Cerurilor, aşa cum e revelată de Dumnezeu.
Forma Oraşului lui Dumnezeu şi grădina sa
Capitolul 21 vorbeşte despre Oraşul lui Dumnezeu. Versetele 17-21 ne spune: “I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald; a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.”
Acest Cuvânt al Apocalipsei descrie Noul Ierusalim pe care Dumnezeu îl va da oamenilor născuţi din nou. Acest Oraş al Ieruslaimuli din Cer, ni se spune, este construitcu douăsprezece feluri de pietre preţioase, cu douăsprezece porţi făcute din perle.
Capitolul 22 vorbeşte apoi de natura găsită în grădina Oraşului Ierusalim. Versetul 1 spune: “Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.” În Oraşul lui Dumnezeu, curge un râu de cristal prin grădina sa, aşa cum Dumnezeu a făcut patru râuri săcurgă în Grădina Eden, la început. Dumnezeu ne spune că aceasta este în grădina de care se vor bucura cei neprihăniţi, în viitor.
Pasajul principal ne mai spune că pomul vieţii stă în această grădină; că produce douăsprezece feluri de fructe, în fiecre lună câte un fel; şi că frunzeele sale sunt pentru vindecarea naţiunilor. Mi se pare că natura Cerului este astfel că nu doar fructele sale sunt mâncate, dar şi frunzele sale, din moment ce frunzele au putere vindecătoare.
Binecuvântările primite de cei neprihăniţi!
Bible ne spune că în oraşul lui Dumnezeu: “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.” Ne spune că acei dintre noi care au fost iertaţi de păcatele noastre, vor domni pentru totdeauna cu Dumnezeu care ne-a mântuit.
Acei ale căror păcate au fost şterse, crezând în evanghelia apei şi a Duhului încă de pe acest pământ, nu vor primi binecuvântarea ca toate păcatele lor să dispară, dar vor fi totuşi copiii lui Dumnezeu, vor avea mulţi îngeri care le vor sluji când merg în Împărăţia lui Dumnezeu şi vor domni cu Domnul pentru totdeauna. Pasajul ne spune că cei neprihăniţi vor primi de la Dumnezeu astfel de binecuvântări veşnice încât vor sta lângă râul vieţii şi vor mânca din fructele vieţii şi ca parte a acestor binecuvântări, nu vor mai fi boli.
Aceasta ne mai spune că nu vor avea nevoie nici de lumina acestui pământ, nici de soare, deoarece în Împărăţia glorioasă a lui Dumnezeu vor trăi pentru totdeauna cu Dumnezeu, care este Însuşi este lumină. Cu alte cuvinte, copiii lui Dumnezeu care au primit ştergerea păcatelor lor, prin evanghelia apei şi a Duhului, vor trăi ca Dumnezeu. Aceasta este binecuvântarea primită de cei neprihăniţi.
Apostolul Ioan, unul dintre cei ddouisprezece apostolic ai lui Isus care a scris cartea Apocalipsa, a mai scris şi Evanghelia după Ioan şi cele trei epistole ale Noului Testament—Unu, Doi şiTrei Ioan. El a fost exilat pe insula Patmos, refuzând să recunoască ca Dumnezeu pe împăratul roman. În timpul acestui exil, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său la Ioan ş ii-a arătat ce va veni peste acest pământ, revelându-i ditrugerea lumii şi locul unde sfinţii vor intra şi vor locui.
Dacă am descrie cartea Geneza, ca şi desen negative al creaţiei, putem descrie cartea Apocalipsa, ca miniature completă a desenului. Timp de 4.000 de ani, Domnul nostru a spus omenirii că va face ca toate păcatele sale să dispară prin Isus Hristos. Iar în era Noului Testament, când a venit timpul, Dumnezeu Şi-a împlinit toate promisiunile, că-L va trimite pe Isus Mântuitorul pe acest pământ, că Îl va boteza pe Isus prin Ioan şi că va face ca toate păcatele lumii să dispară prin sângele lui Hristos de pe Cruce.
Când a căzut omenirea în decepţia Diavolulu şi a fost prinsă în capcană, datorită păcatului, Domul nostru a promis că o va elibera de păcatele sale. Apoi L-a trimis pe Isus Hristos, L-a botezat şi a sângerat şi apoi a mântuit omenirea perfect de păcatele sale.
Prin Cuvântul Apocalipsei, Dumnezeu a înregistrat detaliat ce fel de glorie îi aşteaptă pe cei care au primit ştergerea păcatelor lor şi ce fel de judecată îi aşteaptă pe păcătoşi, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, Dumnezeune spune că sunt mulţi care vor sfârşi în iad deşi au pretins să creadă în El, cu credincioşie. (Matei 7:21-23).
