- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[8-9] Toate lucrurile lucrează împreună spre bine (Romani 8:28-30)
(Romani 8:28-30)
“De altã parte, ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu. Cãci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentruca El sã fie cel întîi nãscut dintre mai multi fraţi şi pe aceia pe cari i-a hotãrît mai dinainte, i-a şi chemat; si pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.”
“De altã parte, ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu. Cãci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentruca El sã fie cel întîi nãscut dintre mai multi fraţi şi pe aceia pe cari i-a hotãrît mai dinainte, i-a şi chemat; si pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.”
Astăzi, mi-ar plăcea să iau în considerare pasajul de mai sus, din Romani capitolul 8. Se spune că Dumnezeu ne-a predestinat, ne-a chemat şi ne-a gloroficat pe noi, care suntem în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Vom vorbi despre aceasta şi de asemenea despre cum oamenii au tentinţa să înteleaga Doctrina Sanctificării incrementale.
Romani 8:28 spune: “De altã parte, ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu.” Trebuie să ne gândim la cine sunt “cei ce iubesc pe Dumnezeu.”
Au lucrat într-adevăr toate lucrurile înspre bine?. Aşa a spus Dumnezeu. La început, înainte ca Dumnezeu să-i creeze pe oameni, El a planificat să ne facă pooprul Său, potrivit scopului Său şi a făcut astfe înspre bine, în Isus Hristos, Fiul Său preaiubit.
Trebuie să ne gândim că în grădina Eden a existat pomul cunoştinţei binelui şi-al răului. De ce a plantat Dumnezeu acel pom?. Ar fi fost mai bine dacă Dumnezeu nu ar fi plantat pomul cunoştinţei binelui şi-al răului, de la bun început. Mulţi oameni sunt curioşi în legătură cu acest lucru.
Dar a fost scopul şi planul profund al lui Dumnezeu. Dumnezeu I-a creeat pe oameni, pentru a-I face după chipul şi asemănarea Sa. De fapt, omenirea nu era diferită de restul creaţiei, până când am primit neprihănirea lui Dumnezeu.
De ce a plantat Dumnezeu pomul cunoştinţei binelui şi-al răului?
De aceea trebuie să cunoaştem motivul pentru care Dumnezeu le-a poruncit lui Adam şi Eva să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi-al răului. Care a fost motivul?. A fost pentru a le ţine pe fiinţele umane sub Legea lui Dumnezeu şi pentru a ne face copiii lui Dumnezeu, răscumpărându-ne prin Isus Hristos. Toată neprihănirea lui Dumnezeu este ascunsă în Cuvânt: “De altã parte, ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi dupã planul Sãu.” Trebuie să ne gândim la cine sunt “cei ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), trebuie să găsim răspunsul la întrebarea din evanghelia apei şi a Duhului, dată de Isus Hristos.
Pentru a face aceasta, trebuie să cunoaştem mai întâi evanghelia lui Dumnezeu. Apoi noi vom realiza că tot ceea ce Dumnezeu planifică şi face este bun. Dar, pentru a întelege acest adevăr, trebuie să ne naştem din nou în evanghelia apei şi a Duhului. Trebuie să căutăm răspunsul în evanghelia pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Motivul pentru care Dumnezeu ne-a creeat, a plantat pomul cunoştinţei binelui ţi-al răului în Grădina Eden, le-a lui Adam şi Eva să mănânce din el şi să ne facă să cunoaştem Legea, a fost pentru a ne face copiii Săi. Domnul nostru, care ne-a elibera pe noi toţi, a permis acestea să se întâmple, ca să ne dea iertarea păcatelor, viaţa veşnică, gloria şi Cerul. Dumnezeu l-a făcut pe om din pământ, iar omenirea a fost făcută şi născută să fie slabă. Biblia adesea ne compară cu vasele de lut. Dumnezeu, care este olarul, l-a format pe om din lut. El l-a format pe om din pământ şi a suflat în el dragostea apei şi a Duhului. Dumnezeu ne-a dat adevărul apei şi a Duhului, pentru a ne face copiii Săi.
