- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 10: Apocalipsa (Comentarii asupra Apocalipsei)
[23] Întrebări & Răspunsuri
1) Este literal numărul 144.000 din capitolul 7 numărul poporului Israel care va fi mântuit, sau este doar o figură simbolică?
Numărul 144.000 care apare în capitolul 7 ne spune în mod lilteral câţi evrei vor fi mântuiţi în vremurile din urmă, 12.000 din fiecare din cele douăsprezece triburi ale lui Israel, în total 144.000. Aceasta este împlinit prin providenţa specială a lui Dumnezeu prin care unii din descendenţii lui Avraam, pe care i-a iubit Dumnezeu, vor fi mântuiţi. Dumnezeu Îşi aminteşte de promisiunea pe care a făcut-o lui Avraam, şi pentru a împlini această promisiune, va permite acum evanghelia apei şi a Duhului să fie răspândită nu doar Neamurilor, ci şi poporului Israel, descendenţii din carnea lui Avraam.
Astfel, Dumnezeu a hotărât ca prin necazurile din vremurile din urmă şi cei doi martori pe care îi va allege Dumnezeu în mod special pentru evrei, ei vor ajunge să creadă că Isus Hristos, pe care ei Îl persecutaseră şi crucificaseră, este de fapt adevăratul lor Mântuitor. Prin Dumnezeu şi credinţa lui Avraam, evreii au devenit recipienţii dragostei speciale a lui Dumnezeu.
Dumnezeu a decis să elibereze de păcat şi distrugere în mod special, 12.000 din fiecare cele douăsprezece triburi ale lui Israel şi i-a pecetluit cu pecetea lui Dumnezeu prin îngerul Său. De aceea, dintre poporul lui Israel, 144.000 au primit semnul care arată că au devenit poporul lui Dumnezeu. Acest număr este împărţit în mod egal între cele douăsprezece triburi, deoarece dragsotea lui Dumnezeu pentru ei nu este bazată pe favoritism pentru un anume trib, ci El i-a îmbrăcat pe toţi în acelaşi har de a deveni poporul Său. Deşi uneori oamenii lasă ca emoţiile lor să le întunece judecata, Dumnezeu lucrează în toate lucrurile cu dreptate şi cinste absolută.
După ce a pecetluit 144.000 de evrei cu pecetea mântuirii, Dumnezeu va aduce atunci mari chinuri peste acest pământ. Dumnezeu a făcut poporul Său un total de 144.000 de evrei, 12.000 din fiecare din cele douăsprezece triburi—din triburile lui IUda, Ruben, Gad, Aşer, Manase, Simeon, Levi, Isahar, Zebulon şi Beniamin. Aceasta este pentru a-Şi ţine promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam şi descendenţilor săi, că El va deveni Dumnezeul lor.
Astfel Dumnezeu a decis să mântuiască 144.000 de evrei. Aici numărul 14, aşa cum apare în Matei 1:17, are un înţeles special pentru noi, spunându-ne că Dumnezeu Îşi va începe noua lucrare printre evrei. Acest număr conţine voia lui Dumnezeu care va conclude istoria primei lumi de pe acest pământ şi va permite acelor evrei care sunt mântuiţi, să trăiască în Noul Cer şi Pământ.
Când ne uităm la linia genealogică de la Avraam până la Isus Hristos, aflăm că de la Avraam până la David sunt 14 generaţii, dela David la captivitatea din Babilon sunt alte 14 generaţii, iar de la captivitatea din Babilon, Hristos sunt alte 14 generaţii. Cu alte cuvinte, aflăm că Dumnezeu Îşi începe noua lucrare în fiecare 14 generaţii. Dumnezeu a pecetluit 144.000 de evrei cu voia că El îi va face să trăiască o nouă viaţă, nu în această lume prezentă, ci în Împărăţia lui Dumnezeu. După cum poate fi văzut, Dumnezeu este Cel credincios, care va împlini cu siguranţă ceea ce a promis cândva şi a stability pentru omenire.
2) Cine sunt cei doi martori care apar în capitolul 11?
Cei doi martori care apar în capitolul 11 sunt cei doi slujitori ai lui Dumnezeu pe care El îi va ridica în mod special pentru a mântui poporul Israel, în vremurile din urmă. Pentru a-Şi ţine promisiunea făcută lui Avraam, Dumnezeu îi va face pe aceşti doi profeţi, care sunt trimiţi pentru a-i a elibera pe evrei de păcat, să facă minuni şi miracole şi să-i facă pe evrei, conduţi de ei, să se întoarcă la Isus Hristos şi să creadă în El, ca Mântuitor al lor. Aceşti doi martori vor hrăni cu Cuvântul lui Dumnezeu pe poporul Israel timp de 1.260 de zile—adică, primii trei ani şi jumătate din perioada de şapte ani a Necazului. Răspândind evreilor evanghelia apei şi a Duhului şi făcându-i să creadă în el prin cei doi martori, Dumnezeu va da evreilor aceeaşi mântuire pe care le-a dat-o Neamurilor, aşa cum ultimii au fost mântuiţi de toate păcatele lor, prin credinţă.
Apocalipsa 11:4 spune: “Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două lămpi ce stau înaintea Dumnezeului pământului.” Există multe interpretări diferite cu privire la cei doi măslini, unii oameni pretend că ei sunt măslinii. Cei doi măslini se referă la cei unşi. În era Vechiului Testament, oamenii erau unşi când erau desemnaţi ca profeţi, regi sau preoţi. Duhul Sfânt a coborât asupra lor când au fost unşi. Astfel, măslinii se mai referă la Isus Hristos, care a fost conceput de Duhul Sfânt (Romani 11:17).
Totuşi, uitându-ne la Apocalipsa 11:1—“Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: “Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el”” —ar trebui să realizăm că focusul capitolului 11 este despre mântuirea poporului Israel. Cu alte cuvinte, din acest moment va începe lucrarea de răspândire a evangheliei apei şi a Duhului, evreilor, de eliberare a păcatelor lor, prin harul mântuirii date de Dumnezeu. De aceea, cei doi martori sunt cei doi profeţi ai lui Dumnezeu pe care El îi va ridica în vremurile din urmă pentru a mântui poporul Israel.
În Biblie, sfeşnicul se referă la Biserica lui Dumnezeu. Astfel, cele două sfeşnice se referă la Biserica lui Dumnezeu fondată printre Neamuri şi Biserica permisă evreilor. Dumnezeu nu este daor Dumnezeul evreilor, ci şi a Neamurilor, deoarece El este Dumnezeul tuturor. Astfel, printre evrei şi Neamuri, Dumnezeu Şi-a stabilit Biserica în ambele dintre ele şi prin Biserica Sa El face lucrarea de mântuire din păcat a sufletelor, până în ultima zi.
Din timpul Vechiului Testament, evreii au avut profeţi stabiliţi de Legea lui Dumnezeu şi prin ei, au auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au Legea lui Moise şi Profeţii. Astfel ei ştiu totul despre sistemul sacrificial şi profeţiile Vechiului Testament şi de aceea ei au nevoie de profeţii lui Dumnezeu care sunt unşi dion propriul lor poporul.