Domnul nostru i-a mântuit pe păcătoşi de păcatele sale şi ne-a spus să nu pecetluim Cuvântulbinecuvântărilor pe care le-a pregătit pentru cei neprihăniţi.
Cine sunt cei nedrepţi şi murdari?
Versetul 11 afirmă: “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” Cei nedrepţi nu sunt alţii decât cei care nu cred în dragostea evangheliei apei şi a Duhului, dată de Domnul. Deoarece oamenii comit păcat tot timpul, ei trebuie să creadă în evanghelia apei şi a Duhului pe care le-a dat-o Domnul şi astfel să-şi trăiască vieţile, glorificându-L pe Dumnezeu. Deoarece doar Dumnezeu este Cel care trebuie să primească gloria de la omenire şi deoarece doar El este Cel care Îi dă lui Dumnezeu toată gloria. Cei care nu-L ascultă pe Dumnezeu sunt murdari, deoarece nu cred întotdeauna în Cuvântul Său.
În Matei 7:23, Domnul nostru le-a spus religioşilor care creadeau în El doar cu buzele: “Plecaţi de la Mine, nu vă cunosc, voi ceicare practicaţi nelegiunirea!”. Domnul nostru i-a numit: “voi care practicaţi nelegiuirea”. El i-a mustrat, deoarece aceşti oameni cred în Isus doar cu faptele lor, în loc să creadă în evanghelia apei şi a Duhului, cu toată inima. Nelegiuirea este păcat şi necrezând în Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima. De aceea, atunci când oamenii săvârşesc nelegiuirea înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că nu cred în dragostea şi mântuirea apei şi a Duhului pe care le-a dat-o Dumnezeu. Nelegiuirea nu este alta decât a schimba Cuvântul lui Dumnezeu după cheful cuiva şi crezând în el în mod arbitrar, sub orice formă simte cineva.
Cei care cred cu adevărat că Isus trebuie să accepte orice a stability Dumnezeu aşa cum este. Noi credem în Isus, dar dar nu ni se permite sub nici o formă să alterăm planul lui Dumnezeu şi completarea mântuirii Sale. Mesajul din pasajul principal este că Dumnezeu va oferi viaţa veşnică celor care cred în mântuirea Sa, aşa cum este ea, dar îi va trimite în iad pe cei care fac schimbări în Legea lui Dumnezeu şi după cum li se potriveşte gusturilor lor.
“Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe”. Aceasta ne spune că astfel de oameni, în încăpăţânarea lor, nu cred în mântuirea aşa cum este stabilită de Dumnezeu. Ei sunt cei nedrepţi. Şi de aceea păcătoşii sunt întotdeauna nedrepţi.
Pasajul continuă: “cine este întinat, să se întineze şi mai departe”. Aceasta se referă lacei care, deşi sunt păcătoşi şi în ciuda faptului că Isus a făcut ca toate păcatele lor să dispară cu apa şi Duhul, ei nu au nici o intenţie de a-şi curăţi păcatele prin credinţă. Astfel, Dumnezeu îi va lăsa în pace pe aceşti oameni necredincioşi aşa cum sunt şi apoi în va judeca. Dându-le conştiinţă oamenilor, Dumnezeu le-a făcut posibil să recunoască clar păcatul din inimile lor. Şi totuşi, încă nu au nici o intenţie de a-şi curăţi păcatele din inimile lor, nici să cunoască evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu ne spune că îi va lăsa pe aceşti oameni să fie aşa cum sunt.
Proverbe 30:12 spune: “Este un neam de oameni care se crede curat, şi totuşi, nu este spălat de întinăciunea lui.” Creştinii religioşi din ziua de azi sunt astfel de oameni care nici măacr nu doresc să fie curăţiţi de păcatele lor. Totuşi, Isus, care este Dumnezeu Însuşi, a venit pe acest pământ pentru a-i mântui pe păcătoşi, le-a curăţit păcatele, luând păcatele omenirii asupra Sa cu botezul Său, totul odată, a fost judecat pentru toate aceste păcate, fiind crucificat şi astfel ne-a mântuit de păcat pe aceia dintre noi care cred.
Oricui cunoaşte şi crede în Cuvântul evangheliei apei şi a Duhului cu care Isus Hristos i-a mântuit pe păcătoşi, Domnul nostru a permis să fie iertat (ă) de păcatele sale, indiferent ce fel de păcătos este. Şi totuşi încă există oameni care nu au primit ştergerea păcatului, prin credinţă. Aceştia sunt cei care s-au rezolvat pentru a nici măcar nu mai încerca să-şi spele păcatele. Dumnezeu îi va lăsa aşa cum sunt.
