- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[8-13] Cine-l va despărţi pe cel neprihănit de dragostea lui Hristos? (Romani 8:35-39)
(Romani 8:35-39)
“Cine ne va despãrţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia sau sabia? Dupã cum este scris: Din pricina Ta sîntem daţi morţii toatã ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tãiat. Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Cãci sînt bine încredintat cã nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stãpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãltimea, nici adîncimea, nici o altã fãpturã (Sau: zidire.), nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
“Cine ne va despãrţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia sau sabia? Dupã cum este scris: Din pricina Ta sîntem daţi morţii toatã ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tãiat. Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Cãci sînt bine încredintat cã nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stãpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãltimea, nici adîncimea, nici o altã fãpturã (Sau: zidire.), nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Versetul 35 spune: “Cine ne va despãrţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia sau sabia?” Cine ar putea să ne separe de dragostea lui Hristos, dată celor care cred în evanghelia apei şi a Duhului care are neprihănirea lui Dumnezeu în ea?. Ar puta persecuţia şi problemele să taie acea dragoste?. Ar putea Necazul cel Mare să ne separe de acea dragoste?. Bineînţeles că nu!
Nici necazul sau supărarea din această lume să ne taie de la dragostea Domnului nostru, care ne-a mântuit de păcatele noastre. Chiar şi când dorim, în oboseala noastră, să fim lăsaţi singuri şi cineva ne întreaba dacă Isus ne-a mântuit sau nu de păcatele noastre, am răspunde cu toţii că Isus ne-a mântuit cu adevărat şi că suntem fără păcat. Indiferent de cât de obosite şi tulburate ar fi inimile noastre, El tot ne-a mântuit şi este Mântuitorul nostru veşnic. Chiar dacă am fi prea obosiţi sau bolnavi de a ne susţine trupurile naostre, tot am mărturisi muţumirile noastre pentru neprihănirea lui Dumnezeu. Nici oboseala nu ne poate separa de neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a eliberat de păcatele noastre.
Nici persecuţia, nici foametea, nici goliciuniea, nici sabia nu ne poate separa de neprihănirea lui Dumnezeu. Că uneori suntem evitaţi şi condamnaţi de oamenii religioşi, este persecuţia pe care o întâmpinam. Persecuţiile noastre constau din prietenii noştri, vecinii, rudele şi chiar membrii din propria noastră familie, părăsindu-ne, datorită acuzărilor lor că suntem eretici. Ar putea aceste persecuţii să ne separe de mântuirea lui Isus Hristos?. Cu siguranţă că nu pot!
Indiferent cât de sever suntem persecutaţi, nu ne poate separa de neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a mântuit. Deoarece neprihănirea lui Dumnezeu ne-a făcut fără păcat şi deoarece acesta este adevărul care nu se schimbă, nimeni nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu.
Foamea, spirituală sau fizică, nu ar putea să ne separe. Deoarece noi trăim în evanghelia apei şi a Duhului, ceea ce ne aminteşte întotdeauna în inimile noasre, este neprihănirea lui Dumnezeu-adică, credinţa în Domnul nostru care ne-a făcut fără păcat, cu evanghelia apei şi a Duhului. Această credinţă este credinţa şi binecuvântarea celui care crede în neprihănirea lui Dumnezeu. “Deoarece Domnul a făcut ca toate păcatele mele să dispară, nu am nici un păcat!. Dumnezeu m-a făcut neprihănit şi fără păcat, îmbracându-mă în întregime în neprihănirea Sa!”. De aceea, credinţa noastră în neprihănirea lui Dumnezeu nu va dispărea, indiferent cât de severă poate fi foamea.