De asemenea ei cred că sunt poporul ales al lui Dumnezeu şi de aceea nu iau în serios şi nici nu ascultă atunci când neamurile le spun Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel doar când profeţii care cred în evanghelia apei şi a Duhului şi unşi de Dumnezeu, se ridică din propriul lor popor, ei vor accepta în final şi vor crede în Isus Hristos ca Mântuitor al lor.
De aceea, Dumnezeu Însuşi va stabili cei doi profeţi din poporul Israel şi îi va trimite la evrei. Aceşti profeţi vor face de fapt multe minuni pe care slujitorii foarte cunoscuţi ai lui Dumnezeu din Vechiul Testament le făcuseră înainte. Apocalipsa 11:5-6 ne spune: “Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.”
Dacă aceşti slujitori ai lui Dumnezeu pentru poporul Israel au o astfel de putere, evreii nu se vor pocăi iar Dumnezeu îi va îmbrăca de aceea pe cei doi martori în puterea Sa. Dumnezeu va trimite celor doi martori puterea Sa specială, pentru ca ei să predice evreilor întreg Cuvântul profeţiei şi să le mărturisească şi să-i facă să creadă că Isus Hristo este mult aşteptatul Mesia. Văzând minunile făcute de cei doi martori, evreii vor asculta atunci de ei şi se vor întoarce la Isus Hristos.
Când cei doi martori îşi vor sfârşi lucrarea de răspândire evreilor a evangheliei, va apărea Anticrist în această lume, va sta împotriva predicării lor a evangheliei şi îi va face să fie martirizaţi. Apocalipsa 11:8 ne spune: “Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă “Sodoma” şi “Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.”
Predicând evanghelie, tuturor evreilor şi astfel completând toate lucrările chemării lor, cei doi martori vor fi atunci ucişi în locul unde a fost crucificat Isus înainte. Acest fapt apără interpretarea că aceşti doi martori sunt dintre evrei. Petnru poporul lui Israel, ei sunt slujitorii lui Dumnezeu.
În concluzie, Dumnezeu va ridica pe cei doi profeţi ai Săi pentru a mărturisi evreilor care au refuzat să creadă în Isus Hristos şi L-au respins şi care sunt ca Sodoma şi Egipt, din punct de vedere spiritual, că Isus este de fapt mult aşteptatul Mesia al lor şi prin aceşti doi martori îmbrăcaţi în puterea Sa, Dumnezeu îi va face pe evrei să creadă în Isus.
3) Cine este femeia din capitolul 12?
Femiea din capitolul 12 se referă la Biserica lui Dumnezeu din mijlocul Necazului. Prin femeia persecutată de Dragon, capitolul 12 ne arată că Biserica lui Dumnezeu va fi mult lovită de Satan când vin vremurile din urmă. Totuşi, prin protecţia specială a lui Dumnezeu, Biserica Sa îl va învinge pe Satan şi Anticrist cu credinţa sa şi va primi gloria de a fi îmbrăcat în mari binecuvântări.
Deoarece sfinţii care rămân în Biserica lui Dumnezeu vor primi şhrana credinţei chiar şi în timpurile Necazului, îl vor învinge pe Anticrist şi vor triumfa îmbrăţişându-şi martirismul cu credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu ne explică acest fapt prin metafora femeii din capitolul 12.
Apocalipsa 12:13-17 ne spune, “Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de faţa şarpelui. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”
Satan care este adesea descris în Biblie ca Dragon, a fost la început un înger care a fost scos din cer deoarece a căutat să ia locul lui Dumnezeu Deoarece Diavolul, împreună cu alţi îngeri care l-au urmat, a fost aruncat din Cer ca drept rezultat şi ştiind că în curând va fi legat în adânc, a venit apoi pe acest pământ şi a persecutat Biserica lui Dumnezeu şi pe sfinţii Săi.
Deşi Satan a încercat să-L prevină pe Isus Hristos să facă pentru ce a venit pe acest pământ—adică să mântuiască omenirea de păcat—totuşi Hristos a luat asupra Sa păcatele omenirii cu botezul Său, a sângerat pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel a mântuit într-adevăr omenirea de toate păcatele sale. De aceea Isus a completat voia Tatălui. În ciuda intenţiilor lui Satan de a interfera cu lucrarea lui Isus care purta voia lui Dumnezeu de a mântui omenirea de păcat, Hristos a învins deranjul Diavolului şi a împlinit toată voia Tatălui.
Totuşi, înşelând pe mulţi oameni şi preschimbându-i în aliaţi ai săi, Satan i-a făcut să stea împotriva lui Isus Hristos şi a sfinţilor. Ştiind că zilele sale îi sunt numărate, el îi incită pe oamenii de pe acest pământ să stea împotriva lui Dumnezeu şi îi persecută pe sfinţii Săi. Asigurându-se că lumea este acoperită de păcat, Satan a făcut pe fiecare să caute păcatul şi le-a împietrit inimile pentru a sta împotriva lui Dumnezeu cu nelegiuirile lor.
Satan îi atacă cu păcatul la nesfârşit pe sfinţii lui Dumnezeu, deoarece el ştie foarte bine că i se termină timpul. El a făcut pe fiecare din această lume să caute păcatul şi le-a împietrit inimile să stea împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi, cu păcatele lor. Astfel, când vin vremurile din urmă, sfinţii trebuie să-şi apere credinţa şi să lupte împotriva lui Satan şi să-l învingă.
Dar Dumnezeu are o binecuvântare specială înmagazinată pentru sfinţii Săi, deoarece El îi iubeşte pe sfinţii care rămân în Biserica Sa. Această binecuvântare este că îi va hrăni pe sfinţi cu hrana credinţei în Biserica lui Dumnezeu în timpul primilor trei ani şi jumătate ai Necazului, înainte ca Anticrist să-şi facă apariţia în această lume, îi înşală pe oameni şi-i preschimbă în slujitori ai săi pentru a sta împotriva şui Dumnezeu şi-L persecută pe El şi sfinţii Săi. De ce? Deoarece când vine timpul păcatului răspândit şi apare Anticrist, sfinţii trebuie să fie martirizaţi. Pentru a face astfel, Dumnezeu îi va hrăni pe sfinţi prin Biserica Sa şi le va face posibil să fie amrtirizaţi cu credinţa lor timp de trei ani şi jumătate—adică “o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri” (Apocalipsa 12:14).
4) Ce este Babilonul?
Cuvântul Bbailon este folosit în Biblie pentru a se referi la această lume care s-a îndepărtat de Dumnezeu. În Vechiul Testament, se găseşte povestea “Turnului Babel”. În timp ce oamenii şi-au adunat puterea, ei au căutat să construiască Turnul Babel petnru a-L părăsi pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a prevenit din construcţia Turnului, l-a distrus, le-a încâlcit limbile şi i-a împrăştiat.