Aceasta este pentru a împlini dreptatea lui Dumnezeu. Este pentru a arăta că Dumnezeu este Dumnezeul dreptăţii. Aceşti oameni vor fi aruncaţi în lacul de foc şi pucioasă care arde veşnic. Atunci ei vor realize cine este cu adevărat Dumnezeul dreptăţii. Deşi ei Îl mărturisesc pe Isus ca Mântuitor al lor, ei nu îşi înşală doar conştiinţa, ci murdăresc şi conştiinţa altora. Deoarece au respins evanghelia apei şi a Duhului, Dumnezeu le va răsplăti potrivit cu ceea ce au făcut. Când vine ziua, Dumnezeu Îşi va aduce mânia asupra celor care merită mania Sa.
Dă fiecăruia potrivit lucrării sale
Există două feluri de oameni pe acest pământ: cei care L-au întâlnit pe Domnul şi cei care nu. Domnul nostrum va plăti fiecăruia potrivit lucrării sale.
Nimeni nu se poate justifica, ci aceasta vine de la Isus. El a luat toate păcatele omenirii asupra Sa, cu botezul Său, o singură dată, a dus păcatele lumii la Cruce, iar pe Cruce a întâmpinat toată judecata păcatului pe care întreaga omenire ar trebuie să o întâmpine. Omenirea ar putea deveni neprihănită, crezând în acest adevăr. Cei care cred în acest adevăr sunt cei care L-au întâlnit pe Domnul.
Dumnezeu le cere celor care sunt nepăcătoşi, care cunosc şi cred în acest adevăr, să predice evanghelia pe acest pământ şi să-Şi ţină Cuvântul Sfânt în timp ce trăiesc. Dumnezeu spune: “cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană.” Noi trebuie să ţinem această poruncă în inimile noastre, să ne apărăm credinţa sfântă şi să predicăm întotdeauna evanghelia perfectă. De ce? Deoarece prea mulţi oamnei din această lume încă rămân ignoranţi la această evanghelie adevărată şi drept rezultat credinţa lor este complet greşită.
Sunt cei de pe pământ care sprijină necondiţionat doctrina sfinţirii incrementale. Deşi Domnul nostru a făcut ca toate păcatele omenirii să dispară, aceşti oameni încă se roagă zilnic pentru iertarea păcatelor lor, chiar şi acum. Rugându-se rugăciuni de pocăinţă în fiecare zi, ei încearcă să-şi cureţe păcatele pentru a fi sfinţit incremental, pentru ca în final să devină neprihăniţi care nu mai comit vreun păcat şi astfel pentru a se potrivi cu Isus. Dar Isus Hristos, Fiu lui Dumnezeu, este Regele, Profetul şi Marele Preot.
Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu nu doar îşi duc lucrarea asigurându-se că toţi sunt cu adevărat iertaţi de păcat, dar îi şi conduc pe fiecare spre adevăr, ca şi conlucrători ai lui Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu sunt cei care, prin Cuvântul scris, au cunoaşterea exactă a lucrurilor care vin.
Versetul 12-13 spune: “Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.” Domnul nostru este într-adevăr Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Primul şi Ultimul. Noi trebuie să credem cu teamă în tot ceea ce ne-a vorbit Domnul.
Domnul nostru îi va răsplăti pe sfinţi cu binecuvântările care sunt cu mult mai mari decât lucrările lor, deoarece El este glorios şi plin de milă. El este Cel plin de milă şi ce are compasiune, care ne-a mântuit de păcatele noastre şi aşa cum ne spune Cuvântul Apocalipsei, Dumnezeul puterii şi a dreptăţii care Îşi va completa lucrarea de mântuire. Şi această completare a mântuirii, care vine în curând, permite sfinţilor intrarea glorioasă în Oraşul Noului Ierusalim, răsplăţile generoase şi suficiente ale Domnului nostrum, pentru lucrările lor.
Binecuvântaţi sunt cei ce fac poruncile Sale
Continuând cu versetul 14, pasajul principal ne spune: “Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” Sunt mulţi oameni care pretind, bazaţi pe acest verset, că mântuirea vine prin fapte—cu alte cuvinte, observând porucile Sale.
Dar de fapt, “a face poruncile Sale” înseamnă a crede şi a ţine Cuvântul lui Dumnezeu, cu credinţă. Apostolul Ioan a scris: “Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El” (1 Ioan 3:23). Astfel, când noi credem în evanghelia apei şi a Duhului şi ne devotăm predicării evangheliei pentru a mântui toate sufletele pierdute din întreaga lume, noi facem poruncile Sale, în prezenţa Sa.