Ceramica ce a fost făcută cu lut, se sparge uşor. În felul acesta, Dumnezeu a creat mai întâi trupul şi duhul, pentru a fi slabe, pentru a-l face copilul Său. Scopul Său a fost împlinit prin Isus, care a spălat toate păcatele lumii şi i-a îmbracat în sfinţenia lui Dumnezeu, pentru a le da viaţa veşnică, făcându-i să se nască din nou cu evanghelia apei şi a Duhului. De aceea Dumnezeu ne-a făcut imperfecţi şi slabi de la început, mai degrabă decât fără greşeli.
De ce l-a creat Dumnezeu pe om să fie slab, de la început?
De ce a plantat Dumnezeu pomul cunoştinţei binelui şi-al răului în Eden, şi apoi I-a comandat lui Adam şi Eva să nu mănânce din el?. Motivul din spatele acestuia trebuie să fie înteles şi crezut în evanghelia apei şi a Duhului. De ce a spus Dumnezeu că sămânţa omului îi va zdrobi capului lui satan şi că satan Îi va zdrobi călcâiul, când Adam şi Eva au păcătuit?. Toate aceste lucruri au fost pentru a-i face pe oameni copiii Săi. A fost planul Său pentru noi în Isus Hristos, unicul Său Fiu Preaiubit.
Atunci, cine sunt cei care suntem chemaţi potrivit scopului lui Dumnezeu?. Sunt cei ce sunt conştienţi de păcatele lor şi care caută dragostea şi mila lui Dumnezeu. Trebuie să realizăm că pretinderile teologice ale Doctrinei Alegerii necondiţionate şi Doctrina Sanctificării Incrementale, sunt greşite. Doctrina Alegerii Necondiţionate este greşită deoarece Dumnezeul nostru nu este acel fel de Dumnezeu, care ar alege doar pe unii, în mod necondiţionat, lăsându-i pe alţii, fără nici un motiv.
Mai degrabă, cei pe care Dumnezeu îi alege şi-i cheamă, sunt acei care sunt disperaţi cu privire la păcatele lor şi mărturisesc că nu au altă alegere, decât să meargă în iad-cei faţă de care Dumnezeu are milă şi pe care îi cheamă cu evanghelia Sa a apei şi a Duhului.
Printre oamenii nenumăraţi care sunt născuţi din nou şi care s-au reîntors la Dumnezeu, nici unul singur nu este ales şi abandonat de Dumnezeu, fără nici un motiv. Dacă Dumnezeu nu te-a ales fără nici un motiv, ai protesta împotriva lui Dumnezeu. Nu aceasta a făcut Dumnezeu.
Dacă nu ai fost ales de Dumnezeu, este deoarece nu crezi în evanghelia apei şi a Duhului. Dacă nu crezi în evanghelia apei şi a Duhului dată de Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va abandona, deoarece Domnul a spus: “Duceţi-vã de învãtati ce înseamnã: Milã voiesc, iar nu jertfã! Cãci n-am venit sã chem la pocãinţa pe cei neprihãniţi, ci pe cei pãcãtoşi.” (Matei 9:13). Ceea ce au făcut teologii, din nefericire, este pentru a-L întoarce pe Dumnezeul nostru într-un Dumnezeu îngust şi prejudiciabil.
Cine sunt cei chemaţi potrivit voii lui Dumnezeu?
Cei care sunt chemţi de Dumnezeu sunt păcătoşii care sunt destinaţi iadului. Ei vin la Dumnezeu şi mărturisesc că merită să meargă în iad, deoarece sunt slabi şi nu altă alegere decât să nu respecte poruncile, până mor. Dumnezeu I-a chemat pe păcătoşi şi le-a purificat păcatele, cu evanghelia apei şi a Duhului. El i-a chemat pe cei care nu au avut altă alegere decât să fie trimitşi în iad şi i-a eliberat de păcatele lor cu evanghelia apei şi a Duhului.