La fel, această lume este ca în timpul Turnului Babel. Regii pământului au curvit şi au trăit în lux xu lucrurile acestei lumi şi toţi comercianţii L-au ignorat pe Dumnezeu în vieţile lor, prea ocupaţi să vândă şi să cumpere tot ce le-a dat Dumnezeu. Folosind religia, profeţii falşi şi-au trăit vieţile în timp ce vorbeau tare, preschimbându-se în comercianţi care au făcut comerţ cu sufletele oamenilor şi adunând o avere cu posesiunile materiale ale acestei lumi. Ei au iubit lumea, spunând că nici o lume construită de omenire nu a fost vreodată mai bună până acum ca cea prezentă.
În felul acesta, când vin vremurile din urmă, această lume va fi atât de murdară înaintea lui Dumnezeu iar păcatul va fi atât de răspândit în el, încât Dumnezeu nu va avea altă alegere decât să distrugă lumea pe care El Însuşi a făcut-o. Iubind lumea prea mult, oamenii din această lume au privit-o ca pe un Dumnezeu al lor, crezând şi urmând-o întocmai. Astfel această lume a devenit un pat fierbinte al păcatului, oamenii trăind în acest pat al păcatului s-au îmbătat cu tot felul de păcate şi de aceea aceste păcate au rezultat în căderea lumii. De aceea pământul ăşi va întâmpina decizia finală adusă de chinurile celor şapte cupe ale lui Dumnezeu.
Un alt motiv pentru care această lume va întâmpina chinurile celor şapte cupe de la Dumnezeu, este deoarece poporul său, pentru că au iubit lumea, s-au preschimbat în slujitori ai lui Satan şi Anticrist şi unindu-şi efortul cu Anticrist, i-au ucis pe sfinţii care cred în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Domnul.
Când vin vremurile din urmă, oamenii îi vor ceda lui Anticrist, vor primi semnul lui Satan dat de el şi astfel se vor schimba în în slujitori ai celui rău. Deoarece oamenii acestei lumi, conspirând cu Anticrist, au stat împotriva lui Dumnezeu şi i-au ucis pe sfinţii Săi, Dumnezeu le va răsplăti aşa cum ei au adus sfinţilor persecuţie, suferinţă, necazuri şi moarte.
5) Când va începe Împărăţia de o mie de ani? (este o Împărăţie de dinaintea Necazului sau de după Necaz?)
Mulţi oameni cred că sfinţii vor fi răpiţi înainte de apariţia Necazului de şapte ani şi că în timpul acestei perioade de Necaz ei vor fi deja în Împărăţia de o mie de ani a lui Hristos, nu pe acest pământ. Totuşi, când verificăm această credinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, aflăm uşor că este o credinţă falsă.
Domnul Dumnezeul nostru dă în dar Împărăţia lui Hristos sfinţilor Săi timp de o mie de ani, pentru a-i răsplăti pentru muncă şi pentru că şi-au dat vieţile de dragul evangheliei. După cum ne spune Apocalipsa 20:4 “Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.”
Pasajul de mai sus ne explică cine sunt cei care pot intra în Împărăţia de o mie de ani. Aceştia sunt cei care, în mijlocul Necazului cel Mare, au luptat împotriva lui Anticrist, au fost martirizaţi pentru a-şi apăra credinţa, nu au primit semnul Bestiei şi nici nu au slujit imaginii sale. Pentru a separa grâul de hoaspe, Dumnezeu a permis omenirii alegerea de a primi sau de a nu primi semnul Bestiei. Pentru a-i răpi pe sfinţi şi a-i răsplăti pentru credinţa şi victoria lor asupra lui Satan, cu Împărăţia lui Hristos, timp de o mie de nai, Dumnezeu doreşte clar să separe grâul de hoaspe.
Pentru Anticrist, cel mai mare obstacol de a sta împotriva lui Dumnezeu, idolatrizându-se şi făcându-i pe oameni să primească semnul său, vor fi poporul lui Dumnezeu. Astfel, Anticrist ăşi va devota toate eforturile pentru eliminarea lor. Dar sfinţii nu vor ceva Bestiei, vor lupta împotriva lui cu credinţă, îşi vor îmbrăţişa martirismul şi de aceea Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Nenumăraţi sfinţi, aşteptându-şi viaţa de după moarte, ăşi vor îmbrăţişa martirismul pentru a-şi apăra credinţa în Dumnezeu. În timp ce astfel Anticrist va aduce multă suferinţă sfinţilor în timpul Necazului, Dumnezeu i-a pregptit lui şi acoliţilor săi chinurile celor şapte cupe şi pedeapsa iadului care arde pentru totdeauna.
Astfel, această lume va fi complet distrusă şi dărâmată de chinurile celor şapte cupe, cu mari cutremure, de care nu se mai văzuseră, lovind pământul. Drept rezultat, prima lume va dispărea fără urmă. Atunci Dumnezeu îi va porunci îngerului său să-l prindă pe Dragon şi să-l lege în adânc, timp de o mie de ani, deoarece Domnul nostru va trebuie să-l lege mai întâi pe Dragon în Abis înainte ca El să permită sfinţilor Săi să trăiască în Împărăţia de o mie de ani.
Deoarce Satan nu se găseşte în Împărăţia de o mie de ani, unde sfinţii trebuie să domnească cu Hristos, nu mai sunt nici înşelători, nici blesteme. Isaia 35:8-10 explică Împărăţia lui Hristos care va veni la sfinţii care participă în prima înviere, după cum urmează: “Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. Pe calea aceasta nu va fi nici un leu, şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!”
Împărăţia lui Hristos, durând o mie de ani, va veni după ce acest pământ trece prin perioada de şapte ani a Necazului şi după ce lumea condusă de Satan şi Anticrist este complet distrusă. De aceea, această Împărăţie este răsplata pe care Domnul nostru o va da sfinţilor Săi pentru că au fost persecutaţi şi martirizaţi pentru a-şi apăra credinţa în evanghelia apei şi a Duhului şi pentru că au lucrat pentru a predica această evanghelie.
6) Ce este oraşul Noul Ierusalim?
Oraşul Noului Ierusalim este Oraşul Sfânt din Noul Cer şi Pământ pe care l-a pregătit sfinţilor ce vor participa la prima înviere. După ce se termină chinurile celor şapte cupe de pe acest pământ, Dumnezeu îl va lega pe Satan în adânc timp de o mie de ani, va acorda sfinţilor care au participat la prima înviere, binecuvântarea de a domni cu Domnul în Împărăţia de o mie de ani, iar după ce se termină cei o mie de ani, va face să dipspară Noul Cer şi Pământ şi să dea sfinţilor darul Noului Cer şi Pământ.
Cei care trebuie să primească aceste binecuvântări sunt sfinţii care au primit ştergerea păcatelor lor, crezând în evanghelia sfântă a apei şi a Duhhului, dată de Isus Hristos. Domnul va deveni Mireasa sfinţilor, iar sfinţii, ca mireasă a Mielului, care a devenit Mirele lor, vor trăi în glorie, îmbrăcaţi în protecţia Mirelui, a binecuvântării şi puterii din Împărăţia Sa glorioasă.