Neprihănirea lui Dumnezeu, prin evanghelia apei şi a Duhului
Dacă cineva nu crede în evanghelia în evanghelia apei şi a Duhului, este înca păcat în inima sa. Dar cineva care crede în neprihănirea lui Dumnezeu, nu are nici un păcat. De aceea, Domnul nostru a zis că vom cunoaşte un copac după roadele sale. Cei care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu, renunţa la credinţa lor în Isus când dau faţă cu cea mai mică dificultate, foamete, persecuţie sau încercare.
Sunt oameni care gândesc: “Deşi Isus a fost judecat pe Cruce, în numele păcatelor mele, doar păcatul original a fost îndepartat şi trebuie să cer iertare zilnic de celelalte păcate pe care le comit zilnic.” Cei care au acest fel de credinţă, de fapt păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu, necrezând că Isus le-a luat toate păcatele şi în proces, ei se condamnă şi se corup. Aceaştia sunt chiar oamenii care-L neagă pe Isus şi care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu.
Dar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului sunt cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu şi indiferent de circumstanţele pe care le întâmpina, ei îsi vor ţinea ferm credinţa, spunând: “Cu siguranţă că Dumnezeu m-a mântuit de toate păcatele lumii. Sunt fără păcat!” Chiar dacă trebuie întâmpinam moartea în ultimele zile ale foametei noastre spirituale, noi nu vom nega niciodată că Dumnezeu ne-a făcut fără păcat şi că am devenit copiii Săi. Neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a luat toate păcatele, va rămânea în inimile noastre, ca şi credinţă a noastră. Evanghelia apei şi a Duhului este atât de puternică şi minunată. Indiferent ce fel de încercari întâmpinam în viaţa noastră, deoarece neprihănirea lui Dumnezeu este în Hristos, noi nu vom fi niciodată separaţi de dragostea lui Hristos.
Ce se spune prin “goliciune” în pasajul de mai sus?. Goliciunea se referă la pierderea posesiunilor noastre. Până în Era Medievală, când a fost problemă într-un sat sau o naţiune din naţiunile europene, adesea oamenii se implicau în vrăjitorii, folosind ţapi ispăşitori pentru a arunca vina pe el pentru toate problemele; oamenii luau totul de la ei şi-i acuzau că sunt eretici. De aceea Pavel a folosit aici cuvântul “goliciune”.
În acele ere, era posibil să acuzi pe oricine de erezie şi doar cu un martor sau doi, să-l condamne pe acuzat să fie ars pe rug, să-i confişte posesiunile şi să-i şteargă reputaţia.
Chiar dacă suntem conduşi înspre goliciune în felul acesta, pierdem tot ce posedăm şi suntem omorâţi, neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a luat toate păcatele, în dragsotea Sa pentru noi, nu va dispărea niciodată pentru noi—aşa de completă este evanghelia apei şi a Duhului.
Nici moartea, nici sabia nu ne poate separa de dragostea lui Hristos. Chiar dacă suntem puşi sub sabie şi sutem ucişi de ea, noi care credem, nu avem nici un păcat. Mulţi creştini din Biserica Primară au fost fals acuzaţi că au dat foc la Roma şi au fost executaţi în mod public în coloseum, fiind daţi mâncare leilor. Chiar în timp ce mureau, ei Îl lăudau pe Domnul care i-a mântuit. Ei putut să-L laude deoarece erau credincioşi în evanghelia apei şi a Duhului. Cei care au fost răscumpăraţi, crezând în adevărul că Dunmezeu îi iubeşte şi că le-a luat toate păcatele, pot să-L laude pe Domnul, chiar în timp ce sunt ucişi şi mâncaţi de lei.
Această credinţă vine din credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a luat toate păcatele în dragostea Sa. Este deoarece Dumnezeu este în noi, ne vorbeşte, ne ţine puternic, ne protejează şi ne mângâie, o astfel de putere poate fi găsită. Nici moartea, nici sabia, nici ameninţarea, nici martirismul nu ne poate se para de dragostea lui Dumnezeu.
Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului sunt cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu şi care sunt poporul lui Hristos. Cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu sunt cei care sunt iubiţi de Hristos. Dar unii oameni preschimbă iubirea perfectă a lui Hristos în dragostea, într-o simplă dragoste emoţională, uitându-se la moartea Sa de pe Cruce, întristati şi plângând suferinţele Sale. Dar emoţiile umane se pot schimba peste noapte.
Deşi emoţiile noastre se schimbă în fiecare dimineaţă şi în fiecare noapte, dragostea cu care Domnul nostru ne-a mântuit nu poate fi schimbată sau alterată de nimic. Dragostea Sa nu se schimbă niciodată. Aşa de puternică este evanghelia apei şi a Duhului şi aşa de minunată este neprihănirea lui Dumnezeu. Nimeni nu ne poate separa de Domnul nostru, care ne-a făcut întregi şi ne-a îmbracat în dragostea Sa perfectă. Aceasta este puterea evangheliei apei şi a Duhului şi de asemenea este puterea cerdinţei noastre în neprihănirea lui Dumnezeu.
Cuvântul grecesc pentru “evanghelie” este “euaggelion” şi s-a spus că are “dunamis”―acest cuvânt grecesc înseamna tărie, putere sau abilitate, de unde vine cuvântul “dynamita”―lui Dumnezeu. Puţină dinamită este destul pentru a doborî o casă din temelii şi să o preschimbe în cenuşă. O rachetă din Tomahawk lansată dintr-un vas de război, poate distruge o clădire mare de beton şi să o preschimbe într-o uitare. Indiferent cât de întarita poate fi, nu este nici o egalare cu puterea distrugătoare a rachetei.
Două avioane cu civili au doborât turnurile gemene de la World Trade Center, din New York. Ce s-a întâmplat când avioanele au lovit clădirile?. Aprinse de explozia avionelor, focul aprins de combustibilul avionului a fost atât de intens încât a topit totul la etajele care au fost penetrate de avioane. Deoarece structurile şi coloanele de oţel ale etajelor care au sprijinit clădirile, au fost topite, etajele s-au prăbuşit dintr-o dată, iar clădirile nu au putut sprijini greutatea acestor etaje care s-au prăbuşi, astfe că în final, s-au dezintegrat în entitatea lor. Dacă etajele ar fi căzut încetul, clădirile nu s-ar fi prăbuşit. Dar deoarece etajele au căzut dintr-o dată şi iute, coloanele şi alte structuri de suport s-au prăbuşit, şi întreaga clădire a căzut în câteva secunde, după cum au mărturisit toţi.
Puterea evanghelieiei lui Dumnezeu este cea a evangheliei apei ş ia Duhului. De asemenea, este puterea care are neprihănirea lui Dumnezeu în ea. Poate că nu este potrivit să folosim această tragedie pentru a ilustra neprihănirea lui Dumnezeu, dar puterea evangheliei apei şi a Duhului dată de neprihănirea lui Dumnezeu este ca o dinamită care poate şterge complet toate păcatele. Neprihănirea lui Dumnezeu este că Domnul nostru ne-a mântuit luându-ne păcatele, venind pe acest pământ, murind pe Cruce şi înviind din morţi.
Evanghelia apei şi a Duhului este neprihănirea lui Dumnezeu cu care Isus a luat toate păcatele pe care le-a comis omenirea, de la începutul universului până la sfârşitul acestuia. De aceea nimic nu-L poate separa pe Dumnezeu de cei care sunt iubiţi de El, prin răscumpărarea lor, prin credinţa lor în evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu. Şi credinţa lui Pavel a fost una care a crezut în neprihănirea lui Dumnezeu.
Atunci, putem noi primi neprihănirea lui Dumnezeu, doar prin evanghelia sângelui de pe Cruce?. Nu putem. Crezând doar în evanghelia sângelui de pe Cruce, nu ne poate da neprihănirea lui Dumnezeu. Cei care gândesc aştfel, vor renunţa uşor la credinţa lor în Isus, la cea mai mică provocare.