Dumnezeu nu a venit să-i cheme pe cei care sunt buni şi ascultători ai Legii. Dumnezeu îi cheamă pe cei care încearca din greu să trăiască potrivit voii Sale, dar că sunt conştienţi că slăbiciunea lor îi forţează păcătuiască, deşi ei îsi pun credinţa şi depind de Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu este de a-i chema pe cei slăbiţi, infirmi şi slabi, pentru a-i face neprihăniţi, pentru a-i face copiii Săi. Aceasta este chemarea lui Dumnezeu, potrivit voii Sale. Toate lucrurile lucrează împreuna spre binele celor ce sunt chemaţi potrivit scopului Său.
Noi trebuie să credem în chemarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să sunem că noi credem în Isus fără nici un motiv. O astfel de credinţă nu este credinţa potrivită. Credinţa potrivită este de a crede că Domnul ne cunoaşte bine slăbiciunile, că El ne-a luat păcatele odată petnru totdeauna şi că astfel El ne-a făcut făcut nepăcătoşi. Stabilindu-ne credinţa pe scopul lui Dumnezeu, botezul şi sângele lui Isus, putem deveni copiii Săi. Este voia lui Dumnezeu să ne facă copiii Săi nepăcătoşi, când recunoaştem şi acceptăm scopul Său-aceştia sunt oamenii pe care îi iubeşte Dumnezeu cu adevărat şi pe care îi cheamă.
Cine sunt acei aleşi de Dumnezeu?
Dumnezeu nu are oameni care să stea în două şiruri şi să-i aleagă pe fiecare, zicând: “Veniţi şi credeţi în Isus şi mergeţi în Rai” şi apoi să se întoarca la cei din stânga şi să le spună: “Mergeţi în iad”.
Calviniştii pretind că Dumnezeu îi alege pe unii oameni fără nici un motiv şi a decis să-i abandoneze pe restul, de la început. Dar Dumnezeu nu este aşa. Dumnezeu a făcut toate lucrurile să lucreze împtruna spre binele celor care sunt chemaţi potrivit scopului Său. Este fără sens să crezi că am fost aleşi în mod necondiţionat, fără nici un motiv.
Atunci, este Dumnezeu un Dumnezeu nedrept?. Cu siguranţă că nu. Fiecare este egal atât în faţa lui Dumnezeu cât şi în faţa Legii. Fiecare este de asemenea egal în faţa judecâţii. Noi am primit harul mântuirii lui Dumnezeu, care n-a mântuit de păcate, prin Isus Hristos. Şansa de a crede în acest adevăr este de asemenea egal pentru fiecare. El le permite acelor care acceptă scopul lui Dumnezeu şi care-şi cunosc slăbiciunile şi cred în evanghelia apei şi a Duhului.
Atunci, ce sunt predetinarea divină şi alegerea?. Ele sunt petnru noi pentru a fi chamţi potrivit scopului lui Dumnezeu din evanghelia apei şi a Duhului, pe care ne-a dat-o. Este deoarece Dumnezeu ne-a luat păcatele prin Isus şi a planificat să ne facă copiii Lui, că ne-am născut în această lume şi ni se dă o şansă să auzim evanghelia. Dumnezeu a planificat toate acestea în Isus Hristos, dinainte. Aceasta a fost planul lui Dumnezeu. Când noi venim în prezenţa lui Dumnezeu, trebuie să ne gândin dacă suntem ca Iacov sau ca Esu.
Scriptura ne spune că Dumnezeu l-a iubit pe Iacov, în timp ce l-a urât pe Esau. De asemenea, vorbeşte despre Cain şi Abel şi că Dumnezeu l-a iubit pe Abel, dar că l-a urât pe Cain. L-a urât Dumnezeu pe Esau sau Cain şi l-a iubit pe Iacov şi Abel, fără nici un motiv?. Nu. A fost, deoarece Esau şi Cain se încredeau doar în puterea lor şi niciodată nu au cerut mila lui Dumnezeu, în timp ce Iacov şi Abel şi-au cunoscut slăbiciunea, şi au crerut mila lui Dumnezeu şi s-au încrezut în Cuvântul Său.