Dumnezeu le-a pregătit sfinţilor Oraşul Sfânt din Noul Cer şi Pământ. Acest oraş nu este altul decât Oraşul Noului Ierusalim. Aceasta este pregătit doar sfinţilor lui Dumnezeu. Şi aceasta a fost planificat în întregime pentru sfinţii în Isus Hristos, chiar înainte ca Domnul Dumnezeul nostru să fi creat universul. Cei care, prin puterea uimitoare a Domnului Dumnezeu, vor trăi în Împărăţia lui Hristos sunt calificaţi să se mute în Noul Cer şi Pământ, unde se găseşte Oraşul Sfânt.
Din acest moment încolo, sfinţii trebuie să trăiască cu Domnul pentru totdeauna în Templul lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este cu ei, nu va mai fi moarte, nici tristeţe, nici vaiet, nici suferinţă, deoarece primul cer şi pământ vor trece, iar Dumnezeu va face noi toate lucrurile.
Oraşul Noului Ierusalim străluceşte, deoarece are gloria lui Dumnezeu, iar lumina sa este la fel ca cel mai preţioasă piatră, la fel iaspirul, clar ca şi cristalul. Gloria lui Dumnezeu este de aceea cu oraşul, şi cu cei care trebuie să locuiască în el. Oraşul are un perete mare şi înalt, cu douăsprezece porţi, trei în fiecare direcţie; porţile sunt păziţi de doisprezece îngeri, iar numele celor douăsprezece triburi ale lui Israel sunt scrise pe porţi. Peretele Oraşului are douăspreze fundaţii şi pe ele sunt scrise numele celor douăsprezece apostolic ai Mielului.
Oraşul se întinde ca o pătrat gigantic, măsurând pe o parte în jur de 2.220 km. Peretele său măsoară 144 cubi, aproximativ 72 metri. Acest perete este făcut din iaspir, iar oraşul este aur pur, de sticlă transparentă. Bazele peretelui sunt împodobite cu tot felul de pietre preţioase, iar cele douăsprezece porţi ale oraşului sunt din perlă.
Deoarece Domnul Dumnezeul nsotru şi Mielul sunt în Oraş, nu e nevoie de soare sau de lună să strălucească. De asemeenea, râul cu apa vieţii curge din tronul lui Dumnezeu şi a Mielului, udând Împărăţia Cerului şi reînnoind toate lucurile. Pe ambele părţi ale râului stă copacul vieţii, producând douăsprezece fructe, câte una în fiecare lună, iar frunzele sale sunt pentru vindecarea naţiunilor. Nu mai sunt blesteme, cid oar binecuvântări veşnice se găsesc acolo.
7) Ce este semnul Bestiei?
În timpul Necazului cel Mare, pentru a aduce pe fiecare sub controlul său, Anticrist îi va forţa pe toţi să primească semnul său atât pe mâna dreaptă, ori pe frunte. Acest semn este semnul Bestiei. Anticrist va cere oamenilor să primească semnul său pentru a face pe fiecare slujitorul său. El va acţiona cu şmecherii politice, folosind vieţile oamenilor ca mechanism cu pârghii. Dacă oamenii nu au semnul care arată că aparţin Bestiei, el îi va preveni să cumpere sau să vândă orice. Acest semn este numele Bestiei sau numărul său. Când apare Bestia în această lume, oamenii săi vor fi constrânşi să primească semnul aceasta făcut din numele sau numărul său.
Calculat, numărul Bestiei de pe semnul său este 666. Aceasta înseamnă că Bestia, care este Anticrist, se proclamă Dumnezeu. Cu alte cuvinte, aceasta arată aroganţa unei fiinţe umane de a încerca să fie Dumnezeu. Astfel, oricine primeşte acest semn pe mâna dreaptă sau pe frunte îl va servi şi sluji pe Anticrist Bestia, ca Dumnezeu.
Când lumea întâmpină dificultăţi uriaşe din partea chinurilor celor şapte trompete, Anticrist, împuternicit de Satan, va aduce întreaga lume sub domnia sa, cu o mare forţă. Vindecându-se de răni mortale şi făcând miracole, cum ar fi să coboare foc din cer, va face pe fiecare din această lume să-l urmeze. Precum eroii apar în vremuri de necazuri, Anticrist, un om care a primit puterea de la Satan, va rezolva problemele dificile pe care le va întâmpina omenirea, cu mare autoritate şi astfel va fi venerat de toţi oamenii lumii ca drept Dumnezeu. Deoarece astfel Satan îi face pe oameni să slujească lui Anticrist, ca Dumnezeu, mulţi vor sfârşi prin a-i sluji astfel.
De aceea, Anticrist îşi face lucrările finale cu ajutorul altei bestii care iese din pământ. Cea de-a doua bestie îi forţează pe oameni să facă o imagine a primei Bestii, Anticrist; îi dă respiraţie acestei imagini a Bestiei, cu puterea lui Satan şi o face să vorbească şi îi ucide pe oricine nu slujeşte imaginii Bestiei. El face pe fiecare să primească semnul său atât pe mâna dreaptă, cât şi pe frunte şi previne pe oricine nu primeşte semnul, de a cumpăra şi vinde orice.
Primirea semnului Bestiei înseamnă a-i ceda lui şi a deveni slujitorul său. Semnul nu este primit prin forţare fizică, ci printr-o decizie personală şi raţională. Deoarece deoarece fără acest semn nimeni nu poate cumpăra sau vinde orice, sau chiar să trăiască, toţi oamenii din lume care nu au primit ştergerea păcatului vor sta de partea Bestiei şi vor sfârşi prin a-i ceda.
Cei care astfel îi cedează Bestiei şi primeşte semnul său, vor fi aruncaţi împreună cu Diavolul, în lacul care arde cu foc şi pucioasă. Creştinii nominali care nu s-au născut din nou vor capitula înaintea lui Satan în final, deoarece inimile lor nu sunt locuite de Duhul Sfânt, vor primi semnul său pe mâna dreaptă sau pe frunte şi-i vor sluji ca Dumnezeu. În acest timp, daor cei care au primit ştergerea păcatului şi care are Duhul Sfânt în inima lor vor putea rezista cerinţei Bestiei de a primi semnul său şi să lupte împotriva lui Anticrist cu credinţă, şi să-l învingă.
8) Cine sau ce sunt cele patru creaturi vii care stau înaintea tronului lui Dumnezeu?
Apocalipsa 4:6-9 le descrie pe cele patru creaturi după cum urmează: “În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor…. ”
Cele patru creature din jurul tronului lui Dumnezeu sunt, împtrună cu cei 24 de bătrâni, slujitorii credincioşi ai lui Dumnezeu care slujesc înttodeauna voii Sale şi-I laudă sfinţenia şi gloria. Când Dumnezeu lucrează, El nu lucrează singur, ci întotdeauna lucrează prin slujitorii Săi. Cele patru creature vii, slujitorii care sunt cei mai aproape de Dumnezeu, au primit abilitatea de a purta întotdeauna voia Sa.
Fiecare din cele patru creatur are o formă diferită, semnificând faptul că slujesc lui Dumnezeu sub diferite capacităţi. Ei sunt plini de ochi de jur împrejur şi în interior, ceea ce ănseamnă că aceste creature sunt atente în mod constant la scopurile lui Dumnezeu. Astfel, cele patru creature sunt slujitorii credincioşi ai lui Dumnezeu care slujesc întotdeauna şi îndeplinesc voia Sa.