De exemplu, când posesiunile lor pământeşti sunt luate, sau când întâmpina dificultăţi la servici, datorită orientărilor lor religioase, vor ceda uşor pentru a renunţa la credinţa lor. Acesta este un rezultat inevitabil şi este plicabil multor creştini. Cei care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, nu au Duhul Sfânt în inimile lor şi nu sunt răscumpăraţi de păcatele lor, sunt dstinaţi să capituleze la cea mai mică ameninţare.
Motivul pentru care creştinismul de azi este atât de slab în această lume, este datortiă acestei credinţe care este limitată doar la sângele de pe Cruce. Acest fel de credinţă este una care nu a primit neprihănirea lui Dumnezeu prin evanghelia apei şi Duhului.
Un credincios neprihănit care a fost răscumpărat de păcatele sale, primind neprihănirea lui Dumnezeu, poate lucra pentru multe suflete. Din moment ce crede în evanghelia apei şi a Duhului şi are Duhul Sfânt şi deoarece Dumnezeu este cu el/ea în Cuvântul Său, aceas persoană poate face multe lcurări spirituale şi să întoarca la Dumnezeu multe suflete pierdute. Aceasta este credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, credinţa evangheliei apei şi a Duhului. Evanghelia apei şi a Duhului este dată de Dumnezeu, nu prin lucrările noastre, şi astfel este prin Dumnezeu că putem face lucrările Sale.
Versetul 36 spune: “Dupã cum este scris: ‘Din pricina Ta sîntem daţi morţii toatã ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tãiat.’” Printre acei care cred în evanghelia apei şi a Duhului sunt acei care sunt de fapt trataţi în această manieră, în timp ce trăiesc pe acest pământ. De fapt, credincioşii în evanghelia apei şi a Duhului sunt adesea urâţi de alţii, în mod particular de către aceia cu credinţa greşită, care pretind că sunt creştini.
Creştinii născuţi din nou sunt, cu alte cuvinte, urâţi mai mult de către creştinii nominali decât de budişti. Acest pasaj, că “din pricina Ta sîntem daţi morţii toatã ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de tãiat.” este Cuvântul lui Dumnezeu vorbit credincioşilor în evanghelia apei şi a Duhului. Chiar şi Domnul nostru, urmând voia Tatălui cu botezul şi moartea Sa de pe Cruce, a fost “socotit ca nişte oi de tăiat” Domnul ne-a mântuit, venind şi trăind o astfel de viaţă, pe acest pământ.
Neprihănirea lui Dumnezeu a câştigat asupra tuturor păcatelor din lume
Versetul 37 spune: “Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” Cum putem câştiga asupra tuturor acestor păcate?. Noi pretindem voctoria noastră, prin puterea credinţei noastre în dragostea lui Dumnezeu.
Cineva care crede în evanghelia apei şi a Duhului are puterea lui Dumnezeu. dar unul care nu crede în evanghelia apei şi a Duhului, are doar păcat în inima sa. Credinţa şi mântuirea celor care sunt cu păcat, nu pot să aibă suişuri şi coborâşuri, datorită emoţiilor lor şi astfel, nu au nici o putere. Ei nu au putere prin ei însisi, ci au puterea evangheliei dată de Dumnezeu şi cu această putere pot învinge şi trimfa asupra tuturor persecuţiilor şi încercarilor. Cel neprihănit trebuie să se angajeze într-un război spiritual împotriva păcătoşilor şi să le predice evanghelia apei şi a Duhului. Cel neprihănit trebuie de asemenea să tolereze să trăiască şi să fie persecutat pentru evanghelie, ca soartă a lor naturală. O viaţă care trăieşte pentru Domnul este soarta noastră.
