- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[10-1] Introducere la capitolul 10
Sunt oameni care nu cred în evanghelia apei şi a Duhului, în timp ce-şi caută neprihănirile lor?. Scriptura zice că astfel de oameni, necrezând în neprihănirea lui Dumnezeu sşi în schimb căutându-şi neprihănirea, sunt cei care se întorc împotriva lui Dumnezeu. Ce vor face aceşti oameni?.
A planificat Dumnezeu să dea întregii umanităţi mântuirea Sa, care este neprihănirea lui Dumnezeu şi L-a trimis pe Isus Hristos prin israeliţi? Bineinteles ca da!. Isus a dorit atât de mult să-l mântuiască pe fiecare păcătos de păcatele sale încât a venit pe acest pământ, a fost crucificat pe Cruce şi a fost înviat din morţi. Cu alte cuvinte, el a venit pentru a-i mântui pe toţi cei care cred îl El.
Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Isus Hristos pentru israeliţi pentru a-i mântui şi totuşi israeliţii nu L-au primit pe Isus, neprihănirea lui Dumnezeu. În schimb, au fost obsedaţi de căutările propriilor lor neprihăniri. Chiar sunt incapabili să-L accepte ca Mesia poporului Său şi pe Mântuitorul sufletelor lor.
Pavel a spus că sunt acei trimişi de Dumnezeu şi că prin ei evanghelia frumoasă poate fi auzită. Evanghelia auzită de la slujitorii lui Dumnezeu, trimisă de El, este evanghelia care are neprihănirea lui Dumnezeu. Nu poţi scăpa această şansă. Doar auzind această evanghelie a apei şi a Duhului, predicată de slujitorii lui Dumnezeu care cunosc şi cred în evanghelia Sa, pot crede că Dumnezeu ţi-a dat ştergerea păcatelor şi neprihănirea Sa.
Evanghelia apei şi a Duhului este cea mai bună şi vestea cea mai minunată din lume. Este această veste bună şi minunată care i-a mântuit pe păcătoşi de păcatele lor. Această veste minunată reîmprospătează sufletele oamenilor, deoarece evanghelia apei şi a Duhului dată de Dumnezeu este hrana adevărată a sufletului.
În evanghelia frumoasă a răscumpărării oferită de Dumnezeu, este puterea de a ierta păcatele fiecăruia. Evanghelia apei şi a Duhului are puterea de binecuvântare de a ne da pace în minţile noastre, prin ştergerea păcatelor noastre.
Centraţi pe legea lui Dumnezeu, israeliţii au fost ocupaţi căutându-şi neprihănirea lor proprie. Deoarece au crezut că neprihănirile abundă cu ascultarea lor de lege, ei nu L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor. Au fost atât de nerăbdători în căutarea lor duăp lucrările legii, încât nici măcar n-au putut tolera neprihănirea lui Dumnezeu. Chiar şi acum, ei au eşuat să-L primească pe Domnul ca Mântuitor al lor, încercând să-şi urmărească neprihănirea lor.
Ne spune Scriptura că israeliţii s-au întors împotriva neprihănirii lui Dumnezeu pentru a stabili neprihănirea lor?. Apropos de israeliţii care erau obsedaţi de lege, Pavel le-a respins credinţele, spunând: “Cãci Hristos este sfîrsitul Legii, pentruca oricine crede în El, sã poatã cãpãta neprihãnirea.” (Romani 10:4).
O credinţă legalistică care urmăreşte neprihănirea nu este credinţa adevărată înaintea lui Dumnezeu. În timp ce israeliţii erau preocupaţi cu urmărirea legii Vechiului Testament, ei au eşuat să relizeze că Isus, care a devenit neprihănirea lui Dumnezeu, trebuia să fie Mântuitorul lor şi în schimb s-au întors împotriva Lui. Înyelul lor de a se lăuda că sunt poporul ales căruia i s-a dat Cuvântul lui Dumnezeu şi care trebuiasu să-l urmeze, israeliţii au sfârşit ca naţiune care s-a întors împotriva neprihănirii lui Dumnezeu.
Eşti obsedat cu stabilirea proriei neprihăniri?
Problema cu zelul israeliţilor pentru lege a fost că pasiunile lor au fost în stabilirea neprihănirii lor. Datorită neprihănirii lor, neprihănirea lui Dumnezeu stabilită de Domnul nostru, a fost complet ignorată.