Pe lângă aceasta, cele patru creature nu se odihnesc din lauda lor a gloriei şi sfinţeniei lui Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu nu doarme niciodată. Ei laudă sfinţenie Dumnezeului Tată şi a Domnului nostru Isus, care este Dumnezeul şi Mielul şi atot puternicia Sa. În felul acesta, cele patru creaturi care stau înaintea tronului lui Dumnezeu, Îl laudă din inima lor sinceră, nu din obligaţie. De ce? Pentru ceea ce a făcut Isus Hristos—adică, faptul că S-a coborât până la forma umană şi născându-Se în această lume prin trupul Fecioarei Maria; luând asupra Sa toate păcatele omenirii, primind botezul de la Ioan; ducând aceste păcate la Cruce şi murând pe ea; şi de aceea mântuind întreaga omenire de păcat—El stă acum la dreapta trounul lui Dumnezeu şi petnru aceste lucrări frumoase ale Sale, El este vrednic să primească gloria din partea tuturor creaturilor, pentru totdeauna.
Astfel, cele patru creaturi Îl înalţă pe Dumnezeul de sus, slăvindu-L împreună cu cei 24 de bătrâni, cu laude sincere, din adâncul inimii lor.
9) care este corectă: răpirea de dinaintea Necazului, sau de după Necaz? Vor fi încă pe pământ sfinţii în timpul Necazului cel Mare?
Uitându-ne la istoria creştinismului, vedem că s.au ridicat nenumăraţi mincinoşi, până în timpul present. Interpretând Cartea Apocalipsa şi calculând timpul răpirii cu propriile lor metode, aceşti mincinoşi au stability o dată anume a răpirii şi i-au învăţat pe alţii că Domnul Se va întoarce, iar sfinţii vor fi răpiţi în această zip e care ei au ales-o.
Totuşi, toate astfel de pretinderi au sfârşit prin a fi goale. O caracteristică obişnuită a tuturor este că dincolo de toate, ei au apărat teoria răpirii de dinaintea Necazului. Spunând enoriaşilor lor că posesiunile lor materiale nu vor avea nici un folos din moment ce vor fi răpiţi şi ridicaţi la cer înaintea Necazului cel Mare, aceşti mincinoşi i-au înşelat pe mulţi oameni şi iau hoţit de posesiunile materiale.
Trebuie să realizăm că aceasta este şmecheria ageră a lui Satan, încercând să-i înşele pe toţi oamenii din această lume şi să-i preschimbe în slujitori ai săi prin aceste minciuni.
Ceea ce este cel mai important pentru sfinţi şi ceea ce sunt cei mai curioşi, este în legătură cu întrebarea când va veni răpirea sfinţilor. Apocalipsa 10:7 ne spune: “ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.” Ce înseamnă aici când spune “se va sfârşi taina lui Dumnezeu”? “Misterul lui Dumnezeu” nu se referă la altceva decât răpirea sfinţilor.
După ce se sfârşeşte cel de-al şaselea chin al celor şapte trompete ale lui Dumnezeu, apare Anticrist în această lume, domneşte peste pământ şi cere fiecăruia să primească semnul Bestiei. Sfinţii vor fi martirizaţi prin persecuţia sa. Aceasta este urmată la scurt timp de sunetul celei de-a şaptea trompetă, când atât sfinţii martirizaţi, cât şi sfinţii care supravieţuiesc, care şi-au apăra credinţa, sunt înviaţi şi răpiţi.
Când sună cea de-a şaptea trompetă, Dumnezeu nu aduce un chin pe acest pământ; ci mai degrabă, acesta este timpul când se întâmplă răpirea sfinţilor. După răpire, Dumnezeu toarnă imediat pe acest pământ chinurile celor şapte cupe. Astfel, când vine timpul chinurilor celor şapte cupe ale lui Dumnezeu, sfinţii nu se găsesc pe acest pământ, ci în aer cu Domnul. Trebuie să realizăm cu toţii că răpirea sfinţilor vine când sună cel de-al şaptelea înger, ultima trompetă.
Totuşi, chiar şi acum mulţi creştini încă mai continuă să creadă în teoria răpirii de dinaintea Necazului. Deoarece credinţa lor nu este pregătită pentru venirea dezastrelor naturale şi apariţia lui Anticrist, ei ăşi vor pierde războiul spiritual împotriva lui Satan şi Anticrist, se vor preschimba în slujitori ai săi şi vor fi distruşi împreună cu lumea.
Primii trei ani şi jumătate ai perioadei de şapte ani din Necazul cel Mare este timpul când acest pământ este distrus de dezastre naturale. O treime din soare şi o treime din stele se vor întuneca; o treime din pădurile acestui pământ va arde; o treime din mare se va preschimba în sânge, omorând o treime din formele sale de viaţă; meteoriţii vor cădea din cer, preschimbând în pelin o treime din apă; şi ca drept rezultat, mulţi oameni vor muri de toate acestea. Lumea va cădea în haos, din cauza acestor chinuri, cu naţiuni care se ridică împotriva naţiunilor, ţări împotriva altor ţări şi războiul care va izbucni neîncetat peste tot.
Astfel, când apare Anticrist şi rezolvă toate aceste probleme în astfel de circumstanţe haotice, mulţi oameni îl vor urma şi de aceea vor aduce chinul cel mai teribil pe acest pământ.
De aceea, această lume va vedea ridicarea unei organizaţii politice integrate, un system de conducere care caută interesele commune ale naţiunilor. Acest stat unit internaţional va cădea în mâinile lui Satan cu apariţia lui Anticrist şi se va preschimba într-un stat care stă împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi. Conducătorul acestui stat unit internaţional va controla şi va domni peste toate naţiunile şi în final va lucra ca Anticristul. El, care lucrează cu puterea lui Satan, este duşmanul lui Dumnezeu şi un slujitor al Diavolului.
Anticrist îşi arată culoarea sa adevărată, interzicând oamenilor să creadă în adevăratul Dumnezeu şi forţând pe oameni să-i slujească lui ca Dumnezeu, în schimb. Pentru aceasta, el va face multe minuni înaintea lor, va rezolva singru, cu mâna lui, situaţiile haotice şi încăpăţânate, cu puterea lui Satan şi astfel va captura inima fiecăruia.
În final, el va face idoli după imaginea sa şi va cere oamenilor să-i slujească ca drept Dumnezeu. Şi pentru a pune pe fiecare sub controlul său în acest timp de necazuri, El îi va forţa pe oameni să primească semnul său pe mâna dreaptă sau pe frunte şi va interzice să facă comerţ tuturor celor care nu au acest semn. De asemenea, el îi va ucide pe toţi cei care refută să-i slunească, indiferent cine ar fi. Astfel, fiecare, a cărui nume nu este scris în Cartea Vieţii, va sfârşi prin a primi semnul şi a sluji Bestiei.
