- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[9-2] Noi trebuie să ştim că predestinarea a fost planificată în neprihănirea lui Dumnezeu (Romani 9:9-33)
(Romani 9:9-33)
“Cãci cuvîntul acesta este o fãgãduinţa: “Pe vremea aceasta Mã voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.” Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zãmislit doi gemeni numai dela pãrintele nostru Isaac. Cãci, mãcar cã cei doi gemeni nu se nãscuserã încã, şi nu fãcuserã nici bine nici rãu, - ca sã rãmînã în picioare hotãrîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se fãcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamã, -s-a zis Rebecii: “Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, dupã cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.”
“Cãci cuvîntul acesta este o fãgãduinţa: “Pe vremea aceasta Mã voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.” Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zãmislit doi gemeni numai dela pãrintele nostru Isaac. Cãci, mãcar cã cei doi gemeni nu se nãscuserã încã, şi nu fãcuserã nici bine nici rãu, - ca sã rãmînã în picioare hotãrîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se fãcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamã, -s-a zis Rebecii: “Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, dupã cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.”
Dumnezeu se indură de cine-I place. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum! Cãci El a zis lui Moise: “Voi avea milã de oricine-Mi va plãcea sã am milã; şi Mã voi îndura de oricine-Mi va plãcea sã Mã îndur.” Asa dar, nu atîrnã nici de cine vrea, nici de cine aleargã, ci de Dumnezeu care are milã. Fiindcã Scriptura zice lui Faraon: “Te-am ridicat înadins, ca sã-Mi arãt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu sã fie vestit în tot pãmîntul.” Astfel, El are milã de cine vrea şi împietreste pe cine vrea. Dar îmi vei zice: “Atunci de ce mai bagã vinã? Cãci cine poate sta împotriva voiei Lui?” Dar, mai de grabã, cine eşti tu, omule, ca sã rãspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a fãcut: “Pentru ce m-ai fãcut asa?” Nu este olarul stãpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frãmîntãturã de lut sã facã un vas pentru o întrebuintare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuintare de ocarã? şi ce putem spune, dacã Dumnezeu, fiindcã voia sã-Şi arate mînia şi sã-şi descopere puterea, a suferit cu multã rãbdare nişte vase ale mîniei, fãcute pentru peire; şi sã-şi arate bogãţia slavei Lui faţa de nişte vase ale îndurãrii, pe cari le-a pregãtit mai dinainte pentru slavã (despre noi vorbesc)? Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri, dupã cum zice în Osea: Voi numi popor al Meu, pe cel ce nu era poporul Meu, şi prea iubitã, pe cea care nu era prea iubitã şi acolo unde li se zicea: “Voi nu sînteţi poporul Meu, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” “Isaia, de altã parte, strigã cu privire la Israel: Chiar dacã numãrul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mãrii, numai rãmãsiţa va fi mîntuitã. Cãci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pãmînt cuvîntul Lui şi, cum zisese Isaia mai înainte: Dacã nu ne-ar fi lãsat Domnul Savaot o sãmînţa, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemãnat cu Gomora.”
“Neamurile au căpătat mântuirea. Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau dupã neprihãnire, au cãpãtat neprihãnirea şi anume neprihãnirea care se capãtã prin credinţa; pe cînd Israel, care umbla dupã o Lege, care sã dea neprihãnirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentruce? Pentru cã Israel n-a cãutat-o prin credinţa, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, dupã cum este scris: Iatã cã pun în Sion o Piatrã de poticnire, si o stîncã de cãdere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”
Care este predestinarea adevărată planificată de Dumnezeu?
Să ne întoarcema atenţia spre “ce este predestianarea lui Dumnezeu”. Pentru a întelege precis ce este predestinarea, trebuie să ne uităm la Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi să ne corectăm dacă este ceva greşit în credinţele noastre. Pentru aceasta, terbuie mai întâi să întelegem de ce L-a iubit Dunmezeu pe Iacov, în timp ce l-a urât pe Esau. De asemenea, noi avem nevoie să aflăm dacă întelegerea contemporană a predestinării deviază de la Scriptură. Trebuie să avem o întelegere corectă a predestinării, stabilite de Dumnezeu.