Scriptura explică predestinarea şi alegerea lui Dumnezeu, folosindu-i pe aceşti oameni ca exemplu. De care parte aparţinem?. Putem să-L întâlnim pe Dumnezeu dacă ne încredem în puterile noastre, la fel ca Esau?. Nu, nu putem!. Singurul mod în care-L putem întâlni pe Dumnezeu este de a-L întâlni prin evanghelia apei şi a Duhului care este umplută cu mila lui Dumnezeu. Pe care din cele două părţi stăm înaintea lui Dumnezeu?. Noi suntem cei ce dorim să fim binecuvântaţi în prezenţa lui Dumnezeu, dar întotdeauna eşuăm în aceasta, datorită slăbiciunii noastre. Chair dacă dorim să trăim optrivit scopului lui Dumnezeu, noi înca suntem slăbiţi şi infirmi înaintea lui Dumnezeu şi astfel singurul lucru pe care-l putem cere este, mila Sa.
Dacă dorim să fim binecuvântaţi de Dumnezeu, trebuie să devenim ca Iacov şi să avem credinţa pe care a avut-o Abel. Noi trebuie să recunoaştem înaintea lui Dumnezeu faptul că suntem slabi, infirmi şi laşi.
Psalmii 145:14 spune: “Domnul sprijineste pe toţi ceice cad, şi îndreaptã pe cei încovoiati.” Cu adevărat, fiecare se pleacă în prezenţa lui Dumnezeu. Noi nu avem nici un curaj. Facem compromisuri pentru cel mai mic beneficiu. Noi suntem slugarnici. Poate că uneori părem curajoşi, dar este doar pentru o simplă secundă. dacă ne uităm îndeaproape la vieţile noastre, putem afla uşor cât de slugarnici suntem. Ne supunem celui puternic şi chiar fiinţei neadevărate care ne obligă să descărcăm adevărul. Dar Dumnezeu i-a chemat pe slugarnici pentru a-i iubi şi să le dea mântuirea în Isus Hristos şi i-a făcut copiii Săi.
Noi trebuie să realizăm cât de slabi şi păcătoşi suntem, pentru a fi iubiţi de Dumnezeu. Trebuie să întrebam dacă să ascultăm Legea în întregime. Noi trebuie apoi să realizăm prompt că pur şi simplu nu suntem capabili să ţinem legea şi că, ca atare, nu putem trăi vieţi perfecte.
Dacă aş fi perfect, n-aş avea niciodată nevoie de Dumnezeu. Dacă am fi perfecţi, de ce am avea nevoie de ajutorul şi binecuvântările lui Dumnezeu?. Este deoarece suntem atât de slabi înaintea lui Dumnezeu, încât avem nevoie de binecuvântările Sale. Avem nevoie de mila Sa. Compasiunea lui Dumnezeu pentru noi este atât de puternică încât El L-a trimis pe Singurul Său Fiu şi L-a făcut să ia asupra Sa toate păcatele noastre, pentru a le spăla. Iar Dumnezeu a trecut judecata păcatului asupra lui Isus, în locul nostru, ca noi să fim eliberaţi de păcat. În aceasta trebuie să credem noi.
Doar cu această credinţă putem deveni copiii preaiubiţi ai lui Dumnezeu. Este datorită acestei mile că suntem înbracati în dragostea Sa şi nu datorită eforturilor noastre de a realiza propria noastră mântuire.
Chiar dacă mulţi creştini îi învata pe alţii şi urmează Doctrina Predestinării şi a Alegerii, ei însisi se simt neliniştiţi cu privire la aceste doctrine. Deoarece ei se întreaba în mod constant, dacă sunt aleşi de Dumnezeu sau nu.
Aceste două doctrine alcătuiesc cam 90% din teologia Calvinistă. Întrebarea este dacaă, în ciuda credinţei lor în Isus, au fost cu adevărat aleşi sau nu şi aceasta îi face neliniştiţi. Dar nu faptul că, dacă sunt aleşi sau nu, este important. Mai degrabă, ceea ce este important e ca tu să crezi în evanghelia apei şi a Duhului pentru a fi mântuit, primind neprihănirea lui Dumnezeu. Cei care au primit această neprihănire a lui Dumnezeu, prin credinţă, sunt cei aleşi.
A fost cândva un doctor de teologie, care era considerat ca unul dintre stăpânii teologiei conservative. El a pus o mare valoare pe învataturile Calvinismului, cum ar fi Doctrinele Predestinării şi Alegerii Divine.