Adevărul este că toate păcatele pe care le comitem prin vieţile noastre, au fost şterse deja prin botezul pe care l-a primit de la Ioan Botezătorul. După acest botez, sângele Domnului nostrum de pe Cruce, învierea Sa şi ridicarea Sa la Cer ne-a făcut născuţi din nou şi ne-a permis să trăim o nouă viaţă în adevărul Său.
Oridecâte ori cădem în păcat după ce ne-am născut din nou, trebuie să ne întoarcem la Cuvântul adevărului care ne-a curăţit de toate păcatele; să realizăm că rădăcinile noastre sunt astfel că nu putem decât să păcătuim; şi, întorcându-ne din nou la credinţa Râului Iordan, unde Domnul nostru a luat asupra Sa toate slăbiciunile, greşelile şi păcatele noastre, să ne botezăm împreună cu Hristos care a murit pe Cruce.Când facem astfel, putem fi eliberaţi în final de păcatele comise după ce ne-am născut din nou şi să fim spălaţi. Ţinând de neprihănirea lui Dumnezeu, reafirmând mântuirea veşnică a ispăşirii şi mulţumindu-i pentru mântuirea Sa permanentă şi perfectă.
Isus a spălat deja toate păcatele acestei lumi. Problema este conştiinţa noastră. Deşi Domnul nostrum a avut grijă de toate păcatele lumii, cu botezul Său, deoarece noi fiinţele umane nu realizăm că Domnul ne-a curăţat astfel toate păcatele, cu botezul şi crucificarea, conştiinţa noastră rămâne grea ca păcătoşi. De aceea, noi suntem apţi să simţim că încă mai avem păcat în noi, când de fapt tot ce trebuie să facem este doar să credem că toate păcatele noastre au fost spălate deja prin evanghelia apei şi a Duhului, dată de Isus Hristos.
Dacă inimile noastre au fost lovite de păcatele noastre, cu care adevăr putem atunci vindeca rănile acestor păcate?
Şi aceste răni pot fi vindecat, crezând în evanghelia apei şi a Duhului—adică, crezând că Domnul nostru a luat toate păcatele lumii asupra Sa, fiind botezat de Ioan la Râul Iordan şi că a făcut ca toate aceste păcate să dispară, ducându-le la Crucea Calvarului şi vărsându-şi sângele pe ea. Cu alte cuvinte, păcatele faptelor noastre pe care le comitem după ce primi ştergerea păcatului, pot fi spălate când ne confirmăm din nou credinţa în evanghelia că Isus Hristos ne-a spălat deja toate păcatele, inclusiv aceste păcate ale faptelor noastre.
Păcatele acestei lumi au fost spălate totul osingură dată, când Isus Hristos a primit botezul Său şi a fost crucificat. Astfel, nici păcatele lumii, nici păcatele persoanale ale noastre nu au nevoie să fie spăalte de două sau de trei ori, de parka ar trebui să fie curăţate în mod continuu. Dacă cineva îi învaţă pe alţii că ştergerea păcatului este obţinută puţin câte puţin, atunci evanghelia pe care el/ea o predică, este o evanghelie falsă.
Dumnezeu a făcut ca toate păcatele lumii să dipspară totul o singură dată. Evrei 9:27 ne spune: “Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” Deoarece murim o singură dată, datorită păcatului, este voia lui Dumnezeu ca noi să primim ştergerea păcatului, o singură dată. Venind pe acest pământ, Isus Hristos ne-a luat toate păcatele asupra Sa, o singură dată, a murit odată, şi a fost judecat în locul nostru o singură, de asemenea. El nu a făcut aceste păcate de mai multe ori.
Când primim ştergerea păcatului, crezând în Isus Hristos cu inimile noastre, atunci este correct ca noi să credem totul o singură dată şi să primim ştergerea tuturor păcatelor noastre. Deoarece păcatele pe care le comitem de atunci încolo, ne rănesc inimile din când în când, tot ce trebuie să facem este să mergem înaintea Cuvântului mântuirii, că Domnul ne-a spălat păcatele totul o singură dată şi ne-a curăţat şi vindecat inimile pătate, cu credinţă: “Doamne, sunt atât de plin de greşeli. Am păcătuit din nou. Nu am putut trăi o viaţă întreagă potrivit voii Tale. Dar Tu când ai fost botezat de Ioan la Râul Iordan şi ai sângeratpe Cruce, nu ai avut grijă şi de toate aceste păcate ale mele? Aleluia! Te laud, Doamne!”