Pentru a primi binecuvântările de la Dumnezeu, noi creştinii au nevoie să afle cum se potriveşte predestinarea lui Dumnezeu în planul Său. Când ne gândim la planul lui Dumnezeu, mulţi creştini contemporani cred că destinele lor au fost determinate înainte de naşterea lor, fără vreo relevanţă la credinţele lor, ca şi cum sorţile lui Iacov şi Esau au fost necondiţionate unilateral hotărâte de Dumnezeu. Dar nu este acesta cazul. Indiferent dacă suntem iubiţi de Dumnezeu sau nu, este hotărât dacă credem în neprihănirea Sa sau nu. Acesta este adevărul pe care ni l-a dat Dumnezeu în planul Său.
Dacă doreşti să întelegi corect predestinarea lui Dumnezeu, trebuie să-ţi arunci gândirea proprie şi să te focalizezi asupra neprihănirii lui Dumnezeu
Deoarece mulţi oameni nu pot să se gândească şi să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu, manifestată prin Isus Hristos, ei au tendinţa să se gândească la dragostea lui Dumnezeu în orice fel pot alege ei, unii chiar cred că dragostea lui Dumnezeu nu este dreaptă. Ei trebuie să realizeze că nu este modul potrivit în care să gândească. Trebuie să scoatem afară convingerile noastre greşit sosite ale credinţei, că nu ţinem în seamă de planul neprihănit al lui Dumnezeu, manifestat prin Isus Hristos. Dacă simplu crezi că Dumnezeu îi iubeşte pe unii, în timp ce îi urăşte pe alţii, trebuie să realizezi că acesta este un fel greşit de credinţă, copt prin gândirea ta proprie greşită.
Minţile umane sunt îmbolnavite de gânduri greşite. Mulţi creştini contemporani nu au credinţele corecte, deoarece minţile lor se revarsă prea adesea cu gânduri greşite. De aceea ai nevoie să-ţi arunci gândurile care nu merită şi să-ţi pui credinţa pe cărarea cea dreaptă, urmând Cuvântul lui Dumnezeu şi crezând în neprihănirea Sa.
Deoarece predestinarea este planificată în neprihănirea lui Dumnezeu, poate fi corect înteleasa şi crezută doar când credem în neprihănirea Sa. De aceea, trebuie să avem credinţa în planul Său şi în neprihănirea Sa. Planul lui Dumnezeu este de a-i îmbraca în neprihănire pe cei care cred în dragostea Sa din neprihănire.
Astfel, predestinarea Sa este că El ne va face credincioşii poporului Său, îmbracându-i cu mântuirea ştergerii păcatelor, plătită prin botezul lui Isus şi crucificarea Sa. Trebuie să stabilim relaţia corectă cu Dumnezeu, având credinţă în adevărul planificat de El, în neprihănirea Sa. Dumnezeu i-a făcut pe cei care sunt ca Iacov să fie obiectele dragostei Sale, în timp ce i-a făcut pe cei care sunt ca Esau, să fie obiectele mâniei Sale.
Predestinarea lui Dumnezeu nu este cea de fatalism
Predestinarea din planul lui Dumnezeu a fost stabilit în interiorul neprihănirii Sale. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva arbitrar fără vreun plan. Dacă fiecare ar fi ales în mod necondiţional înainte de naşterea sa, ca şi cum viaţa sa ar fi bazată pe soartă, cum se poate să fii eliberat din pãcat, crezând în neprihănirea lui Isus?. Dacă soarta cuiva ar fi stabilită înainde de naşterea sa, în aşa fel că, indiferent dacă ea/el trebuia să fie iubit/ă de Dumnezeu, era un rezultat planificat dinainte şi predeterminat, cine s-ar gândi că Dumnezeu este drept şi cine ar crede într-un astfel de Dumnezeu?. Nimeni n-ar dori să creadă într-un Dumnezeu atât de arbitrar şi dictatorial.
Dar planul lui Dumnezeu nu este nici arbitrar, nici dictatorial, ci doar pentru a ne elibera din păcatele noastre în neprihănirea Sa şi ca să ne facă poporul Său. Dumnezeu ne-a dat neprihănirea Sa cu acest plan şi în această neprihănire a dragostei, ne-a dat iertarea Sa. El S-a pregătit să-i îmbrace pe acei care cred în dragostea neprihănirii Sale, în dragoste şi pe acei care nu cred în ea, în mânie.