Un proverb oriental spune: “Dacă cineva nu ar citi timp de o singură zi, ar vorbi cuvinte întepatoare.” Dar noi, atunci?. Şi noi avem tendinţa să ne grăbim înspre corupţie, dacă lăsăm o zi fără să trăim pentru Dumnezeu şi evanghelia Sa. Astfel ne-am trăi vieţile până la moarte. Dar dacă trăim pentru Hristos, ne sacrificăm şi suntem persecutaţi pentru Dumnezeu şi dacă purtăm un război spiritual împotriva forţelor răului, inimile noastre vor fi umplute cu hrană spirituală, de la care vom găsi noi puteri să continuăm.
Când cad creştinii, este deoarece ei nu au trăit pentru Domnul. Dar când trăim pentru Domnul, puterile noastre spirituale cresc şi mai mult, iar sănătatea şi puterile noastre fizice devin şi ele mai puternice.
Versetele 38-39 spun: “Cãci sînt bine încredintat cã nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stãpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãltimea, nici adîncimea, nici o altã fãpturã (Sau: zidire.), nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” Ca şi credincios în evanghelia apei şi a Duhului, Pavel a fost convins de aceasta. Acelaşi adevăr ni se aplică: nici moartea, nici viaţa nu ne pot separa de Hristos.
În vremurile din trecut, cei care mânuiau puterea lumii, cum ar fi împaratii romani, au încercat să-i convingă pe creştini să renunţe la credinţa lor şi să îi raporteze autorităţilor pe credincioşi, oferind tot felul de momiri, de la birouri înalte, soţii şi proprietăţi, totul în schimbul renunţării lor. dar credincioşii adevăraţi în evanghelie nu au cedat niciodată ispitei puterii, proprietăţii şi onoarei.
Credinţa nu este ceva care poate fi schimbată cu ceea ce oferă lumea. Dacă cineva ar fi să ne arate un cec gol şi să ne spună: “Îţi voi da acest cec, dacă nu mai răspândeşti evanghelia.”, noi am răspunde, datorită speranţei noastre în viitor şi credinţei noastre puternice în Dumnezeu: “Vei avea tu nevioe de el, aşa că cheluieşte-l, pentru mine nu este decât decât o bucată de hărtie.”
Doar evanghelia apei şi a Duhului este evanghelia care are neprihănirea lui Dumnezeu
Sunt mulţi oameni care mi-au spus: “Dacă doar recunoşti că credinţa noastră doar în sângele de pe Cruce, este de asemenea o credinţă bună, şi noi îti vom aproba credinţa, atunci.” Nu doar că nu te vom mai acuza de erezie, dar te vom şi ajuta. Aceşti lideri aşa-zişi religioşi, au căutat în mod deosebit astfel de compromisuri de la mine. Dar neprihănirea lui dumnezeu este precisă şi sugură când este măsurată prin Cuvântul Său. Ce este greşit, e greşit şi ce este adevărat, e adevărat. Dând recunoştinţă unei credinţe greşite este o faptă de rebeliune în sine însasi, împotriva lui Dumnezeu şi astfel că nu sunt doar capabil să le aprob credinţa, ci şi trebuie să în mod constant să arătăm erorile.
“Crezi doar în sângele Crucii?. Atunci, tu ai păcat în inima ta. Eşti destinat iadului. Nu pot, chiar dacă crezi că sunt prea serios şi neînduplecat; ce e adevăr, e adevăr.” Datorită unor astfel de cuvinte oamenii mă ţin la distanţă—mai precis, nu pot fi în apropiere de mine. Mulţi oameni m-au abordat, crezând că sunt ca ei. Dar de fiecare dată le-am spus: “Sunteţi nişte păstori şi potlogari falşi, care fac afaceri în numele lui Dumnezeu, pentru a scoate un câştig, simplu nişte hoţi.” La cine i-ar fi plăcut de mine, când am spus astfel de lucruri?. Dar ce nu este, nu este şi de aceea am fost atât de hotărât şi neclătinat pe poziţia mea.