Cu o astfel de credinţă, ne putem reconfirma ştergerea păcatului şi să-I mulţumim Domnului, întotdeauna. Acest ultimo capitol din Apocalipsa ne spune că mergând înaintea lui Isus Hristos, care este copacul vieţii şi crezând că Domnul a spălat deja toate păcatele lumii, cei care au primit ştergerea păcatului au câştigat dreptul de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, Oraşul Sfânt, prin credinţă.
Oricine doreşte să intre în oraşul lui Dumnezeu trebuie să creadă că Isus Hristos a ispăşit păcatele omenirii pentru o veşnicie, primind botezul Său o singură dată şi vărsându-Şi sângele. Deşi noi avem multe fapte cu greşeli, crezând în botezul şi sângele lui isus Hristos Mântuitorul nostru, credinţa poate fi aprobată de Dumnezeu ca adevărată şi putem merge cu toţii înaintea capacului vieţii.
Doar crezând în botezul şi sângele lui Hristos noi putem avea dreptul de a bea apa vieţii care curge în oraşul Ierusalim şi la fructele copacului vieţii. Deoarece calificarea de a intra în Noul Cer şi Pământ, care nu poate fi permis niciodată cuiva de a fi luat, vine doar din evanghelia apei şi a Duhului, trebuie să ne apărăm credinţa şi să o şi predicăm multora. La fel, fraza “(a) face porunca Sa” înseamnă ca noi să învingem lumea prin credinţă—adică, a crede şi a ţine evanghelia apei şi a Duhului şi a ne devota predicării evangheliei adevărate, în întreaga lume.
În Matei 22, Isus ne spune “pilda nunţii”. Concluzia acestei pilde este că acei care nu sunt îmbrăcaţi cu hainele de nuntă ar trebuie să fie scoşi în întunericul de afară. (Matei 22:11-13). Cum ne putem purta îmbrăcăminea de nuntă pentru a participa la masa de nuntă a Mielului, şi care este această îmbrăcăminte? Îmbrăcămintea de nuntă care ne face posibil să intrăm la masa de nuntă a Mielului, este neprihănirea lui Dumnezeu dată nouă prin evanghelia apei şi a Duhului. Crezi în evanghelia apei şi a Duhului? Dacă da, atunci eşti îmbrăcat frumos în neprihănirea Sa pentru ca tu să intri în Cer ca o mireasă fără păcat a Fiului?
Şi noi, cei născuţi din nou, comitem păcat, în fiecare zi. Totuşi, doar cei neprihăniţi care au fost iertaţi de păcatele lor, înaintea lui Dumnezeu, sunt calificaţi de a-şi spăla cu credinţă păcatele zilnice de pe îmbrăcămintea neprihănirii. Deoarece, acei ale căror păcate nu au fost iertate, nu se califică să-şi spele pcăatele, ei nu vor putea niciodată să se cureţe ei înşişi, cu rugăciunile lor zilnice de pocăinţă. Faptul că am fost mântuiţi de păcatele lumii, crezând în Domnul, a fost în întregime posibil cunoscând şi crezând că Domnul ne-a spălat toate păcatele lumii, venind în această lume, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele.
Cu alte cuvinte, noi putem confirma că păcatele noastre zilnice au fost deja spălate doar în evanghelia Sa adevărată. Cei care au primit de la Domnul ştergerea păcatului, prin Cuvântul apei şi a Sângelui, pot să aibă şi convingerea mântuirii lor de păcatele pe care le comit în timpul vieţiilor lor.
Prin faptul că deoarece Domnul nostru a făcut ca toate păcatele noastre să dispară totul dintr-o dată, noi ne putem spăla păcatele pe care le comitem cu propriile noastre fapte, crezând în această mântuire a ispăşirii veşnice. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi acesta cazul, dacă Domnul nostru nu e-ar fispălat toate păcatele, o singură dată, cum m fi putut noi deveni vreodată fără păcat?
Cum putem intra vreodată în Oraşul Sfânt al Cerului? Cum putem vreodată merge înaintea lui Isus Hristos, copacul vieţii? Crezând în Domnul nostru care a făcut ca toate păcatele noastre să dispară, noi putem intra în Împărăţia Cerurilor ca oameni curaţi şi fără pată; şi oridecâte ori păcătuim în vieţile noastre, mergând înaintea Domnului nostru şi confirmând că El a făcut ca aceste păcate să dispară, putem fi eliberaţi de toate astfel de păcate. De aceea văspun că doar cei născuţi din nou sunt privilegiaţi de a fi iertaţi de păcatele lor zilnice, prin credinţă.