Mi-ar plăcea să spun următoarele celor care au resentimentele predestinării lui Dumnezeu sub o neînţelegere. Planul lui Dumnezeu este de a ne face pe noi, care am fost creaţi de El, poporul Său. De aceea, noi trebuie să fim mulţumitori pentru predestinarea Sa. Este mai bine ca noi să fim oameni mulţumitori care cred în neprihănirea lui Dumnezeu, decât să fim unii cu resentimente care-I reproşează. Fiecare care crede în Isus ca Mântuitor al lui/ei, trebuie să aibă o întelegere potrivită şi credinţă în neprihănirea lui Dunmezeu, planificată în neprihănirea Sa.
Predestinarea adevărată a lui Dumnezeu a fost stabilită de El care cheamă
Pasajul de astăzi spune: “Cãci cuvîntul acesta este o fãgãduinţa: Pe vremea aceasta Mã voi întoarce, şi Sara va avea un fiu. “Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zãmislit doi gemeni numai dela pãrintele nostru Isaac. Cãci, mãcar cã cei doi gemeni nu se nãscuserã încã, şi nu fãcuserã nici bine nici rãu, - ca sã rãmînã în picioare hotãrîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se fãcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamã, -s-a zis Rebecii: Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,dupã cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.”
Acest pasaj ne spune că predestinarea lui Dumnezeu este cea a iubirii, planificată în dragostea neprihănirii lui Dumnezeu. Aşa cum e arătat în Geneza 18:10, deşi a fost uman imposibil pentru Sara să nască un copil, Avraam a crezut în promisiunea lui Dumnezeu, deoarece El Şi-a dat Cuvântul. Astfel l-a justificat Dumnezeu pe Avraam: Dumnezeu i-a dat pe fiul său Isaac, deoarece a crezut în El, iar Dumnezeu Şi-a aprobat credinţa.
Astfel, când vorbim despre credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, vorbim despre credinţa în cuvântul lui Dumnezeu. Discuţia noastră despre planul şi predestinarea lui Dumnezeu ar trebui să fie de asemenea călăuzită de credinţa ta în Cuvântul Său. Cei care fac altfel—când de exemplu oamenii îsi confundă căutarea după neprihănirea lui Dumnezeu, cu iluzii sau semne ce pretind că le-au văzut în timp ce s-au rugat sau au visat–fac o mare greşală cu credinţa lor.
Pavel adaugă mai departe: “Rebeca. Ea a zãmislit doi gemeni numai dela pãrintele nostru Isaac. Cãci, mãcar cã cei doi gemeni nu se nãscuserã încã, şi nu fãcuserã nici bine nici rãu, - ca sã rãmînã în picioare hotãrîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se fãcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamã, -s-a zis Rebecii: Cel mai mare va fi rob celui mai mic.”
Scriptura ne spune că Isaac, neavând nici un copil al lui, s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a răspuns, dându-i gemeni. Putem vedea că predestianarea planificată în neprihănirea lui Dumnezeu are o relaţie anume cu credinţele celor care sunt iubiţi de El.
Se merită se se repete versetul 11 aici din nou: “Cãci, mãcar cã cei doi gemeni nu se nãscuserã încã, şi nu fãcuserã nici bine nici rãu, - ca sã rãmînã în picioare hotãrîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se fãcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamã.”
Cheia întelegerii adevărului predestinării şi a alegerii în planul lui Dumnezeu este ca scopul stă în “cel ce cheamă”. Dintre Iacov şi Esau, potrivit predestinării în planul lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a chemat şi l-a iubit pe Iacov.
Când Dumnezeu îi cheamă pe oameni şi îi uibeşte, cu alte cuvinte, îi cheamă şi-i iubeşte pe oameni ca, ca şi Iacov, sunt departe de a fi neprihăniţi. Dumnezeu nu l-a chemat pe Esau, care s-a gâdit că s-a considerat neprihănit şi plin de mândrie. În predestinare alui Dumnezeu, stabilită în planul Său, este o problemă desigur că Dunmezeu îi cheamă şi-i iubeşte pe oamenii ca Iacov. Scopul lui Dumnezeu în chemarea oamenilor ca Iacov a fost de a-i face pe păcătoşi copii Săi, liberi de păcat. Cel care cheamă să-i îmbrace pe cei chemaţi în dragoste, este Dumnezeu şi între Iacov şi Esau, cel care a fost chemat a fost Iacov.