De asemenea, am fost ispitit de către acei care spun că, dacă aş crede doar în sângele Crucii, îmi vor da tot felul de autoritate. Dar, aşa cum spune pasajul de mai sus: “nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãltimea, nici adîncimea, nici o altã fãpturã (Sau: zidire.)” nu au nevoie de vreo autoritate, de înaltime sau adâncime. Noi nu avem nevoie de puterea vindecătoare pe care unii potlogari pretind că o au. Acei dintre noi care s-au născut din nou, nu au nevoie de astfel de lucruri şi nici măcar nu ne place de ei.
De asemenea, pasajul ne mai spune că nici un alt lucru creat nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu în Domnul nostru Isus Hristos. Chiar dacă exista extratereştri în acest univers, nu ne-ar putea separa de dragostea lui Dumnezeu care ne-a mântuit.
Sunt unii creştini care cred în existenţa fiinţelor extraterestre. Chiar şi printre pastori, mulţi cred în existenţa lor. Dar nu există aşa ceva. Când am frecventat seminarul, unul dintre profesorii care predau limba greacă, a crezut în existenţa extratereştrilor. Astfel că l-am întrebat: “Poţi să-ţi susţii credinţa cu evidenţa din Scriptură?” Bineînţeles, că nu a putut veni cu un răspuns la obiectarea mea. Nu există absolut nici un extraterestru. Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât ne-a dat pe singurul Său Fiu preaiubit. Dacă ar fi într-adevăr extratereştri, n-ar mai fi fost nevoie de Isus să Se nască daor pe acest pământ.
După investiţii şi cercetări masive, am puttu deja să ajungem pe lună, iar navele noastre au aterizat chiar şi pe Marte, dar nu am descoperit o singură evidenţă care indică existenţa unor forme de viaţă, în afara pământului. Pot să afirm cu încredere, bazat pe Scriptură că, indiferent cât de dezvoltate ar deveni capabilităţile ştiinţifice şi tehnologice ale omenirii, şi indiferent cât de vas t căutăm universul, nu vom găsi niciodată extratereştri. Biblia ne spune că nici un lucru creat nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu în Domnul nostru Isus Hristos. Atunci, ce este dragostea lui Dumnezeu?. Nu este alta decât evanghelia apei şi a Duhului. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu. Mântuirea ca ne-a mântuit şi ne-a făcut fără pcăate, cu evanghelia apei şi a Duhului, este dragostea lui Dumnezeu şi nimic nu ne poate separa de această dragoste.
Pavel vorbeşte din nou despre credinţă în capitolul 9, dar este în concluzia sa a capitolului 8, unde se atinge culmea credinţei. Capitolul 1 până la 8 din cartea Romani, formează o temă şi cu capitolul 8, la fel cu capitolul de încheiere, aici înaltimea credinţei este atinsă. După cum ne arată Cuvântul lui Dumnezeu în capitolul 8, doar cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului opt deveni inseparabili de dragostea lui Dumnezeu.
Cei care nu cred astfel, totuşi, nu vor fi niciodată astfel. Probabil că vor fi capabili să trăiască pentru Domnul în mod temporar, dar nu pot să-şi apere cerdinţa şi să trăiască pentru El, până la moarte. Pot trăi religios timp de 10, 20 de ani, dar credinţa lor va cădea eventual şi vor muri, separându-i complet şi având nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu este că lipsşte lucrarea lor, ci că dragostea pentru Hristos din inimile lor, va dispărea pentru ei. Din moment ce nu au Duhul Sfânt în minţile lor, ei nici nu au dragoste pentru Domnul în inimile lor. Pe scurt, este păcat în inimile lor, în schimb.