Rezultatul credinţei legalistice ale israeliţilor a fost că au sfârşit întorcându-se împotriva neprihănirii lui Dumnezeu; astfel ei înca nu au relizat cât de irezistibil de devastator a fost acest rezultat. Ce bun sau beneficii le-au adus căutarea lucrării legii?. Pasiunile lor pentru urmărirea Cuvântului lui Dumnezeu a sfârşit doar ca obstacole în cunoaşterea şi credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. Înca odată, noi trebuie să realizăm că “zelul” celor care nu au întelegerea corectă a legii, în final îi va conduce doar împotriva lui Dumnezeu .
Scriptura ne spune clar că pentru oricine crede, Isus a devenit sfârşitul legii pentru neprihănire. Domnul nostru a completat neprihănirea lui Dumnezeu, luând asupra Sa toate păcatele lumii cu botezul Său şi vărsarea de sânge de pe Cruce, totul pt. a curăţi atât păcatele israeliţilor, cât şi a Neamurilor. Astfel, evanghelia apei şi a Duhului care conţine neprihănirea lui Dumnezeu, nu legea, a devenit oaza din deşert pentru toţi păcătoşii. Este evanghelia apei şi a Duhului care ne-a spălat păcatele şi ne-a oferit sfinţirea adevărată. Cum altfel decât prin evanghelia apei şi a Duhului au putut păcătoşii să găsească sfinţire adevărată din inimile lor?
Aici în cartea Romani, Pavel ne spune că stabilindu-ne propria neprihănire fără să credem în neprihănirea lui Dumnezeu, este un păcat grav. Ce fel de evanghelie ar fi fost minunata evanghelie pentru noi, Neamurile?. Este evanghelia care ne-a spus că Domnul Isus a luat toate păcatele lumii cu botezul Său.
Această evanghelie este evanghelia înregistrata în Matei 3:13-17 care poartă mărturia despre Isus că a luat asupra Sa păcatele lumii: “Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca sã fie botezat de el. Dar Ioan cãuta sã-l opreascã. “Eu, zicea el, am trebuinţa sã fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept rãspuns, Isus i-a zis: Lasã-Mã acum, cãci aşa se cade sã împlinim tot ce trebuie împlinit.” “Atunci Ioan L-a lãsat. De îndatã ce a fost botezat, Isus a ieşit afarã din apã. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a vãzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi gãsesc plãcerea.” Astfel Isus a luat toate păcatele lumii asupra Sa, cu botezul lui Ioan.
Pavel i-a certat pe legaliştii care nu au primit neprihănirea lui Dumnezeu, întrebând: “Cine se va sui în cer? (Sã pogoare adicã pe Hristos din cer).” Altfel spus, această întrebare sună aşa: “Cine poate fi mântuit de păcatele sale, doar urmând legea?” Scopul întrebarii lui Pavel a fost de a scădea punctul că urmarea legii nu va aduce nciodată mântuirea din păcat. Cu alte cuvinte, el ne spune că nu este nimic ce putem face pentru a scăpa singuri de păcat.
Pavel a vorbit adesea de neprihănirea lui Dumnezeu în epistolele sale. Răspunsul lui Pavel la credinţa adevărată este găsită în Romani 10:10, unde se spune: “Cãci prin credinţa din inimã se capãtã neprihãnirea, şi prin mãrturisirea cu gura se ajunge la mîntuire.” Evanghelia predicată prin Pavel a fost evanghelia care ne spune că putem primi neprihănirea lui Dumnezeu , crezând în botezul Domnului nostru şi sângele Său de pe Cruce, prin care această neprihănire a lui Dumnezeu este revelată. Noi trebuie să credem că Domnul ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului şi că El le-a permis acelor care cred în această evanghelia, o pace adevărată a minţii.
Credinţa adevărată vine din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu
Ce ne spune Pavel despre credinţa adevărată?. Romani 10:17 spune: “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.” Cu alte cuvinte, credinţa adevărată vine atunci când auzim evanghelia, când slujitorii Săi, predică Cuvântul Său, prin care vorbeşte Dumnezeu.
Convingerea noastră despre credinţa adevărată vine auzind Cuvântul lui Dumnezeu şi astfel pentru a fi poporul credinţei adevărate, noi trebuie să auzim şi să credem în Vuvântul Său. Doar auzind Cuvântul lui Dumnezeu putem avea credinţă adevărată şi doar prin aceasta pot creşte credinţele noastre. De aceea Dumnezeu l-a trimis pe slujitorul Său, care predică despre neprihănirea Sa.
Când credem în evanghelia apei şi a Duhului oferită omenirii, prin Dumnezeu, putem primi ştergerea păcatelor şi să avem odihnă în inimile noastre. Eliberarea de pcăat este posibilă doar crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, de unde vom găsi pacea minţii noastre.