Într-o zi, el a ţinut o prelegere despre aceste subiecte, când un student a întrebat: “Bine, tu eşti ales de Dumnezeu?. Cum poţi cunoaşte pe cine a ales Dumnezeu?”.
Teologul a replicat: “Cine poate şti?. Vom afla aceasta când stăm în faţa lui Dumnezeu”
Atunci studentul a întrebat din nou: “Atunci, ce vei face când vei merge în faţa lui Dumnezeu şi El va spune că nu eşti ales?”
Profesorul a replicat: “Ce pot face cu ceea ce Dumnezeu a decis deja, El Însusi?. De aceea am spus că vei şti doar când stai în faţa lui Dumnezeu.”
Studentul s-a gândit: “Este un om foarte umil. Chiar şi o persoană mare ca el spune că nu ştie dacă este ales sau nu. Astfel, este natural că nimeni nu ştie dacă este ales sau nu.”
Dar adevărul în care neprihănirea lui Dumnezeu a fost ascunsă este acum clar manifestat. Au fost câteva lucruri pe care Dumnezeu le-a ascuns de om, dar El le-a revelat la timpul potrivit. Cum pot predica evangheliştii evanghelia, când nici măcar nu ştiu dacă sunt mântuiţi sau aleşi?. Cei care sunt chemaţi de Dumnezeu sunt cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu.
Romani 8:29 afirmă: “Cãci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotãrît mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentruca El sã fie cel întîi nãscut dintre mai mulţi fraţi.” Dumnezeu Tatăl a predestinat să ne facă asemenea imaginii unicului Său Fiul , Isus Hristos, astfel ca El să poată fie întâiul născut dintre mai mulţi fraţi. Aici Isus este chemat “primul născut”. Dacă noi credem în Isus şi evanghelia apei şi a Duhului pe care El ne-a dat-o, suntem mântuiţi de toate păcatele noastre şi devenim copiii lui Dumnezeu. Atunci, ce ar fi Isus în relaţie cu noi?. Ar fi fratele nostru mai mare. El este întâiul născut, iar noi suntem fraţii şi surorile Lui mai mici.
Cu mult timp în urmă, când am locuit într-o casă de rugăciune, m-a vizitat un evanghelist bătrân. El începuse să creadă în Isus, când a fost în China şi apoi a venit în Coreea. L-am auzit rugându-se într-o zi şi am spus aceasta: “Fratele isus şi Dumnezeul Tatăl, Îti mulţumesc atât de mult că m-ai mântuit. Frate Isuse, te rog să mă ajuţi.” Isus este fratele noastru!
Probabil că ne întrebam dacă Dumnezeu cunoaşte totul despre noi. Răspunsul este da, El cunoaşte totul despre noi. Dumnezeu Tatăl cunoaşte totul despre noi. El planificase să ne mântuiască de păcate, prin unicul Său Fiu, chiar înainte de creaţia acestei lumi. Aceasta a fost planul lui Dumnezeu. Fiul Său Isus a venit în lume, a fost botezat şi crucificat pentru a ne mântui de păcate. Dumnezeu planificase deja aceasta.
Poate că spunem că înainte de formarea lumii, Dumnezeu a convocat o “conferinţă tripartită”. Dumnezeul Trinitar-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt-a planificat să-i elibereze pe cei care cred în neprihănirea Sa. Planul Său a fost de a creea oamenii şi să-i facă copiii Săi, pentru a trăi împreuna cu ei, în Împratia Sa perfectă.
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, totţi au fost de acord cu planul. Apoi, în procesul gândirii despre cum ar trebui să creeze omul şi să facă omenirea copiii Săi, Dumnezeu a planificat să-L trimită pe Fiul, Isus, lumii şi să-L boteze şi să-L dea la moarte pe Cruce, ca ei să se conformeze imaginii Fiului Său.
Care a fost scopul lui Dumnezeu creîndu-ne pe noi?. A fost ca noi să devenim copiii Săi. Este Isus, cel dintâi născut al lui Dumnezeu?. Da, este şi deoarece am devenit Copiii lui Dumnezeu, suntem de asemenea fraţii Săi.