Trecând zilele, realizez cât de adâncă şi perfectă este dragostea mântuirii, cu care Domnul nostru ne-a mântuit prin evanghelia apei şi a Duhului. Când L-am întâlnit pentru prima dată pe Domnul, adâncimea aprecierii mele pentru dragostea lui Hristos a fost liniştită şi calmă, la fel cum o piatră aruncată în lac cauzează valuri mici, abia perceptibile. Răspunsul meu a fost doar o realizare liniştită a faptului că Isus Hristos mi-a luat toate păcatele şi că valurile din inima mea au devenit mai mari şi mai adânci de neimaginat, la fel cum o bombă s-a dus înauntrul inimii mele.
Cine spune că ar trebui să credem doar în sângele Crucii?. A spus Pavel aceasta?. În cartea Romani, Pavel a vorbit clar şi ne ambiguu, despre evanghelia apei şi a Duhului. “Nu ştiţi cã toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentruca, dupã cum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, tot aşa şi noi sã trãim o viaţa nouã” (Romani 6:3-4).
Nu este această evanghelie a apei şi a Duhului extrordinară şi perfect de întreaga? Indiferent cât de mică este credinţa cuiva, dacă se crede în evanghelia apei şi a Duhului, ea/el este mântuit din păcat. Indiferent cât de multe greşeli ai, credinţa ta este făcută întreaga prin evanghelia apei şi a Duhului. Indiferent cât de slab eşti, eşti mântuit prin credinţa ta în evanghelia apei şi a Duhului. Deşi noi nu avem nici o putere prin noi însine, dacă trăim pentru Dumnezeu, toată murdăria va fi ştearsă din inimile noastre.
Dar cei care nu cred de la început, în final se vor întoarce împotriva lui Dumnezeu şi-L vor părăsi, chiar dacă au auzit această evanghelie şi au trăit cu ea timp de 10 ni. Cei care s-au decis nici să nu vadă, nici să audă Cuvântul lui Dumnezeu, închizându-şi ochii şi urechile, sunt atât de nebuni că resping binecuvântarea lui Dumnezeu cu mâinile lor şi înainteaza înspre moarte. Ei Îl crucifică pe Hristos zilnic cu păcatele lor, chiar dacă n-ar fi fost nici o moarte pe Cruce, dacă n-ar fi fost botezul lui Hristos.
Realizez cu fiecare zi care trece. cât de minunată şi perfectă este această evanghelie—cu cât mai slab devin, cu atât mai mult realizez cât de minunată este dragostea Domnului nostru, arătată prin această evanghelie şi-I mulţumesc chiar şi mai mult pentru aceasta. Cu cât mai mult predic această evanghelie, cu atât mai puternic devin; şi cu cât mai mult predic această evanghelie adevărată, cu atât mai convins devin.
Chair dacă eşti născut din nou, dacă nu asculţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu-L slujeşti, buruienile vor începe să crească în mintea ta şi datorită acestor buruieni, mintea ta va deveni izolată. Când se întâmpla aceasta, cântă din nou cântecele tale de laudă şi gândeşte-te la Iehova. Cântând laude lui Dumnezeu, mintea ta va fi curăţită şi vei putea din nou să-ţi ridici spiritul.
Ar trebui să-ţi scuturi mintea pentru a o descărca de tot ce este impur şi să-ţi reînnoieşti inima, umplund-o cu Cuvântul lui Dumnezeu. Inimile noastre sunt deja curăţite, dar când impurităţile lumii intră în inimile noastre şi încearca să ne ducă în eroare şi să ne dezorienteze, putem să-I slujim lui Dumnezeu şi să ne rugăm Lui iar şi air, cântând laude Domnului, reînnoind şi ridicându-ne din nou inimile.
Indiferent unde ne putem găsi, lăudându-L pe Dumnezeu este o experienţă de bucurie şi veselie. Nu există nici un păcat în minţile celor care au fost răscumpăraţi, astfel că, lauda şi bucuria vine în mod natural din minţile lor. Cântecele de laudă din inimile noastre pline de bucurie pot face buruienile să dispară din minţile noastre.