Noi trebuie să ştim şi să credem în neprihănirea lui Dumnezeu în planul Său. Iacov reprezintă figura tipică a unui păcătos faţă de care a arătat Dumnezeu milă în neprihănirea Sa, în timp ce Esau reprezintă unul care se întoarce împotriva lui Dumezeu, ignorând dragostea Sa neprihănită şi urmărindu-şi neprihănirea lor. De aceeam cheia deschiderii Cuvântului lui Dumnezeu stabilit în planul său este de a întelege că scopul lui Dumnezeu stă în “Cel ce cheamă”.
Noi trebuie să ne eliberăm de credinţele iluzorii create de gândurile noastre proprii. Dumnezeu a putut în neprihănirea Sa să-l iubească doar pe Iacov şi să-l urască pe Esau. Explicaţia lui Dumnezeu a planului şi predestinării Sale este oferit fiecăruia, prin declaraţia Sa că scopul lui Dumnezeu stă în “Cel care cheamă.” Planul lui Dumnezeu este adevărul dragostei împlnite în neprihăniera Sa. Când Dumnezeu îl iubeşte pe Iacov dar îl urăşte pe Esau, predestinarea a însemnat împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu, potrivit planului Său pentru mântuire.
Nu este aşa cum au pretins mulţi alţi religioşi, prin fapte bune, că eşti iubit şi mântuit de Dumnezeu, ci doar crezând în planul Său şi neprihănirea Sa deveniţi copiii Săi, răscumpăraţi de păcatele voastre.
Greşeşte Dumnezeu?
Dumnezeu îi iubeşte pe cei care cred şi-I iubesc neprihănirea. Cu alte cuvinte, nu este nimic greşit cu faptul că Tatăl nostru s-a decis să iubească şi să-i facă copiii Săi pe cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu, în Isus Hristos. Dumnezeu nu a planificat să iubească pe fiecare în Isus, ci să-i iubească pe oamenii ca Iacov.
Atunci, noi trebuie să ne întrebam dacă suntem ca Iacov sau Esau. Dar chiar şi cei care sunt plini de faptele lor proprii şi de neprihănirea lor, înca doresc să fie iubiţi de Dumnezeu, dar nimeni nu-i poate opri din alergătura pe calea greşită. Astfel că, aceste două feluri de oameni sunt întotdeauna acolo, iubiţi sau urâţi de Dumnezeu chiar acum când vorbim.
Noi trebuie să Îi mulţumim lui Dumnezeu şi să-I lăudăm gloria crezând în dragostea Sa neprihănită şi planul Său pentru mântuirea noastră. Ar trebui de asmenea să-I mulţumim pentru faptul că evanghelia apei şi a Duhului, în care noi credem, reflectă în mod miraculos neprihănirea lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să relizeze că a fi îmbracat în dragostea lui Dumnezeu, el/ea trebuie mai întâi să-şi relizeze infirmităţile şi păcatele înaintea lui Dumnezeu şi să credem în neprihănirea Sa.
Problema este că mulţi creştini, incapabili de a crede în botezul lui Isus şi în adevărul Crucii care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu, cred în mod greşit că Dumnezeu îi iubeşte pe anumiţi oameni, în timp ce alţii simplu sunt sortiţi de a fi abandonaţi de El.
Chiar şi mai problematic este faptul nefericit că acest fel de credinţă nesănătos învinde şi este predicat altora cu mare convingere. Se răspândeşte repede; conducând tot mai mulţi oameni care înteleg greşit dragostea lui Dumnezeu, aratată prin predestinarea lui Dumnezeu planificată de El. Ce încearca Dumnezeu să ne spună cu istorisirea lui Iacov şi Esau este că a deveni copiii Săi, nu e nevoie de neprihănirea umană ci doar de credinţa în dragostea neprihănirii lui Dumnezeu, predestinată, potrivit planului Său.
Scriptura ne spune că Dumnezeu i-a dat lui Sara un fiu pe care l-a primis lui Avraam. Aceasta ne spune că, chiar şi azi doar cei care au credinţa în dragostea şi Cuvântul neprihănirii lui Dumnezeu, pot deveni copiii Săi. Pentru a deveni astfel de copii, trebuie să recunoaştem adevărul care ne-a fost dat cu credinţa noastră în neprihănirea lui Dumnezeu şi planul Său şi pentru a crede în acest adevăr, avem nevoie de dragostea lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa.