Nu ni s-a spus că neprihănirea Domnului nostru ne va şterge lacrimile şi ne va elibera de durerile şi suferinţele noastre?. Bineînţeles că da. Crezând în neprihănirea evangheliei apei şi a Duhului date de Dumnezeu, toate durerile noastre vor fi luate. Evanghelia apei şi a Duhului este vestea cea mai frumoasă din lume şi împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu.
Dumnezeu L-a trimis pe Domnul nostru, care a împlinit neprihănirea Sa, israeliţilor, dar căutându-şi neprihănirea lor proprie, ei au refuzat să se întoarca la El. Atunci, ce a făcut Dumnezeu?. Pentru a-i provoca pe israeliţi la gelozie, Dumnezeu a oferit evanghelia, împlinirea neprihănirii Sale, Neamurilor, pentru a crede. Atunci, Dumnezeu a permis Neamurilor şansa de a crede în evanghelia apei şi a Duhului?. Într-adevăr, El le-a dat şansa de a crede în evanghelia apei şi a Duhului, chir şi când nici nu L-au căutat, nici nu L-au chemat, şi I-au slujit cu mult mai puţin decât israeliţii.
De aceea Neamurile au putut deveni copiii lui Dumnezeu, crezând în vestea frumoasă a împlinirii neprihănirii Sale. De asemenea, de aceea Scriptura ne spune că neprihănirea lui Dumnezeu a fost venerată şi glorificată în afara Israelului.
Câţi oameni de fapt Îi mulţumesc Domnului pentru că ne-a dat evanghelia apei şi a Duhului care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu?. Domnul nostru a luat toate păcatele lumii cu evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului. Totuşi, sunt mult prea mulţi creştini care nu cred în acest adevăr. Atunci, avem noi orice neprihănire în noi pe care o putem stabili înaintea lui Dumnezeu?. Nu!. Atunci, de ce nu credem?. Este deoarece nu ştim ce este evanghelia care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu? Dar este simplu să cunoaştem această evanghelie!
Şi noi suntem felul de oameni care am căutat propria neprihănire, la fel cum au făcut israeliţii, dar Dumnezeu ne-a mântuit din toate păcatele, dându-ne evanghelia apei şi a Duhului. Îi mulţumim Domnului că ne-a oferit evanghelia apei şi a Duhului, împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu, pentru ca noi să credem.
Nu spune: “Cine se va sui în Cer?”
Versetul 6 spune: “Dar neprihănirea credinţei vorbeşte astfel: Nu spune în inima ta: “Cine se va sui în cer?” (Sã pogoare adicã pe Hristos din cer).” Atât răscumpărarea, cât şi slujirea noastră a evangheliei adevărului, sunt făcute posibile prin credinţa naostră în evanghelia apei şi a Duhului, nu prin lucrările noastre. Dacă n-ar fi credinţa noastră în adevărul care a împlinit neprihănire alui Dumnezeu, n-am fi fost nimic decât păcătoşi care, precum caută legaliştii neprihănirea lor proprie, doar L-am deranjat pe Dumnezeu.
Aşa cum mântuirea noastră a venit crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, şi noi putem trăi pentru Domnul ostru, având credinţa în această neprihănire. Puterea pentru noi pentru a ne duce vieţile, vine credinţa noastră în neprihănirea lui Dumnezeu, deoarece cunoaşterea noastră a acestei neprihăniri s-a ridicat prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului.
Este vreun adevăr altul decât credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu pentru acei care trebuie să fie răscumpăraţi?: Nu este nici unul. Esenţa creştinismului este centrată pe credinţă şi nu este nici o exagerare să spunem că neprihănirea lui Dumnezeu este vorba doar despre credinţa creştină. Cei care au deveit justificaţi, pot trăi şi predica evanghelia credinţei lor, în această neprihănire. Atunci, cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu,întâmpina şi probleme?. Da. Dar prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, ei pot depăşi toate problemele, deoarece ei cred şi se încred că Domnul va aveas grijă de problemele lor. Astfel de credinţe originează în credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu.
Dar credinţele care nu includ neprihănirea lui Dumnezeu?. Toate sunt feluri de credinţe greşite, bazate pe fapte umane?. Într-adevăr, sunt. Credinţele celor care cred în Isus, fără să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu, nu sunt credinţe adevărate.