Totuşi, sfinţii nici nu vor ceda lui Anticrist, nici nu vor primi semnul său. Deaorece Duhul Sfânt locuieşte în inimile lor, nimeni decât Dumnezeu cel Atotputernic poate fi obiectul slujirii lor şi Domnul lor. De aceea, sfinţii vor refuza să slujească lui Satan şi Anticrist şi să devină slujitorii lor, şi în schimb vor fi martirizaţi cu credinţa lor şi astfel îi vor învinge.
Aşa cum ne spune Apocalipsa 13:10: “Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” Când Anticrist îşi face apariţia şi îi forţează pe oameni să primească semnul său, vor fi trecut primii trei ani şi jumătate din Necazul cel Mare, iar iar următorii trei ani şi jumătate vor fi început. Atunci sfinţii vor fi persecutaţi de Anticrist şi vor fi martirizaţi.
Dar folosirea puterii lui Anticrist şi persecuţia sfinţilor sunt permise de Dumnezeu doar un timp foarte scurt, deoarece Domnul va scurta timpul necazului pentru sfinţii Săi. În acest timp, sfinţii Îl vor glorifica pe Dumnezeu, luptând împotriva lui Anticrist pentru a-şi apăra credinţa şi învingându-l cu martirismul lor.
După ce trec prin primii trei ani şi jumătate ai Necazului, sfinţii născuţi din nou trebuie să rămână pe acest pământ până în timpul martuirismului lor, când începe cea de-a doua jumătate a Necazului. De aceea, ei trebuie să lupte împotriva lui Satan şi a lui Anticrist şi să-i învingă cu credinţa lor. De aceea Apocalipsa ne spune că Dumnezeu va da Cerul celor care înving. Astfel, după ce trec primii trei ani şi jumătate din Necaz şi apare Anticrist, sfinţii trebuie să-şi aibă hrănită credinţa în Biserica lui Dumnezeu, sub protecţia şi călăuzirea Domnului nostru.
De aceea oamenii trebuie să fie eliberaţi de această doctrină falsă a lui Satan larg răspândită prin comunităţile creştine, numită teoria răpirii de dinaintea Necazului şi crezând acum în evanghelia apei şi a Duhului, trebuie să primească cu toţii ştergerea păcatelor lor, să se nască din nou şi să se alăture Bisericii lui Dumnezeu. Doar atunci credinţa lor va fi hrănită prin Biserica lui Dumnezeu timp de trei ani şi jumătate din Necaz şi doar atunci vor putea avea felul de credinţă cu care pot lupta împotriva lui Anticrist şi să-şi îmbrăţişeze martirismul, când vine timpul necazului extreme.
10) Când zici că răpiera sfinţilor va veni după ce îşi sună trompeta cel de-al şaptea înger, nu contrazici ceea ce a spus Domnul, că nimeni nu cunoaşte ziua şi ora răpirii, nici măcar Domnul Însuşi?
Deloc! Ceea ce ne-a spus Domnul nostru nu este ziua şi ora exactă a răpirii sfinţilor, ci baza şi semnele care duc la acest eveniment remarcabil. Doar atunci sfinţii care Îl iubesc pe Domnul pot să-şi pregătească credinţa şi doar atunci pot participa la răpire, luptând împotriva lui Anticrist şi să-şi îmbrăţişeze martirismul, când vine timpul.
Prin revelaţia Sa, Dumnezeu i-a arătat apostolului Ioan, care a fost exilat în acel timp pe Insula Patmos, tot ceea ce va veni în vremurile din urmă, în această lume. În felul acesta, când Dumnezeu Ăşi planifică şi împlineşte planurile, El se asigură că slujitorii Săi ştiu.
Din întreg Cuvântul lui Dumnezeu, Cartea Apocalipsa în mod deosebit este scrisă cu multe expresii metaforice. Din această cauză, doar slujitorii lui Dumnezeu care sunt mântuiţi de păcatele lor, crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi astfel au Duhul Sfânt care locuieşte în inimile lor, pot rezolva aceste metafore şi să le explice oamenilor. Slujitorilor şi sfinţilor lui Dumnezeu, Cuvântul Apocalipsei revelează în detaliu totul despre chinurile celor şapte trompete, apariţia lui Anticrist, martirismul sfinţilor, învierea şi răpirea lor, Împărăţia de o mie de ani şi Noul Cer şi Pământ.
Răpirea sfinţilor este legată intim de martirismul lor. Apocalipsa 11:10-12 ne spune despre cei doi profeţi, învierea şi răpirea lor, în trei zile şi jumătate. Aceşti doi martori sunt martirizaţi de Anticrist şi apoi înviaţi în trei zile şi jumătate. Ce putem afla din aceasta, este că atunci când apare Anticrist pe acest pământ şi îi face pe oameni să slujească Bestiei, primind semnul său pe mâna dreaptă sau pe frunte, sfinţii vor lupta împotriva lui Anticrist şi vor fi martirizaţi cu credinţa lor, dar odată cu întoarcerea Domnului care urmează la scurt timp, ei vor mai participa la prima înviere şi vor fi răpiţi.
Apostolul Pavel a vornit de asemenea despre răpire în 1 Tesaloniceni 4:16-17: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”
Când începe domnia lui Anticrist peste această lume, când el încearcă să forţeze semnul său şi când cere să fie slujit ca Dumnezeu, noi sfinţii trebuie să realizăm cu toţii că este la îndemână timpul martirismului nostru şi de asemenea trebuie să credem că la scurt timp după martirismul nostru va veni învierea şi răpirea noastră. Noi nu cunoaştem exact în ce lună şi zi se va întâmpla aceasta. Dar ceea ce este clar pentru noi e că răpirea sfinţilor va veni când cel de-al şaptelea înger sună trompeta. Toţi sfinţii trebuie să se pregătească să primească Ziua Domnului, crezând în acest adevăr.
11) Spui că Isus Se va întoarce la răpirea sfinţilor şi că va coborî pe acest pământ pentru a purta de asemenea lupta de la Armaghedon. Atunci spui că Domnul va coborî pe acest pământ de două ori? Care este diferenţa dintre cele două?
Coborârea lui Isus din Cer în aer petnru a-i răpi pe sfinţi şi întoarcerea Sa pe pământ pentru a-l judeca pe Diavol, prin bătălia de la Armaghedon, sunt diferite una de alta.
Când se sfârşesc primii trei ani şi jumătate din Necaz şi la scurt timp după martirismul sfinţilor, cu apariţia lui Anticrist, Domnul va coborî din Cer. În acest timp, sfinţii care adormiseră în mormintele lor şi sfinţii care au supravieţuit prin necaz, fără să primească semnul Bestiei şi apărându-şi credinţa, vor fi înviaţi cu toţii şi ridicaţi la cer şi-L vor întâlni pe Domnul în aer. Domnul nu coboară pe pământ în acest timp. De ce? Deoarce chinurile celor şapte cupe care îl vor judeca pe Satan şi Anticrist încă rămân să fie turnate peste acest pământ.
Apostolul Pavel ne-a spus astfel în 1 Tesaloniceni 4:17, “Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” Sfinţii care au luptat împotriva lui Anticrist şi au fost martirizaţi pentru a-şi apăra credinţa, vor participa la prima înviere, Îl vor întâlni pe Domnul în aer, nu pe acest pământ şi vor intra la masa cerească de nuntă a Mielului, cu Isus Hristos, care a a devenit Mirele lor.