Regele david a comis mari păcate înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă era slujitorul lui Dumnezeu. El a comis adulter cu o femeie căsătorită şi i-a ucis soţul căruia îi era credincioasă. Totuşi, el L-a slăvit pe Dumnezeu pentru iertarea Sa plină de milă, în felul acesta:
“Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu -i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!” (Psalmi 32:1-2).
Cine este cel mai binecuvântat din această lume şi înaintea lui Dumnezeu? Cei binecuvântaţi nu sunt alţii decât acei dintre noi care s-au născut din nou; care au fost mântuiţi; şi care, oridecâte ori păcatul este comis în vieţile noastre, privim spre faptul că Domnul a făcut ca toate păcatele noastre să dispară, mergem la izvorul vieţii în fiecare zi ne spalăm inimile pătate. Aceasta insistă asupra eliberării noastre şi a confirmă marele har al mântuirii Domnului nostru.
Doar cei neprihăniţi au primit ştergerea păcatului, făcând întregi toate greşelile lor. Faptele lor sunt întregite, la fel şi inimile lor. Astfel, devenind cei neprihăniţi, fără pată, putem intra în Împărăţia pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o, Împărăţia Cerului. Dacă am accepta doar ceea ce Isus Hristos, poarta mântuirii şi copacul vieţii, a făcut pentru noi, puterea Sa ar fi revelată şi de aceea, am primi ştergerea păcatului şi am intra în Cer.
Cei care merg înaintea copacului vieţii
Motivul pentru care acei dintre noi care au primit ştergerea păcatului, merg întotdeauna înaintea Domnului, este de a confirma faptul că Domnul a făcut ca toate păcatele noastre să dispară, pentru a insista încă dată asupra harului mântuirii, pentru a ne aminti şi a-L slăvi pe Dumnezeu pentru aceasta, pentru ca noi să fim mai mult decât capabili de a intra în Împărăţia Sa. De aceea noi predicăm evanghelia.
Nenumăraţi creştini, incapabili de a-i întâlni slujitori lui Dumnezeu, care să-i poată călăuzi, învăţând corect Biblia, sunt prinşi în neînţelegerea lor asupra Cuvântului şi în credinţele lor greşite. Chiar şi acum, există oameni preocupaţi cu faptele lor, rugându-se rugăciuni de pocăinţă în fiecare dimineaţă, şi toată noaptea. De ce fac aceste lucruri? Deoarece ei cred că, făcând astfel, păcatele lor ar fi iertate. Şi deoarece au fost învăţaţi în mod eronat. Dar acestea sunt fapte nedrepte înaintea lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cei vrednici de milă care nu cunosc nici neprihănirea lui Dumnezeu, nici dragostea Sa necondiţionată.
Biblia nu este ceva care poate fi luat uşor, ca şi cum poate fi interpretat în oricare formă doreşte cineva. Şi totusi, deoarece oamenii au interpretat, au învăţat pe alţii şi au crezut în ea, bazaţi pe gândurile lor omeneşti, rezultatul este ca cel de mai sus—adică, rămân ignoranţi la neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu. Fiecare pasaj al Bibliei are acelaşi înţeles exact şi aceasta poate fi interpretat correct doar prin profeţii lui Dumnezeu, care au primit ştergerea păcatelor.
Mergând înaintea copacului vieţii pentru noi este a crede în Domnul, încă de pe acest pământ, pentru a ne aminti zilnic că Domnul nostru a făcut ca toate păcatele noastre să dispară, pentru a-L lăuda şi a predica această evanghelie. Şi noi, cei născuţi din nou, trebuie să ne amintim că El ne-a luat păcatele asupra Sa, pentru a confirma zilnic acest adevăr, pentru a-L sluji cu bucuria mulţumirii şi şi să mergem înaintea Domnului nostru.
Totuşi, nu este o exagerare să spunem că creştinii din întreaga lume au interpretat greşit acest pasaj şi să creadă în mod greşit faptul că pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu, având păcatele lor spălate în fiecare zi, prin rugăciuni de pocăinţă. Dar aceasta nu este ceea ce înseamnă pasajul.
După ce am primit ştergerea păcatului, inimile noastre pot rămânea în pace, confirmând că Domnul nostru a făcut să dispară toate păcatele noastre pe care le comitem cu faptele noastre. Confirmând ştergerea TUTUROR păcatelor noastre, noi nu mai suntem legaţi de păcat. Aceasta este calea pe care se merge înaintea copacului vieţii din Cer.
The Scripture is on a whole different dimension from the man-made thoughts. As such, to know the truth, we must first learn and hear the truth from the born-again servants of God.