Am putea tu şi eu să fim răscumpăraţi de păcatele noastre, fără să credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu?. Am putea trăi prin credinţa noastră în Dumnezeu, fără să avem credinţă în neprihănirea Sa?. Nici una n-ar fi posibilă. Puterea neprihănirii de a-L sluji pe Domnul vine din puterea Duhului Sfânt, dată în dar pentru credinţa lor în neprihănirea lui Dumnezeu. Poţi trăi în această lume doar cu puterile tale sau cu posesiunile tale pământeşti?. Poţi găsi cu adevărat o pace a minţii cu aceste lucruri?
Putem sluji evanghelia în pace, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Cei care slujesc evanghelia apei şi a Duhului au credinţă, curaj, putere şi pace. Poporul neprihănit care nu slujeşte evanghelia apei şi a Duhului, împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu, nu au nici pace, nici curaj. Au nevoie de pace minţile celor neprihăniţi? Da. Au nevoie de pace nu doar pentru a răspândi evanghelia apei şi a Duhului, ci şi pentru a-şi trăi vieţile până la maxim.
Are mintea ta pace?. Dacă ar fi să trăieşti doar pentru tine, nu ar fi nici un motiv pentru ca pacea din mintea ta să crească. De ce ai mai avea nevoie de pace sau credinţă, când doreşti doar să împlinesti nevoile cărnii pentru a trăi în carne?. Dar dacă trebuie să-L slujeşti pe Dumnezeu, şi pacea din mintea ta ar avea nevoie să crească. Pentru a sluji evanghelia care a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu, credinţa şi pacea ta trebuie şi va creşte.
Cei care cred în evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu sunt responsabili pentru răspândirea păcii lor în întreaga lume. Deoarece aceasta nu este o problemă doar de preocupări individuale, ci a nevoii de a răspândi pacea minţii oferite fiecăruia de Isus Hristos, avem nevoie să predicăm întregii lumi evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu. Înca este nevoie de pacea lui Dumnezeu pentru alţii, precum şi pentru noi. Avem nevoie de mai multe cereri de la Dumnezeu în încercarea de a răspândi altora această pace. Când noi trăim pentru a răspândi neprihănirea lui Dumnezeu, pacea minţii noastre va creşte doar şi vom găsi scopul clar şi preţios al vieţilor noastre.
Dacă doreşti să înveti adevărata pace dată de Dumnezeu, ai nevoie să cunoşti şi să crezi în evanghelia care a împlinit neprihănirea Sa. Ai nevoie să experimentezi singur pacea minţii pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine.
Ai slujit Domnului bine până acum, dar ai nevoie să continui să-L slujeşti bine, până când eşti chemat în prezenţa Sa, pentru ca alţii să poată împartasi pacea ta. Când atingi pacea cu credinţa ta în neprihănirea lui Dumnezeu, acei credincioşi care merg pe urmele tale înspre răscumpărare, pot de asemenea să trăiască pentru pacea altora.
Cei care sunt tineri în credinţele lor sunt noi în domeniul credinţei şi limitaţi în abilităţile lor de a o întelege. Dar când trăim prin credinţă, acei lăsaţi în urmă vor ajunge eventual să înteleaga cum să-şi trăiască vieţile în pace, deşi ar mai dura ceva timp, păşind pe urmele credinţei noastre.
Ţi se pare dificil să-i înveti pe alţii care-ţi urmează calea cum să trăieşti prin credinţă? O astfel de viaţă de învatare nu se atinge peste noapte. Ar putea dura chiar foarte mult timp înainte să-i poţi conduce înspre felul de credinţă de care e nevoie pentru a trăi în pace. Dar în timp, cei care au fost răscumpăraţi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, eventual vor învata să trăiască în pace ca oameni ai credinţei, la cum credincioşii de dinainte, slujindu-L pe Dumnezeu şi-au găsit pacea minţii de la El, învatând de la acei dintre noi care sunt înainte.
Tu şi eu trebuie să trăim prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. Cei neprihănit trebuie să trăiască prin credinţa în Cuvânt. Atât vieţile noastre prezente, cât şi cele viitoare trebuie să fie determinate de credinţă. Scriptura ne întreaba: “şi cum vor auzi despre El fãrã propovãduitor?” Deoarecenoi credem în neprihănirea lui Dumnezeu, trebuie să predicăm lumii evanghelia. Prin credinţă, noi putem face faţă provocărilor pe care le înâmpinam în timp ce predicăm evanghelia.
Vieţile celor neprihăniţi care nu sunt trăite prin credinţă sunt acei care şi-au pierdut pacea minţii. Crezând în neprihănirea lui Dumnezeu le permite oamenilor să obţină pacea minţii. Când noi credem în Vuvântul lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa pentru toate lucrurile, ni se va da pacea.