Dragostea lui Isus Hristos faţă de noi şi planul lui Dumnezeu este adevărul absolut şi dragostea dată nouă tuturor. Pentru a ne mântui de păcate, Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre cu botezul Său, a murit pe Cruce şi a fost înviat din morţi, totul pentru a ne da vieţi veşnice, nouă celor care credem în El.
Acest adevăr nu înseamna că doar fiind religios şi arătându-ne eforturile, putem deveni copiii lui Dumnezeu, ci înseamna că singura cale de e deveni copiii lui Dumnezeu este să crezi în Cuvântul dragostei şi în neprihănirea lui Dumnezeu, spusă nouă şi planificată de El pentru noi. Trebuie să realizăm că doar cei care cred în dragostea şi neprihănirea lui Dumnezeu sunt îmbracati în dragostea Sa.
Atunci, care ar trebui să fie dispoziţia noastră?. Să avem credinţa în botezul lui Isus şi sângele de pe Cruce. Noi trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să aibă milă de noi. Trebuie să recunoaştem înaintea Lui că nu merităm să fim numiţi pooprul Său, deoarece noi suntem toţi păcătoşi. Trebuie să întelegem că doar prin planul Său pentru noi putem cunoaşte dragostea Sa neprihănită—că am devenit copiii Săi.
Cei care sunt urâţi de Dumnezeu, sunt urâţi deoarece nu au nevoie să creadă în dragostea şi neprihănirea Sa. De aceea, noi trebuie să ştim şi să credem în planul dragostei pe care Dumnezeu l-a predestinat pentru noi. Adevărul clar este că cei care ştiu şi cred în dragostea neprihănirii lui Dumnezeu, vor fi iubiţi de El, în timp ce, acei care resping şi repudiază dragostea Sa, vor fi urâţi de Dumnezeu.
Cine poate primi evanghelia apei şi a Duhului?
Evanghelia apei şi a Duhului dată nouă de Dumnezeu, este singurul adevăr care revelează neprihănirea Sa. Ce fel de oameni, atunci sunt acei care primesc acest adevăr în inimile lor?. Aceştia sunt oamenii care, recunoscând că destinele lor se află în condamnarea veşnică şi că sunt păcătoşi înaintea lui Dumnezeu şi Cuvântul Său, Îi cer mila: “Sunt un păcătos, Doamne, care nu poate deloc să trăiască prin LegileTale.” Renunţ la inima mea şi mă dedic Ţie. Aceştia sunt oamenii cărora Dumnezeu le-a oferit ştergerea păcatelor, a dragostei Sale în neprihănirea Sa. Credinţa în evanghelia ce manifestă neprihănirea lui Dumnezeu este de cea mai mare importanţă pentru toţi păcătoşii.
Dumnezeu nu ne-a dat legea Sa, ca să urmăm fiecare propoziţie din ea, un fapt adesea înteles greşit de mulţi. Mai degrabă, scopul legii a fost de a ne conduce spre recunoaşterea păcătoşeniei noastre. Atunci de ce păcătoşii intenţionează să urmeze legea?. Este deoarece instinctul fiecărui păcătos caută răscumpărarea şi absolutismul păcatelor sale.
Dar nimeni nu este capabil să urmeze toate legile. Intenţiile sunt doar imitaţiile, mimicând doar insinctiv, încercând să-şi acopere păcatele în disperare—o credinţă a decepţiei înaintea lui Dumnezeu. De aceea păcătoşii ar trebui să-şi arunce această credinţă a decepţiei, să se întoarca înspre credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu şi să se îmbrace în dragostea Sa.
Pentru a ne îmbraca în această iubire, Dumnezeu L-a trimis pe Isus pe pământ, care, fiind botezat de Ioan, a luat asupra umerilor Săi păcatele lumii şi vărsând sânge pe Cruce, le-a şters. Dumnezeu a recunoscut credinţa celor care cred în iubirea neprihănirii Sale. Când suntem eliberaţi de toate păcatele, prin credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului, care este împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu, devenim îmbracati în dragostea Sa. Acesta este adevărul promis pe care l-a stabilit pentru noi Dumnezeu în planul Său.