În timp ce a trăit pe acest pământ, timp de 33 de ani, Isus a experimentat toată slăbiciunea şi infirmităţile umane. De aceea, când ne rugăm noi spunem: “Isuse, sunt atât de slab. Aşa sunt eu. Te rog să mă ajuţi şi să mă protejezi. Înmoaie inimile oamenilor să-Ţi accepte Cuvântul, să vegheze, să dai har şi să-i ajuţi.” Domnul aude şi răspunde la rugăciunile noastre. Rugându-ne la Isus şi rugându-ne la Dumnezeu, sunt unul la fel.
Care a fost scopul lui Dumnezeu creându-ne pe noi?. A fost de a ne face copiii Săi. Dunmezeu cunoaşte totul despre noi. El ne-a făcut să ne naştem în această lume şi ne-a mântuit de toate păcatele, prin botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, deoarece El ne-a predestinat, chiar înainte de creaţia lumii, pentru a fi adoptaţi ca fiii şi fiicele Sale proprii. De aceea, El şti când ne-am născut, cine ne-a născut, când ne-am căsătorit, când I-am născut pe copiii noştri şi ce s-a întâmplat în vieţile noastre. Dumnezeu, care cunoaşte totul din vieţile noastre, ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului, ca noi să credem în Isus Hristos şi să devenim copiii lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a cunoscut de dinainte. Romani 8:30 afirmă: “şi pe aceia pe cari i-a hotãrît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.” Nu pot înfatisa cât de important este pentru noi să întelegem şi să credem în acest pasaj. Mulţi oameni preiau pasajul de mai sus pentru a sprijini Doctrina Sanctificării Incrementale. Bazat pe acest pasaj- că Dumnezeu ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a justificat şi ne-a glorificat-ei pretind că deşi avem păcat în inimile noastre, Dumnezeu ne consideră că suntem fără păcat şi că după ce trecem printr-o perioadă de sfinţire, vom deveni gloroficaţi, ca şi cum ar fi trepte prin care noi devenim sfinţi.
Nu i-a predestinat Dumnezeu pe toţi păcătoşii pentru a-i chema în Isus Hristos?. El ne-a chemat pe toţi şi înca unii oameni nu răspund la chemarea Sa. Ei sunt ca Esau şi Cain. Ei sunt cei care sunt trimişi în iad.
În mila lui Dumnezeu
Dumnezeu Tatăl a planificat să ne cheme în Fiul Său preaiubit, Isus Hristos şi ne-a predestinat pentru adoptare, ca proprii fii ai Săi, spălându-ne păcatele cu apă şi sânge. Oamenii care înca nu merg la Dumnezeu, chair când El i-a chemat, toţi sunt în afara mântuirii lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt excluşi de la harul Său, destinaţi iadului. Dar, de asemenea, sunt oameni care au respectat chemarea lui Dumnezeu. Ei spun: “Doamne, deşi sunt slab în felul acesta, vei accepta pe cineva ca mine?
Dumnezeu spune: “Desigur”
“Chiar?. Mă vei accepta când sunt atât de slab?”
“Bineînţeles că te voi accepta.”
“Dumnezeule, nu am nimic special să-ţi ofer şi nici măcar nu pot să-ţi promit că
că voi fi bun de acum încolo.”
“Eu tot te voi accepta.”
“Sunt sigur că mă voi face mai bine şi nici măcar nu am abilitatea să fac astfel.”
“Totuşi, te voi accepta.”
“Este probabil deoarece nu mă cunoşti. Vei fi dezamăgit de mine.”
Nu ne simţim jenaţi de obicei, de parcă am dori să ne ascudem undeva, când ştim cum suntem şi totuşi cineva spune că crede în noi?. De ce dorim să ne ascundem?. Dorim să ne ascundem deoarece nu putem să ne facem mai bine şi nici măcar nu putem să menţinem ceea ce am făcut până acum.
De aceea întrebam mereu: “Mă vei accepta chiar dacă sunt slab?. Mă vei accepta?. Mi se permite măcar să cred în tine?. Poate cineva ca mine să primească iertarea păcatelor?. Poate cineva ca mine să devină neprihănit chiar şi când nu voi putea fi bun în viitor?” Dar Dumnezeul nostru are puterea de a preschimba un măslin sălbatic într-un măslin recoltat.