După aceasta, Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să toarne chinurile celor şapte cupe umplute cu mania lui Dumnezeu, pe care El le ţinuseră cu răbdare de la începutul creaţiei, asupra lui Anticrist, a acoliţilor săi şi asupra tuturor păcătoşilor din această lume care au mai rămas pe acest pământ. De aceea lumea va întâmpina chinuri de proporţii immense, de ca re nu s-au mai văzut. Sfinţii care Îl întâlnesc pe Domnul în aer, Îl vor lăuda acum pe Domnul în aer, pentru chinurile celor şapte cupe care vor fi turnate peste acest pământ.
Luând parte prin Domnul la învierea şi răpirea lor, ei vor sta pe marea de sticlă amestecată cu foc, pentru a lăuda judecata neprihănită pe care o aduce Dumnezeu pe acest pământ. De aceea, sfinţii care au fost martirizaţi şi au participat la învierea şi răpirea lor, prin puterea Domnului, Îl vor lăuda neîncetat pe Domnul, pentru mântuirea pe care le-a dat-o şi pentru judecata Sa împotriva lui Anticrist şi a slujitorilor săi, adusă prin puterea Sa omniscientă şi omnipotentă.
Când îngerii care ţin cele şapte cupe, toarnă fiecare cupă, fiecare din această lume va suferi foarte mult, de chinul cu usturimi murdare şi insuportabile; chinul mării care se preschimbă în sânge; chinul de a fi ars de fierbinţeala soarelui; şi chinul întunericului şi a durerii. Când cel de-al şaselea înger toarnă cupa peste râul Eufrat, apa sa se va usca, pregătind calea pentru regii din est. Va trece o foamete mare peste pământ din acest chin, aducând o mare suferinţă omenirii. Iar demonii vor alerga peste tot, incitând inimile oamenilor prin Anticrist şi profetul fals.
Atunci, duhurile demonilor îi vor incita pe regii pământului la război şi-i vor aduna la un loc numit Armaghedon pentru a duce bătălie împotriva Dumnezeului Atotputernic. Aici este locul unde se duce ultimul război dintre Satan şi Dumnezeu. Dar deoarece Isus este Dumnezeul cel Atotputernic, El va coborî din aer, călărind un cal alb cu armata Sa, îl va învinge pe Satan şi o va arunca pe Bestie în lacul ce arde cu foc şi cu pucioasă (Apocalipsa 19:11-21). Dar Isus Hristos are acum puterea absolută ca Domn al celei de-a doua venire, El apare pe acest pământ pentru a judeca lumea şi a o distruge pe Bestie.
Astfel, trebuie să realizăm că, atunci când Isus Hristos coboară din Cer, în timpul răpirii sfinţilor, El nu coboară pe acest pământ, ci vine în aer pentru a-i ridica pe sfinţi la locul Său, permiţându-le să se întâlnească cu El în aer şi să se intre la masa de nuntă a Mielului. Când Domnul Se întoarce pe acest pământ, El face astfel pentru a triumfa asupra lui Satan şi armatei sale care stau împotriva lui Dumnezeu, cu Cuvântul Său plin de putere, prin Bătălia de la Armaghedon, pentru a-l arunca pe Diavol în lacul de foc şi pucioasă şi pentru a-i ucide pe toţi urmaşii săi. Aceasta este cea de-a doua venire a Domnului. Avem nevoie de cunoaşterea şi credinţa corectă care poate diferenţia dintre coborârea în aer a Domnului şi cea de-a doua venire a Sa pe acest pământ.
Totuşi, mulţi oameni cred că Domnul va face o coborâre fără oprire pe acest pământ, când se întâmplă răpirea. Aceasta este faptic incorect. Când se întâmplă răpirea, Domnul nu vine pe pământ, ci în aer. Cu alte cuvinte, El îi ridică şi primeşte pe sfinţi în aer.
Astfel, nu trebuie să gândeşti că Domnul va veni din nou pe acest pământ în timpul răpirii, ci în schimb să realizezi, bazat pe Cuvântul scris, că răpirea sfinţilor va veni când cel de-al şaptelea înger îşi sună trompeta.
12) “Marea mulţime pe care nimeni nu o putea număra” se referă la sfinţii răpiţi (Revelation 7:9)?
Da, este corect. Apocalipsa 7:9 spune: “După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.” Din fraza: “din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă... îmbrăcaţi în haine albe” vedem că o mulţime nenumărată dintre Neamuri, va lupta şi-l va învinge pe Anticrist, vor fi martirizaţi şi vor participa la prima înviere şi răpire, cu credinţa lor în evanghelia apei şi a Duhului.
Deşi în aceste zile Anticrist se comportă fără control cu siguranţă, puteam recunoaşte de asemenea că în acelaşi timp se vor ridica şi mai mulţi oameni care cred în evanghelia apei şi a Duhului, dată de Dumnezeu. Astfel, o mare mulţime se va ridica şi dintre Neamuri, o mulţime atât de mare, încât nimeni nu putea nici măcar să o numere, care va fi mântuită de păcat, crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi îşi vor îmbrăţişa martirismul cu credinţa lor.
Apocalipsa 7:14 spune: “Doamne”, i-am răspuns eu, “Tu ştii”. Şi el mi-a zis: “Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.” Deoarece Necazul cel Mare a venit pe acest pământ, aceşti oameni au fost mântuiţi de păcat, crezând în evanghelia apei şi a Duhului, predicată de Biserica lui Dumnezeu, din toată inima lor. De aceea, ei au fost martirizaţi, deoarece ei nici nu au slujit lui Anticrist, nici nu au primit semnul Bestiei pe mâna sau pe frunţile lor şi de aceea s-au alăturat învierii şi răpirii sfinţilor. De aceea ei stau înaintea tronului şi a Mielului şi laudă: “Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
De aceea, Dumnezeu nu este daor Dumnezeul poporului evreu, ci este şi Dumnezeul Neamurilor. Astfel, El Se va asigura că, atunci când vin vremurile din urmă ale Necazului, nenumăraţi oameni dintre Neamuri din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă vor crede în evanghelia apei şi a Duhului, vor primi ştergerea păcatului şi vor sta în rândurile martirilor.
13) Cei doi martori sunt înviaţi şi ridicaţi la cer, după ce-şi sfârşesc mărturia. Cum diferă această răpire a sfinţilor, de cea de-a doua venire a lui Hristos?
După cum am explicat în răspunsul meu pentru întrebarea nr. 2, aceşti doi martori sunt slujitorii speciali ai lui Dumnezeu pe care El îi va ridica dintre poporul lui Israel, pentru a-i mântui pe evrei. Este o lucrare importantă pe care Dumnezeu trebuie să o facă înainte de distrugerea acestei lumi şi aceea este de a mântui poporul Israel de păcat şi de a-i face să participe la prima înviere şi răpire.