Dumnezeu îi va urî pe cei care se bazează pe ei însisi. Sunt mulţi astfel de oameni în jurul nostru. Dar tu trebuie să fii mântuit din toate păcatele tale, crezând în botezul lui Isus şi sângele Său care a împlinit dragostea lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa. Atunci cu siguranţă veţi fi îmbracati în dragostea lui Dumnezeu, care a fost rezervată pentru acei pe care El îi cheamă. Oamenii adesea încearca să lucreze singuri pentru Dumnezeu, pentru a-I câştiga dragostea şi iertarea, dar aceste eforturi sunt zadarnice fără vreo credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu l-a chemat doar pe Iacov pentru a fi îmbracat în dragostea Sa, nu Esau. Înaintea lui Dumnezeu Iacov era un mincinos şiret şi înselator, dar pentru că el a crezut în dragostea lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa, a devenit unul dintre taţii credinţei. Şi noi trebuie să primim dragostea lui Dumnezeu, crezând în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu, ca răscumpărare a noastră. Deoarece Esau a încercat să fie răscumpărat de tatăl său, cu vânatul său, el a devenit simbolul celor care nu au putut câştiga binecuvântarea lui Dumnezeu. Avem nevoie să petrecem ceva timp gândindu-ne serios asupra aceastei probleme. Cine din această lume este ca Esau? Nu suntem noi ca el?.
Oamenii ca Iacov sunt acei care adâncesc dragostea neprihănită a lui Dumnezeu. Noi ştim că şi noi suntem slabi şi răi, aşa cum şi Iacov a fost. Dumnezeu, care ne-a chemat chiar dinainte să ne naştem, să stăm nu doar prin cuvintele noastre, ci prin chemarea Sa, ne-a spus să credem în dragostea Sa, pentru a primi dragostea Sa. Dumnezeu L-a trimis pe Isus, care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu în planul Său, pentru noi toţi.
Când Dumnezeu ne-a chemat mai întâi, El a venit să-i cheme pe păcătoşi, nu pe neprihăniţi. Cei care sunt urâţi de El, sunt acei care se cred că sunt plini de neprihănirea lor şi care nu cred în dragostea Sa plină de milă. Cei care au astfel de credinţe înselatoare, sunt urâţi de Dumnezeu şi nu pot fi îmbracati în dragostea Sa pentru a fi poporul Său. Dumnezeu a predestinat acest adevăr pentru noi în inima Sa. Astfel, Pavel afirmă definitv: “Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!” (Romani 9:14)
Cei care sunt iubiţi de Dumnezeu sunt acei care sunt ca Iacov
Când Dumnezeu Se uită la tine, eşti cu adevărat felul de persoană faţă de care El ar avea milă?. De ce motiv are nevoie Dumnezeu când are compasiune pentru oricine are compasiune, şi urăşte pe cine urăşte? Cum putem noi să-i spunem lui Dumnezeu că că ne-a făcut greşit?.
Există nenumăraţi oameni care trăiesc pe acest pământ. În timp ce unii dintre ei sunt iubiţi de Dumnezeu, alţii nu sunt. Înseamna aceasta că Dumnezeu i-a greşit?
Dumnezeu este de asemenea un Dumnezeu drept care fudecă păcatele celor care s-au întors împotriva neprihănirii Sale. Ar trebui să evităm neînţelegerile din această privinţă, întelegând planul lui Dumnezeu manifestat în neprihănirea Sa cu credinţa naostră în această neprihănire. Sunt mulţi creştini duşi în eroare, ale căror inimi, ca Faraon, sunt întarite. Aceştia sunt acele tipuri de oameni care sunt urâţi de Dumnezeu, aşa cum explică versetul 17 din acest capitol: “Fiindcã Scriptura zice lui Faraon: Te-am ridicat înadins, ca sã-Mi arãt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu sã fie vestit în tot pãmîntul.”
Noi toţi suntem insuficienţi înaintea lui Dumnezeu, Atunci, noi n-ar trebui să devenim ca Faraon. Ar trebui Dumnezeu să ne urască pe noi care suntem la fel de încapatânati ca Faraon, pentru că nu credem în botezul lui Isus şisângele Său de pe Cruce, ca răscumpărare a noastră? Da. Oamenii ca Faraon se întorc împotriva lui Dumnezeu. Astfel de oameni se laudă şi se bazează pe propria lor întelepciune, dar neprihănirea lor nu-i poate răscumpăra din păcatele lor.