Noi am fost măslini, în mod original, ce sunt sălbatici în mod natural, dar am devenit măslini cultivaţi prin evanghelia pe care ne-a dat-o Isus. El ne-a chemat pe noi care nu am putut decât să păcătuim. Ne-a chemat El când nu am fost decât un slăbiţi?. El ne-a chemat chiar şi când am fost dornici în mod absolut în capabilitate. El ne-a chemat în Isus Hristos în ciuda deficienţelor noastre serioase şi slăbiciunile largi. El ne-a chemat pe noi care am fost infirmi. Ce a făcut El când ne-a chemat?. El ne-a luat păcatele şi ne-a dat neprihănirea Sa, ca noi să avem viaţa veşnică.
Cum a făcut El aceste lucruri?. În capitolul 3 din Matei, ni se spune că Isus a venit în lume şi a fost botezat pentru a împlini toată neprihănirea pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru toată omenirea. Isus a fost botezat de Ioan, a luat asupra Sa toate pcăatele omenirii, a murit pe Cruce, purtându-le păcatele şi a înviat din nou din morţi a treia zi pentru a-i mântui de păcatele lumii. El ne-a dat noi vieţi şi făcând astfel El ne-a justificat şi ne-a spălat toate păcatele. Isus ne-a chemat, ne-a spălat toate păcatele cu apă şi sânge, ne-a dat neprihănirea lui Dumnezeu, ne-a făcut fără păcat şi apoi ne-a glorificat pe noi, pe care ne-a justificat, făcându-ne copiii lui Dumnezeu.
Isus ne-a glorificat ca să intrăm în Cer şi pentru a trăi veşnic ca şi copii ai lui Dumnezeu. Întelegi aceasta?. dar doctrinele resligioase învata că, deşi eşti un păcătos, dacă crezi în Isus, vei fi sfinţit treptat în timp şi că pe când mori, vei sta înaintea lui Dumnezeu ca o persoană perfectă. Aceasta este împotriva adevărului. Aceasta nu este credinţa adevărată. Acel fel de credinţă este pentru Doctrina Sanctificării, nu pentru adevăr.
Domnul ne-a mântuit de păcatele noastre, iar Dumnezeu ne-a predestinat, ne-a spălat păcatele cu apă şi sânge, totul odată, ne-a făcut copiii Săi, care suntem sfinţiţi şi ne-a binecuvântat, pentru ca noi să putem intra în Împaratia lui Dumnezeu, în glorie. Acesta este adevărul, iar astfel vorbeşte despre adevăr, punând toate binecuvântările în Isus Hristos, împreuna într-o singură propoziţie. Acest pasaj nu vorbeşte despre cele şapte stadii ale Doctrinei Sanctificării Incrementale. Nu este că noi vom deveni perfecţi după ce trecem prin cele şapte stadii, pentru a deveni sfinţiţi în întregime.
Romani 8:30 nu spune că Dumnezeu ne va chema după ce am crezut în Isus sau că vom deveni sfinţiţi, pe parcurs ce îmbatrânim. De asemenea, nu spune că în mod gradual noi ne suim pe scara sfinţirii, pas cu pas, până când în final ajungem la sfinţirea completă. Când noi L-am cunoscut pe Isus Hristos şi Isus Hristos ne-a chemat, El ne-a iertat păcatele odată pentru totdeauna, cu apă şi sânge. Când venim la Dumnezeu cu această evanghelie a adevărului, atunci vom fi îmbratisati în braţele Lui.
Unii oameni spun: “Nici măcar nu mi-am cunoscut păcatele înainte, dar după ce am auzit predica încep să realizez. Sunt unul sau două păcate de care-mi amintesc din trecut şi probabil că voi continua să păcătuiesc în viitor, aşa că nu cred că pot crede în Dumnezeu.” Dar aceasta nu este corect. În schimb ar trebui să ne gândim astfel: “Ah! E adevărat. Nu mi-am cunoscut păcatele, chiar şi când le-am comis. Tot Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Trebuie să cred în cuvântul Său, dar nu pot să trăiesc potrivit acestuia. În mod inevitabil sunt un grav păcătos, care este destinat iadului. De aceea a venit Isus.”