Apostolul Pavel a spus în Romani 3:29-30: “Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.” Calea de a fi mântuit de păcat înaintea lui Dumnezeu este atât pentru evrei cât şi pentru Neamuri. Atât pentru evrei cât şi Neamuri justificarea vine doar prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Pentru a fi mântuiţi de toate păcatele lor, poporul evreu trebuie să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor şi să creadă, aşa cum cred Neamurile, faptul că Isus Hristos le-a luat toate păcatele asupra Sa cu botezul Său şi că a murit pe Cruce pentru a fi judecat de aceste păcate, în locul lor.
Dumnezeu îi tratează la atât pe evrei, cât şi pe Neamuri şi le-a permis amândurora aceeaşi mântuire prin credinţă. De aceea Dumnezeu le-a permis celor doi martori să fie cu poporul evreu în timpul primilor trei ani şi jumătate din Necazul cel Mare şu deoarece El le-a permis acestor martori să predice evanghelia apei şi a Duhului.
În legătură cu aceşti doi martori, capitolul 11 din Apocalipsa se referă la cei doi măslini şi cele două sfeşnice. Cei doi măslini se referă la mântuirea evreilor iar cele două sfeşnice se referă la cele două Biserici ale lui Dumnezeu, care sunt dintre evrei şi Neamuri. Cu alte cuvinte Dumnezeu va permite celor două Biserici împreună să predice evanghelia apei şi a Duhului evreilor şi Neamurilor, în timpul primilor trei ani şi jumătate din Necazul cel Mare.
Chiar acum, Biserica lui Dumnezeu nu se găseşte printre evrei. Dar când Dumnezeu le cercetează inimile şi când vine timpul Său, El le va pregăti inimile să primească Cuvântul Său, va ridica dintre ei pe cei doi slujitori şi îi va face să-L accepte pe Isus Hristos, ca Mântuitor al lor.
De aceea Dumnezeu îi va mântui atât pe evrei, cât şi pe Neamuri, în timpul Necazului. De asemenea El va permite persecuţia şi martirismul sfinţilor nou-născuţi, atât evreilor, cât şi Neamurilor. Faptul că cei doi martori sunt martirizaţi după au terminat mărturia lor şi apoi înviaţi şi ridicaţi la cer în trei zile şi jumătate—aceasta conţine în final faptul că aşa cum aceşti doi martori, slujitori ai lui Dumnezeu şi poporul Său dintre Neamuri vor lupta şi împotriva lui Anticrist, vor fi martirizaţi şi astfe vor participa la învierea şi răpirea lor.
14) Eu cred că sfinţii vor fi răpiţi înaintea Necazului. Dar Biblia face referiri frecvente care încă rămân pe acest pământ în timpul Necazului. Sunt ei cei care s-au compromis cu lumea şi a căror credinţă s-a făcut călduţă, drept rezultat?
Mai înainte de toate, trebuie să realizezi că teoria răpirii de dinaintea Necazului în care crezi, este de fapt o doctrină falsă. Aici mulţi creştini au înţeles greşit. Ei cred că, deoarece sfinţii vor fi fost răpiţi înainte de Necaz, când vine timpul său vor fi doar păcătoşi pe acest pământ. Totuşi, problema este că Biblia face referiri frecvente la sfinţii care, în timp ce încă rămân pe acest pământ în timpul Necazului, vor învinge persecuţia cu perseverenţă şi sunt martirizaţi.
De aceea, mulţi oameni cred în mod greşit că aceşti sfinţi care sunt lăsaţi pe pământ şi persecutaţi în timpul Necazului, sunt cei care se compromiseră cu lumea şi a căror credinţă a fost doar călduţă.
Oamenii care au spus această vedere trăiesc într-o astfel de confuzie deoarece nu cunosc timpul răpirii din cuvântul lui Dumnezeu. Atunci, când este timpul exact al răpirii? Pe această temă, Pavel ne-a vorbit în 2 Tesaloniceni 2:1-4 după cum urmează: “Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”
“Omul păcatului… fiul pierzări” se referă la Anticristul care va ieşi din mijlocul Necazului. Cu alte cuvinte, Anticrist îşi va face apariţia în lume înaintea răpirii şi se va da drept Dumnezeu. De aceea el se va idolatriza şi îi va forţa pe oameni să-l slujească. Pentru a aduce pe fiecare sub constrolul său, el îi va face pe oameni şi să primească semnul numelui sau a numărului Bestiei pe mână sau pe frunte şi va interzice fiecăruia care nu are acest semn, să cumpere sau să vândă orice.
Când apare Bestia în lume, oamenii din această lume vor fi constrânşi să primească semnul făcut din numele sau numrăul său. Astfel, fiecare, al cărui nume nu este scris în Cartea Vieţii de la începutul creaţiei, vor primi cu toţii semnul Bestiei şi îi vor sluji.
Totuşi, deoarece sfinţii care au devenit poporul lui Dumnezeu, au Duhul Sfânt care locuieşte în inimile lor, ei nu pot sluji nici unei creaturi ca lui Dumnezeu, în afara adevăratului lor Domnul Dumnezeu. De aceea Duhul Sfânt care locuieşte în inimile lor le va da puterea de a rezista constrângerii lui Satan şi a lui Anticrist şi de a-şi apăra credinţa cu martirismul lor. Iar Duhul Sfânt le va da de asemenea cuvintele cu care să poată sta împotriva duşmanilor lor.
Apocalipsa 17:12-13 ne spune: “Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.” Anticrist va primi autoritatea de a-i persecuta pe sfinţi şi să domnească peste naţiunile pământului, doar pentru un foarte scurt timp. De aceea, cerinţa lui Anticrist de a primi semnul său, va fi urmat la scurt timp de martirismul sfinţilor.
Pe de altă parte, Apocalipsa 11:11-12 ne spune: “Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: “Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.” Din acest fapt, faptul că cei doi martori au fost înviaţi şi răpiţi după trei zile şi jumătate, vedem de asemenea că nici intervalul dintre martirismul şi răpirea noastră nu este un timp atât de lung. Aceşti doi martori au fost răpiţi în mod simultan, cu învierea lor. Când Se întoarce Domnul, sfinţii martirizaţi şi sfinţii care supravieţuiesc, care nu au primit semnul Bestiei, vor fi înviaţi cu toţii, ridicaţi la cer şi-L vor primi pe Domnul în aer.
De aceea, putem realiza că apariţia lui Anticrist, martirismul şi învierea sfinţilor şi răpirea lor sunt legate îndeaproape una de alta. Astfel Pavel şi Ioan ne-a explicat timpul răpirii sfinţilor atât de detaliat. Toţi sfinţii vor trece astfel prin cei trei ani şi jumătate ai Necazului. Cu alte cuvinte, până când se termină chinurile celor şapte trompete ei încă vor rămânea pe acest pământ.
Şi odată cu apariţia lui Anticrist, sfinţii vor intra în perioada de trei ani şi jumătate din Necazul cel Mare şi vor rămânea pe acest pământ până când sunt martirizaţi pentru refuzul de a primi semnul semnul Bestiei. Realizând aceasta, trebuie să primim cu toţii acum hrana credinţei noastre în Biserica lui Dumnezeu, chiar în acest present.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