Pe ce s-a bazat Faraon? El s-a încrezut şi s-a bazat pe râul Nil. El s-a gândit că atâta timp cât avea din plin provizii de apă, totul va fi în ordine. De aceea Dumnezeu îi urăşte pe oamenii ca Faraon. Oricine a cărui inimă este întarita ca cea a lui Faraon, va fi urât şi acuzat de Dumnezeu. Tu nu trebuie să fii ca el. Primind dragostea plină de milă a lui Dumnezeu, pe care v-a dat-o Dumnezeu atât de liber, puteţi deveni copiii Săi în schimb.
Eşti bucuros de-acord cu planul neprihănit al lui Dumnezeu?
Este inima ta pregătitaă să primească dragostea neprihănită a lui Dumnezeu predestinată pentru tine, în planul Său?. Sunt unii oameni care, deşi cred în Isus, suferă în chin, deoarece au înteles greşit planul lui Dumnezeu. Astfel de oameni se întreaba: “Cred în Isus, dar m-a ales Dumnezeu cu adevărat? Dacă nu m-a ales, la ce foloseşte credinţa mea? Ce ar trebui să fac atunci?. Nu pot să nu mai cred pur şi simplu în Isus; ce să fac?. Eu cred cu adevărat în Isus, dar ce se întâmpla dacă nu sunt în alegerea Sa?”
Apoi probabil pot încerca să se mângâie, gândind: “din moment ce cred în Isus şi frecventez serviciile din biserică, Dumnezeu trebuie să mă fi ales. Cu siguranţă că acesta e cazul! Raiul va avea cu siguranţă un loc pentru mine!” Dar când ei cad în păcat, se întreaba din nou: “Nu m-a ales Dumnezeu! Cred că e timpul să renunţ să mai cred în Isus!” Cu alte cuvinte, ei gândesc singuri, concluzionează singuri şi sfârşesc totul singuri. Aceşti oameni au nevoie în mod special să-şi regândească întelegerea cu privire la planul lui Dumnezeu şi să obţină întelegerea corectă de a crede în Isus ca Mântuitor al lor.
Cei care cred mai mult în învataturile teologilor, decât în propriul Cuvânt al lui Dumnezeu, pe de altă parte, pot spune: “Nu a spus Dumnezeu că cel mai mare va sluji celui mai mic şi că l-a iubit pe Iacov în timp ce l-a urât pe esau, chiar înainte ca ei să se nască?. Din moment ce acum credem în Isus, cu siguranţă că trebuie să fi fost stabiliţi să fim mântuiţi chiar înainte de naşterile naostre.” Dar Apostolul Pavel ne spune că predestinarea planificată de Dumnezeu este “nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamã.”
Să urmezi legea nu te face copilul lui Dumnezeu. Doar având credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, mila şi dragostea Sa rătată prin botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce, putem deveni copiii Săi.
Datorită doctrinelor stabilite de teologi, mulţi oameni nu pot să creadă în botezul lui Isus şi sângele Său, manifestarea neprihănirii lui Dumnezeu, ca mântuire a lor. Cei care au auzit de dragostea evangheliei, arâtându-şi neprihănirea, totuşi nu cred în ea, sunt ca Faraon. Dumnezeu îi urăşte pe acei care, fără să creadă în neprihănirea lui Dunmezeu, revelată în Isus Hristos, încearca să devină copiii lui Dumnezeu, crezând în Isus, potrivit gusturilor lor.
Dacă nu crezi în dragostea neprihănită a lui Dumnezeu, arătată prin Isus Hristos, este timpul să faci astfel. Atunci, vei fi îmbracat în dragostea lui Dumnezeu. În mod original, noi suntem ca Esau, totuşi cândva am fost mântuiţi de păcatele noastre, crezând în neprihănirea Sa.