Trebuie să stai ferm în pacea şi credinţa ta, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să-L lauzi pe Dumnezeu, deoarece Domnul ţi-a permis să trăieşti prin eliberarea neprihănirii şi păcii Sale. Fie ca tu să-ţi trăieşti viaţa predicând evanghelia, cu credinţa în Dumnezeu, de la care ţi-ai primit pacea.
Am putut să învatam din Cartea Romani, cât de perfectă este neprihănirea lui Dumnezeu?Romani explică în detaliu ce este neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu despre care vorbim nu este cea a neprihănirii făcute de om, ci a lui Dumnezeu Însusi.
Neprihănire alui Dumnezeu este perfectă şi mai mult decât sufiecientă pentru a ne mântui de toate păcatele. Luând asupra Sa toate păcatele lumii prin botezul Său, Isus a avut grijă de ei, în perfecţiune. Faptul că putem crede în Isus Hristos se datorează faptului că neprihănirea lui Dumnezeu este perfectă. Din moment ce această neprihănire a lui Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele, este absolut necesar să credem în evanghelia care a împlinit neprihănirea Sa.
Crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, ne putem trăi vieţile admirând-o, mulţumindu-i şi lăudând-o. Oamenii pot trăi în sfinţenia lui Dumnezeu doar crezând în neprihănirea Sa. Crezând în această neprihănire, minţile noastre sunt curăţite, Îl putem lăuda pe Dumnezeu, iar vieţile noastre pot fi trăite pentru gloria Sa.
Dacă neprihănirea lui Dumnezeu nu ar fi fost perfectă, noi nu am fi putut să fim eliberaţi din păcatele noastre. Deşi poate că păcatul nostru original a fost iertat, crezând în Isus, fiecare păcat comis zilnic ar fi fost de aceea nevoie de rugăciuni zilnice de pocăinţă.
Dar după ce am fost răscumpăraţi crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, revelată în evanghelia apei şi a Duhului, am putut atunci să realizăm că această neprihănire a lui Dumnezeu este absolută. De aceea am ajuns să fiu infinit de mulţumitor pentru faptul că neprihănirea lui Dumnezeu este de crezut şi perfectă pentru veşnicie. Deoarece neprihănirea lui Dumnezeu ne-a eliberat de toate păcatele posibile pe care le-am putut comite în timpul vieţii noastre, putem fi mântuiţi de păcat, crezând în neprihănirea Sa.
Cei care nu compară neprihănirea lui Dumnezeu cu murdăria noastră umană, nu pot crede în neprihănirea Sa, deoarece simplu ei nu realizează doar cât de mare este. Chiar şi cea mai perfectă persoană nu este nimic când e comparată cu neprihănirea lui Dumnezeu şi de aceea noi credem în neprihănirea Sa şi de aceea ni se permite să locuim în sfinţenia Sa. Cu alte cuvinte, devenim acei care-L glorifică pe Dumnezeu crezând în neprihănirea Sa.
Noi avem nevoie să avem o întelegere corectă a neprihănirii lui Dumnezeu în inimile noastre, adică noi trebuie să realizăm că neprihănirea lui Dumnezeu ne-a eliberat de păcatele noastre complet şi în întregime. Nu comitem păcate nenumărate în tot timpul vieţii noastre?. Atunci, cum a dus Dumnezeu actul neprihănit care ne-a eliberat din astfel de păcate nenumărate?. El a realizat aceasta, venind pe acest pământ în asemănarea cărnii noastre, luând asupra Sa toate păcatele noastre, fiind botezat de Ioan, murind pr Cruce şi înviind din morţi-pe scurt, împlinind toată neprihănirea lui Dumnezeu.
Fiecare, tânăr şi bătrân, bogat şi sărac, comit păcate. Atunci, cine ne-a mântuit din toate aceste păcate ale lumii?. A fost Isus Hristos care, împlinind neprihănirea lui Dumnezeu, ne-a eliberat de toate păcatele. Că Dumnezeu L-a trimis pe Isus pentru a lua asupra Sa toate păcatele noastre în întregime şi pentru a le elimina complet, este chiar neprihănirea lui Dumnezeu.
Nimic altceva nu este decât precis neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a mântuit de toate păcatele. Neprihănirea lui Dumnezeu ne-a eliberat de toate păcatele lumii o singură dată. Nu este neprihănirea Sa în întregime şi perfect complet?. Noi numim aceasta iubire, pe care ne-a dat-o Dumnezeu, care va dura nu doar pentru restul vieţii noastre, ci şi în toată veşnicia, neprihănirea lui Dumnezeu.