Cei care sunt în afara Oraşului
Versetul 15 spune: “Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” Acest Cuvânt se referă la toţi cei din vremurile din urmă, care nu sunt născuţi din nou. Este simplu uimitor faptul că Domnul nostru îi descrie pe aceşti oameni cu o astfel acurateţe.
O caracterisitcă a câinilor este că regurgitează—adică, vomită ceea ce au mâncat, o mănâncă din nou şi apoi vomită din nou, apoi din nou o mănâncă ceea ce vomitase. Domnul nostru spune aici că că aceşti “câini” nu vor putea intra în Oraş.
La cine se referă aceşti câini? Există oameni care strigă: “Doamne, sunt un păcătos; te rog să-mi speli păcatele” şi apoi să-L laude pe Dumnezeu cântând: “Am fost iertat, ai fost iertat, am fost cu toţii iertaţi!”. Dar în următorul moment, aceşti oameni strigă din nou: “Doamne, sunt un păcătos; dacă m-ai ierta încă odată, noi voi mai păcătui”. Atunci ei cântă din nou: “Am fost iertat de Sângele Calvarului!”.
Aceşti oameni merg încolo şi-ncoace atât de mult, încât nimeni nu e sigur dacă este iertat sau nu. Nimeni decât acest fel de oameni sunt “câini” despre care vorbeşte Biblia. Câinii latră în fiecare zi. Ei latră dimineaţa, latră după-masă şi latră seara. Aceşti oameni nu latră exact în acest fel, dar plâng faptul că sunt păcătoşi, chiar dacă au fost iertaţi de păcatele lor. Ei devin cei neprihăniţi un minut, se preschimbă în păcătoşi, în celălalt minut.
În felul acesta, ei sunt la fel ca şi câinii care vomită ceea ce-i în interior şi o mănâncă din nou şi apoi vomită din nou doar pentru a mânca din nou. Pe scurt, Biblia se referă la creştinii care încă au păcat în inimile lor ca şi “câinii”. Aceşti câini nu pot intra niciodată în Cer, dar rămân în afara Oraşului.
Apoi, cine sunt “vrăjitori?” Aceştia sunt cei care, profitând de emoţiile inocente ale celor care frecventează biserica, îi fură de bani cu vorbirea lor dulce şi cei care îi înşală pe oameni cu semne şi miracole false, pretinzând să le vindece bolile. Deoarece ei iau cu toţii numele lui Dumnezeu în deşert, nu pot intra în Oraşul Sfânt.
De asemenea, imoralii sexuali, ucigătorii, idolatrii şi oricine iubeşte şi minte, nu poate intra în Oraş. Când vine timpul, câinii şi vrăjitorii îi vor înşela pe oameni şi va apărea Anticrist. Anticrist care îi înşală pe mulţi oameni cu miracole şi semne false, le fură sufletele, stă împotriva lui Dumnezeu şi caută să se înalţe mai inalt ca Dumnezeu şi să fie slujit, iar slujitorii său nu vor putea intra în Oraş.
Astfel, dacă cădem în decepţia celor care pretend că încă au păcat, sau dacă cădem în decepţia semnelor şi a miracolelor care ne răscolesc emoţiile, vom sfârşi în afara Oraşului, împreună cu Anticrist şi Satan, jelindu-ne şi scrâşnindu-ne dinţii, aşa cum ne avertizează Cuvântul.
Versetele 16-17 spun, “‘Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!” Şi cine aude, să zică: “Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”
Ai primit ştergerea păcatului în mod gratuit? Prin Duhul Sfânt şi Biserica lui Dumnezeu, Domnul nostru ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului care ne face capabil să bema pa vieţii. Oricui îi e foame după neprihănirea lui Dumnezeu, oricui îi e sete după Cuvântul adevărului şi oricine doreşte disperat să primească ştergerea păcatului—tuturor astfel de oameni, Dumnezeu S-a oferit să-i îmbrace în mila Sa şi Şi-a extins invitaţia în Cuvântul Său, apa vieţii a mântuirii Sale. Primind ştergerea păcatului este doar calea de a răspunde la această invitaţie spre Noul Cer şi Pământ, unde curge apa vieţii.
Amin, Vino Doamne Isuse!
Versetul 19 spune: “Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”. Înaintea lui Dumnezeu, nu putem crede după cum dorim, bazaţi pe propriile noastre cuvinte. Dacă este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, tot ce putem spune este doar “da”, deoarece oricine ar spune “nu” Cuvântului, Domnul nostru l-ar scoate de asemenea “nu eşti copilul Meu”. De aceea trebuie să credem în El potrivit Cuvântului. Noi nu putem nici adăuga, nici sustrage din Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să credem în el aşa cum este scris.