Uneori săbiciunile noastre sunt revelate. Deoarece gândurile şi sentimentele noastre pot să se schimbe prin diferite circumstanţe, deşi poate suntem fericiţi şi într-o dispoziţie bună când suntem cu fraţii noştri în Hristos, poate că avem gânduri impure şi necurate, atunci când suntem unii singuri. De aceea, Pavel a strigat, când se uita la la carnea sa: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?!…”
Pavel devenise întreg, fiind mântuit prin evanghelia apei şi a Duhului, chiar dacă era înca slab în carnea sa. A fost Pavel singura persoană care era în felul acesta?. Şi eu sunt ca Pavel. Nu eşti şi tu ca el?.
Când oamenii lumeşti se adună, bărbaţilor de obicei le place să bea, adesea vorbind despre slujbele lor şi cine a fost promovat şi cine nu, şi aşa mai departe, în timp ce femeile se laudă mult cu soţii lor, copiii, casele şi aşa mai departe. Dar conversaţiile printre neprihăniţi sunt calitativ diferite de cele ale oamenilor lumeşti. Chiar şi când ne împartasim pâinea împreuna, vorbim despre sufletele care au fost mântuite prin lume: “în India, Japonia, Europa, Africa, Statele Unite şi aşa mai departe, lăudându-L pe Dumnezeu şi împartasind camaraderia cu inimile noastre.”
Când citim Cartea Romani, putem experimenta şi împartasi în inimile noastre, credinţa proprie a lui Pavel. De asemenea, putem afla cât de minunată este mântuirea dată de Dumnezeu. Putem simţi măreţia evanghelia. Putem întelege pasajele şi să descoperim întelesurile ascunse din text. Deoarece realizăm cât de completă şi perfectă este mântuirea Domnului nostru, nu putem decât sa lăudăm neprihănirea Sa.
Chiar dacă întreaga lume s-ar schimba chiar acum, evanghelia apei şi a Duhului care ne-a mântuit de păcatele noastre ar rămânea neschimbată. Deoarece dragostea lui Hristos ne-a mântuit şi deoarece această dragoste nu ne-a lăsat niciodată şi înca rămâne în noi, tot ce avem de făcut este să ne întoarcem inimile de la lume şi să ne focalizăm asupra lui Hristos din nou. Noi suntem labă şi datorită acestei slăbiciuni, uneori cădem în căile lumii, dar de fiecare dată când se întâmpla aceasta, trebuie doar să ne întoarcem minţile înspre Dumnezeu şi să credem în adevărul că Domnul nostru ne-a mântuit. Carnea noastră trebuie înca să se schimbe şi înca trăieşte sub legea păcatului. Astfel, noi trebuie să ne negăm în mod continuu carnea şi să ne trăim vieţile prin gândurile naostre spirituale. Pentru a opri buruienile să crească în inimile noastre, trebuie ca întotdeauna să ne întoarcem la Dumnezeu şi să lăudăm neprihănirea Sa.
Acum realizezi cât de puternică este această evanghelia a apei şi a Duhului?. Din moment ce înteaga carte Romani este bazată pe evanghelia apei şi a Duhului, nu putem să nu deschidem Cuvântul lui Dumnezeu, fără ca mai întâi să credem în această evanghelie.
Îi mulţumesc Domnului că ne-a permis să deschidem şi să vedem secretele acestui Cuvânt. Nimeni nu ne poate separa de neprihănirea lui Dumnezeu, care este dragostea lui Hristos. Dacă doreşti să crezi în neprihănirea lui Dumnezeu, crede în botezul lui Isus de la Ioan şi sângele de pe Cruce, ca răscumpărarea şi mântuirea ta. Şi tu vei primi atunci neprihănirea lui Dumnezeu.
Fie ca binecuvântările neprihănirii Dumnezeului nostru să fie cu voi.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