Aşa cum Ioan Botezătorul a proclamat când L-a văzut pe Isus în ziua după ce L-a botezat: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!” Aşa cum Isus i-a spus lui Ioan când a refuzat prima dată să-L boteze: “Lasã-Mã acum, cãci aşa se cade sã împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Ce înseamna aceste pasaje?. Nu înseamna mai mult decât adevărul că botezul lui Isus şi moartea Sa de pe Cruce sunt chiar neprihănirea lui Dumnezeu. Această neprihănire a lui Dumnezeu nu ne abandonează când suntem slabi şi suntem lipsiţi de slava Sa.
Noi nu putem decât să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să-L glorificăm pentru această dragoste abundentă care ne-a mântuit şi ne-a permis să locuim în neprihănirea Sa. Acei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu ajung să trăiască pentru neprihănirea Sa pentru restul vieţii lor. Este mult mai bine să ne încredem în Dumnezeu decât în fiinţele umane sau lume. O viaţă frumoasă este o viaţă care predică această evanghelie a eliberării complete de păcat. De aceea trebuie să ştim în mod absolut şi să credem în neprihănirea lui Dumnezeu.
Cei care au primit ştergerea păcatelor, ar mărturisi: “Isus mi-a luat toate păcatele, fiind botezat de Ioan!. Şi a fost judecat în locul meu pentru toate păcatele lumii!”. Când noi credem în neprihănirea lui Dunmezeu, putem doar să-I mulţumim pentru astfel de binecuvântări.
Când te poticneşti datorită slăbiciunilor tale, cazi în păcat datorită cărnii, sau când eşti descurajat şi jenat datorită păcatelor tale, uită-te spre neprihănirea lui Dumnezeu care te-a împlinit. Nu te-a făcut neprihănirea lui Dumnezeu şi neprihănit?. Ne-a luat Isus complet păcatele, prin botezul Său?. Nu ne-a mântuit răscumpărarea Sa din toate păcatele, inclusiv acele păcate pe care le vom comite în viitor?.
Doar când credem că Isus Hristos ne-a mântuit complet şi în întregime, credem în neprihănirea lui Dumnezeu. Doar când credem în neprihănirea lui Dumnezeu devenim justificaţi. Aceia care cred în neprihănirea lui Dumnezeu pot deveni instrumente pentru neprihănirea Sa. Perfecţiunea neprihănirii lui Dumnezeu este completă. Cei care urmăresc neprihănirea lor, în timp ce ignoră neprihănirea lui Dumnezeu, sunt doar nebuni care se aşază pe propria lor distrugere, pentru a fi blestemaţi de Dumnezeu.
Fii atent la ce spune Pavel: “Au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoaşterii”
Cum putem trăi o viaţă de credinţă, să fim răscumpăraţi şi să devenim poporul lui Dumnezeu dacă rămânem ignoranţi la neprihănirea Sa?. Acei care urmează urmează legea trebuie să cunoască că păcatele lor îi vor conduce spre propria distrugere şi să fie mulţumitori că neprihănirea lui Dumnezeu i-a mântuit în mod complet. Faptul că Isus a devenit Mântuitorul nostru, că noi credem în El, şi că Îl glorificăm este deoarece cunoaştem şi credem neprihănirea lui Dumnezeu. Doar crezând în neprihănirea Sa devenim copiii Săi, fără păcat şi primim vieţi veşnice. Acei care obişnuiesc să creadă în Isus şi să trăiască vieţi credincioase, dar totuşi rămând ignoranţi le neprihănirea lui Dumnezeu, trebuie să fie blestemaţi.
Pavel a purtat mărturia în Romani că israeliţii, în timp ce au ignorat neprihănirea lui Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească propria lor neprihănire şi făcând astfel, nu au ascultat de neprihănirea lui Dumnezeu. Şi ei trebuie să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu.
Trebuie să credem că Dumnezeu ne-a eliberat de păcatele lumii. Toate păcatele noastre sunt incluse în aceste păcate ale lumii. Toate au dispărut cu împlinirea neprihănirii lui Dumnezeu. Crezi în acest adevăr?
“Căci Hristos este sfârşitul Legii pentru neprihănire, pentru toţi care cred”
Neprihănirea lui Dumnezeu este sfârşitul legii. Motivul este deoarece Isus Hristos a răspuns la toate cerinţele legii, luând asupra Sa toate păcatele lumii, cu botezul şi crucificarea Sa.
Cu siguranţă rezultatul păcatului este moartea, totuşi este scris că neprihănirea lui Dumnezeu este sfârşitul legii. De ce?. Deoarece Dumnezeu Tatăl ne-a mântuit în întregime, trimţându-L pe Fiul Său preiubit pe pământ pentru a fi botezat, de a lua asupra Sa toate păcatele lumii, să moară pe Cruce şi să fie înviat din morţi.