Noi suntem făcuţi fără păcat, crezând şi primind iertarea păcatelor. Noi am devenit sfinţiţi şi suntem făcuţi copiii lui Dumnezeu. Din moment ce am devenit copiii lui Dumnezeu, putem intra în Cer şi să fim gloroficaţi. Aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu şi adevărul.
Dumnezeu ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a justificat şi ne-a glorificat. Probabil te gândeşti că Doctrina Sanctificării Incrementale are dreptate, zicând: “Mă voi schimba treptat şi voi deveni o persoană fără păcat.” Dar tu ai devenit justificat şi sfinţit totul odată, chiar în momentul în care crezi în evanghelia apei şi a Duhului. Inima ta nu se schimbă în stadii. Inima ta devine fără păcat totul odată şi este credinţa ta cea care creşte treptat, pe parcurs ce crezi în Cuvântul lui Dumnezeu şi biserica Sa.
Credinţa noastră creşte treptat pe parcurs ce suntem hrăniţi de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a atinge eventual punctul unde îi putem chiar învata pe alţii. Dar afirmaţi că noi vom deveni copiii lui Dumnezeu după ce devenim mai compleţi şi mai fără păcat, nu se bazează pe Biblie. Noi am devenit sfinţiţi şi fără păcat, totul odată.
Ne-a chemat Dumnezeu potrivit predestinării Sale în Isus Hristos?. Da. El ne-a chemat în Isus Hristos şi ner-a făcut neprihăniţi şi fără păcat. Dumnezeu ne-a justificat şi ne-a făcut fără păcat, prin Isus Hristos, ne-a luat ca şi copii ai Săi şi ne-a glorificat pentru a intra în Împaratia Sa.
Noi am devenit neprihăniţi odată, doar crezând în mântuirea lui Isus Hristos, care a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu. Noi am fost binecuvântaţi deoarece am respectat chemarea lui Dumnezeu şi am crezut că Isus ne-a spălat toate păcatele, pentru a ne face fără păcat şi copiii neprihăniţi ai lui Dumnezeu, poporul Împaratiei Sale, în ciuda infirmităţilor noastre.
De aceea Doctrina Sanctificării este incorectă. Nu face sens. Biblia ne spune clar: “pe aceia pe cari i-a hotãrît mai dinainte, i-a şi chemat; si pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.” Credinţa creşte treptat, dar iertarea păcatelor, faptul că am devenit copiii lui Dumnezeu şi intrarea în Cer-acestea toate se întâmpla odată pentru totdeauna. Crezi în aceasta?.
Noi am putut deveni copii ai lui Dumnezeu, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Dumezeu ne-a mântuit vieţile noastre fără valoare de toate păcatele, prin harul apei şi a Duhului. Am făcut noi ceva pentru Dumnezeu în vreun fel pentru mântuirea noastră?. Am contribuit la faptul că am devenit neprihăniţi?. Nu este nimic ceea ce noi am planificat şi nimeni nu decide să creadă în Isus chiar înainte să se nască. Este cineva care decide să creadă în Isus în timp ce este în pântecele mamei lui/ei?.
S-a întâmplat să auzim de la cei care au predicat evanghelia apei şi a Duhului, am realizat că este adevărul şi ne-am gândit: “Nu am nici o alegere decât să cred în ea; persoana păcătoasă ca mine trebuie să creadă în ea.” De atunci încolo, am început să credem în evanghelia apei şi a Duhului, am primit iertarea păcatelor şi am devenit copiii lui Dumnezeu.
Doar cei neprihăniţi sunt copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu îi glorofică pentru totdeauna cu bogăţiile şi onorurile veşnice ale Împaraţiei Veşnice. Aceasta înseamna a fi glorificat. Dumnezeu a dat aceste binecuvântări credincioşilor care acceptă evanghelia apei şi a Duhului.
Lăudat fie Domnul!
Copyright © 2021 by The New Life Mission