Ţinând de slujitorii lui Dumnezeu şi crezând în ceea ce Duhul Sfânt vorbeşte prin Biserica lui Dumnezeu, aceasta este credinţa. Totuşi, mulţi oameni deoarece au exclus evanghelia apei şi a Duhului din credinţa lor, încă le-a rămas păcat în inimile lor. Chiar şi când Cuvântul le spune în mod repetat că doar cei care sunt fără păcat pot intra în Oraşul Sfânt al lui Dumnezeu, ei totuşi lasă pe dinafara credinţei lor botezul lui Isus şi în schimb adaugă la aceasta insistenţa lor, cum ar firugându-se rugăciuni de pocăinţă şi jertfe materiale.
Cei care cred în Isus ca Mântuitor al lor, trebuie să poată mărturisi cu credinţa lor, faptul că toate păcatele omenirii au fost trecute asupra lui Isus, prin botezul pe care l-a primit Isus de la Ioan Botezătorul, la Râul Iordan. Dacă omitem botezul lui Isus, îşi abandonezi propria credinţă, în mod esenţial. Cu alte cuvinte, dacă nu crezi în evanghelia apei şi a Duhului, chiar sângele Crucii este fără sens, iar învierea lui Hristos îţi este şi ea irelevantă. Doar cei care cred că Dumnezeu a făcut ca toate păcatele lor să dispară liber, sunt relevanţi învierii lui Isus şi doar ei pot venirea Domnului Isus, aşa cum Apostolul Ioan face în versetul 20.
Versetul 20 spune: “Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: “Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!” Doar cei neprihăniţi pot spune aceasta. Domnul nostru Se va întoarce în curând pe acest pământ, potrivit rugăciunilor celor neprihăniţi. Doar cei neprihăniţi care au primit ştergerea perfectă a păcatului, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, se vor bucura şi vor aştepta nerăbdători venirea imediată a Domnului. Aceasta este, deoarece acei care sunt pregătiţi să-L primească pe Domnul, sunt doar acei care sunt îmbrăcaţi în hainele evangheliei apei şi a Duhului—adică, acei ce sunt fără păcat.
Domnul nostru aşteaptă ziua când va răspunde aşteptării celor neprihăniţi, ziua când El vine pe acest pământ. El ne va răsplăti cu Împărăţia de o mie de ani şi ne va îmbrăca pe noi cei care suntem neprihăniţi, în marile Sale binecuvântări de a intra în Noul Cer şi PĂmânt, unde curge apa vieţii. Acastă aşteptare a Domnului nostrum nu este prea lungă. Astfel, tot ce putem face este doar să spunem: “Amin, Vino Doamne Isuse.” Şi, în credinţă şi mulţumire, noi tânjim cu sinceritate întoarcerea Domnului.
În final, versetul 21 spune: “Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin”. Apostolul Ioan a sfârşit cartea Apocalipsa cu ultima sa rugăciune de binecuvântări pentru fiecare. În final el se roagă rugăciunea de binecuvântare, sperând în inimă ca fiecare să creadă în Isus, să fie mântuit şi să intre în Oraşul lui Dumnezeu.
Dragii mei sfinţi, faptul că am fost mântuiţi de Dumnezeu înseamnă că El ne-a iubit, ne-a eliberat de toate păcatele şi ne-a făcut poporul Său. De aceea, este simplu minunat şi mulţumitor faptul că Dumnezeu ne-a făcut neprihăniţi pentru ca noi să putem intra în Împărăţia Sa.
Acesta este miezul a ceea ce ne vorbeşte Biblia. Pentru a ne face să trăim pentru totdeauna în Împărăţia Sa, Dumnezeu ţi-a permis mie şi ţie să ne naştem din nou, auzind această evanghelie adevărată şi ne-a eliberat de toate păcatele şi judecata noastră. Îl laud şi-I mulţumesc Domnului nostru pentru mântuirea Sa.
Este atât de fericit faptul că am primit în siguranţă ştergerea păcatelor noastre. Noi suntem cu toţii poporul care a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu. Şi suntem profeţii Săi. Astfel, noi trebuie să răspândim evanghelia ştergerii păcatului, tuturor acelor suflete care încă trebuie să audă această evanghelie şi de asemenea să le predicăm Cuvântul Apocalipsei, completarea evangheliei.
Sper şi mă rog ca fiecare să creadă în Isus, care este Creatorul, Mântuitorul şi Judecătorul, iar când vine sfârşitul, să intrăm de aceea în locul sfânt din Noul Cer şi Pământ dat de Domnul. Fie ca harul Domnului nostru Isus să fie cu voi toţi.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