Să crezi în neprihănirea lui Dumnezeu cu inima ta şi să urmezi neprihănirea legii sunt două lucruri diferite. Ai primit ştergerea păcatelor prin faptele tale?. Ai primit mântuirea prin propriile tale fapte bune?. Toate celelalte religii din această lume învata că calea de a-ţi rezolva păcatele este să faci fapte bune. De exemplu, întelegerea buddistă a păcatului învata că poţi să-ţi răscumperi păcatele din viaţa trecută, făcând fapte bune în viaţa ta prezentă. Are aceasta vreun înteles pentru tine?.
O persoană se naşte o dată şi moare doar o dată, iar judecata va veni după aceea. Deoarece fiecare se naşte în această lume doar o dată şi apoi se întoarce la Dumnezeu, nimeni nu se poate întoarce pe pământ într-un alt ciclu de viaţă. De aceea oamenii trebuie să fie răscumpăraţi crezând în neprihănirea lui Dumnezeu în timp ce sunt pe pământ. Ce nonsens este această învatatura buddistă a karmei?
Să crezi că suntem răscumpăraţi de păcate este a crede în neprihănirea lui Dumnezeu. Să crezi în neprihănirea lui Dumnezeu este să crezi doar în neprihănirea Sa, nu în faptele noastre proprii. Atunci, cum vorbeşte neprihănirea lui Dumnezeu a credinţei?. După cum este înregistrat în Romani, vorbeşte astfel: “Nu zice în inima ta Cine se va sui în cer? (Sã pogoare adicã pe Hristos din cer).” De aceea neprihănirea lui Dumnezeu se găseşte crezând în inimă, nu prin vreun fel de putere fizică.
Noi devenim copiii lui Dumnezeu şi fără păcat care primesc vieţi veşnice crezând în neprihănirea lui Dumnezeu. Deoarece nu ne putem rezolva păcatele de unii singuri, indiferent cât de multe fapte facem, eforturile noastre sfârşesc doar ca păcate mai multe înaintea lui Dumnezeu. De aceea, ar trebui să abandonăm astfel de credinţe şi să credem în schimb în Dumnezeul neprihănit pentru a căuta neprihpnirea Sa. Unii oameni înteaba: “Nu putem să fim mântuiţi doar crezând în Isus, chiar dacă ignorăm neprihănirea lui Dumnezeu?. Nu este scris că oricine cheamă numele lui Domnului, va fi mântuit?” Dar mântuirea nu vine doar chemând numele lui Isus, ci cunoscând şi crezând în mod complet în neprihănirea lui Dumnezeu.
Oricine crede în neprihănirea lui Dumnezeu nu are nici o ruşine
Versetul 11 spune : “Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.” care este întelesul acestui pasaj? Oricine crede în El nu este dat de ruşine deoarece el/ea crede în neprihănirea lui Dumnezeu. “Oricine crede în El” se referă la credinciosul în neprihănirea Sa.
Dar pasajul: “oricine cheamă numele Domnului, va fi mântuit?” Aceasta înseamna că acei care cunosc şi cred în evanghelia apei şi a Duhului Îl cheamă pe Isus, deoarece ei cred în El ca Mântuitorul Dumnezeu. Deoarece noi am primit mântuirea noastră prin neprihănirea lui Dumnezeu, credem că răscumpărarea noastră este dată crezând în acest adevăr.
Fără această credinţă, cu alte cuvinte, indiferent de câte ori chemăm numele lui Isus în van, nu vom fi mântuiţi de păcate. Deoarece Scriptura în întregime vorbeşte despre neprihănirea lui Dumnezeu în Isus, doar chemând numele Domnului nu ne va da răscumpărarea.
Biblia ne vorbeşte despre neprihănirea lui Dumnezeu chiar de la început. După cum este scris în Geneza, Dumnezeu a pus pomul vieţii şi al cunoaşterii şi răul în Grădina Eden, şi i-a spus lui Adam şi Eva să nu mănânce din pomul cunoaşterii. Ceea ce a făcut Dumnezeu a fost de a le cere credinţa în Cuvântul Său. Altfel spus, Dumnezeu le-a spus să mănânce din pomul vieţii pentru a obţine viaţă veşnică.
Cuvântul lui Dumnezeu spune: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă”. Şi noi trăim prin credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu în tot timpul vieţii noastre-de când am crezut prima dată în El pentru a fi mântuiţi, până când ne primim mântuirea şi în final până când ajungem în Împaratia lui Dumnezeu.