Dumnezeu a făcut valabil, atât israeliţilor, cât şi Neamurilor, binecuvântarea de a le permite celor care cred în dragostea Sa neprihănită, să devină copiii Săi. La fel cum Dumnezeu as pus: “Voi numi popor al Meu, pe cel ce nu era poporul Meu, şi prea iubitã, pe cea care nu era prea iubitã.” El ne-a dat evanghelia botezului lui Isus şi a sângelui Său, iar acelor dintre noi care cred în ea, dragostea Sa neprihănită.
Pasajul următor: şi acolo unde li se zicea: “Voi nu sînteţi poporul Meu, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” este cuvântul lui Dumnezeu al dragostei, care a fost împlinit pentru noi, astăzi. Astfel, noi am reliazat că deoarece suntm atât de mici înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu ne-a mântuit, venind la noi în carne şi făcând posibilă pentru noi dragostea neprihănirii Sale.
Că tu şi eu suntem mântuiţi de păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu este dragostea răsplătitoare care a fost plnificată în neprihănirea lui Dumnezeu. A fi răscumpărat din toate păcatele, crezând în dragostea neprihănirii lui Dumnezeu, fără să ne întarim inimile, poate fi posibil doar prin credinţa în adevăr. Cu excepţia acestui fel de credinţă, nu există altă cale de a primi ştergerea păcatelor. Noi suntem cu toţii născuţi cu inimi încapatânati, dar Cuvântul lui Dumnezeu poate câştiga asupra inimilor şi a încaaptânarii noastre. Atunci inimile noastre pot fi conduce de pacea lui Dumnezeu. dacă crezi în Dumnezeu, neprihănirea lui Dumnezeu va fi a ta.
Dacă n-ar exista evanghelia adevărului care conţine neprihănirea lui Dumnezeu, pe care o predicăm, fiecare din această lume ar da faţă cu propria distrugere. Fără acei care răspândesc evanghelia apei şi a Duhului, toată omenirea şi-ar fi pierdut speranţa. Dacă n-ar fi acei care sunt îmbracati în dragostea neprihănită a lui Dumnezeu, lumea s-ar fi sfârşit, fiecare fiind judecat de păcatele sale. Dar Dumnezeu i-a lasat aici pe pământ pe acei dintre noi care cred în dragostea neprihănirii Sale. Noi nu putem fi decât mulţumitori lui Dumnezeu că lucrează printre noi, în ciuda multor slăbiciuni şi greşeli ale noastre.
Credinţa care este îmbracata în dragostea lui Dumnezeu este neprihănire acare a venit de la botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu se găseşte într-o inimă care crede în botezul lui Isus şi sângele Său. Este prin credinţa noastră în neprihănirea Sa că am fost eliberaţi de păcatele noastre. Acest adevăr este planul, predestinarea şi alegerea pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu a spus că oricine crede în Cuvântul lui Dumnezeu, care împlineste neprihănirea Sa în Isus Hristos, va fi mântuit de păcatele sale. Se întâmpina distrugere, nu deoarece neprihănirea lui Dumnezeu nu a eliminat toate păcatele, ci deoarece ea/el nu a crezut în inima sa întarita.
Noi trebuie să ne smerim inimile înaintea Cuvântului lui Dumnezeu şi să credem în evanghelia apei şi a Duhului. Inimile noastre trebuie să îngenuncheze înaintea Lui. Noi am fost binecuvântaţi crezând în dragostea neprihănirii lui Dumnezeu. El ne-a mântuit de toate păcatele, deoarece a avut atâta milă pentru noi. Noi Îi mulţumim. Noi care credem în neprihănirea lui Dumnezeu nu avem nimic de care să ne fie ruşine. Din contră, avem fiecare motiv să fim mândri de neprihănirea Lui.
Că Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele în întregime este deoarece suntem lipsiţi înaintea Lui—laudă-L pe Domnul pentru această mântuire! Pentru a fi iubit de Dumnezeu, trebuie să putem crede în neprihănirea Sa.
Cunoşti această neprihănire a lui Dumnezeu?. Dacă da, atunci crede în ea. Dragostea neprihănită a lui Dumnezeu va veni atunci în inima ta. Fie ca, credinţa în dragostea neprihănirii lui Dumnezeu pe care El a planificat-o pentru tine, să fie liberă de întelegere greşită.
Fie ca dragostea răscumpărării pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru tine, să vină în inima ta. Aleluia! Îi dau mulţumiri Dumnezeului în Treime, care ne-a făcut copiii Săi în neprihănirea Sa.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