Mulţi creştini din această lume spun că mântuirea din păcat se dă crezând în Isus, dar în realitate prea mulţi dintre ei nu sunt mântuiţi de păcatele lor, deoarece rămân ignoranţi la neprihănirea lui Dumnezeu. Ce va rezulta când oamenii cred în Isus, fără să cunoască neprihănirea lui Dumnezeu?. Astfel de oameni pot arăta indicii exterioare că sunt credincioşi devotaţi prin slujirile şi rugăciunile lor. Dar, deoarece sunt ignoranţi la neprihănirea lui Dumnezeu, ei vor rămânea doar practicanţi ai religiei, precum şi păcătoşi neeliberaţi.
Mulţi din comunitatea creştină, precum şi din cea israelită, rămân ignoranţi la neprihănirea lui Dumnezeu şi astfel nu respectă neprihănirea Sa. Acei care cred în Isus, totuşi nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu, calcă chiar pe această neprihănire. Credincioşii în Isus nu primesc această neprihănire făcând fapte bune, dând mari oferte, sau alte fapte de-ale lor, înaintea lui Dumnezeu, atâta timp cât rămând ignoranţi la neprihănirea lui Dumnezeu.
Cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu cred în ea, indiferent în ce circumstanţe se află ei şi astfel trăiesc vieţi de laudă şi-i mulţumesc pentru gloria Sa. Acelor dintre noi care cred în neprihănirea Sa, cu cât mai multe greşeli sunt revelate, cu atât mai tare străluceşte neprihănirea Sa înaintea sufletelor noastre. Mă rog ca şi voi să aveţi o astfel de trezire.
Putem primi neprihănirea lui Dumnezeu deoarece cumva am avut ceva dreptate în carnea noastră? Bineînţeles că nu!. Nu este nimic care să fie drept în noi, alta decât neprihănirea lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu ne-a mântuit complet de păcatele noastre, cu neprihănirea Sa, credem şi lăudăm această neprihănire. Această neprihănire ne-a mântuit de păcate în întregime.
Să nu cazi în credinţa orientată pe fapte atunci când întâmpini colţuri întunecate în viaţa ta, ci înttodeauna să crezi în neprihănirea lui Dumnezeu, indiferent de împrejurarile tale. Neprihănirea lui Dumnezeu este perfectă pentru veşnicie. Fiecare din această lume trebuie să cunoască neprihănirea Sa şi să creadă în ea, respectând evanghelia apei şi a Duhului. Din moment ce mulţi care obişnuiesc să aibă credinţă în Isus, înca trăiesc doar prin neprihănirea legii, trebuie să se asigure că ştiu neprihănirea lui Dumnezeu.
Pavel conclude, spunând că evanghelia lui Dumnezeu împlineste neprihănirea Sa. Fără cunoaşterea în evanghelia adevărată a lui Dumnezeu, nimeni nu poate explica ce este neprihănirea Sa. Astfel de oameni pot spune, când li se cere să discute care este întelesul neprhănirii lui Dumnezeu, “Isus este Mântuitorul meu care a murit pe Cruce, a fost înviat din morţi şi m-a mântuit de păcate”. Dar ei vor adăuga că trebuie să se roage rugăciuni de pocăinţă pentru păcatele zilnice şi că, pentru a deveni perfecţi, trebuie să fie sfinţiţi în mod incremental.
Trebuie mai întâi să te cunoşti pe tine, pentru a cunoaşte neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă te cunoşti şi pe tine şi neprihănirea lui Dumnezeu, nu vei avea altă alegere decât să crezi în neprihănirea Sa, deoarece ai realiza cât de mare, înalta şi largă este neprihănirea lui Dumnezeu, când e comparată cu tine. Dar dacă nu cunoşti neprihănirea Sa, ai fi obsedat de căutarea propriei neprihăniri. Cei care sunt obsedaţi cu propria neprihănire, nu respectă neprihănirea lui Dumnezeu, deoarece ei doar doresc să-şi caute justificările lor.
Trebuie să cunoaştem neprihănirea lui Dumnezeu înainte să putem crede şi să mulţumim pentru ea. Cunoscând neprihănirea lui Dumnezeu, putem crede că Isus a luat toate pcãatele lumii, luându-le asupra Sa cu botezul Său şi murind pe Cruce. Dacă putem fi justificaţi prin propriile noastre fapte, nu am avea nevoie de mântuirea prin neprihănirea lui Dumnezeu. Dar când realizăm că este imposibil, putem aprecia neprihănirea Sa chiar şi mai mult deoarece Dumnezeu ne-a mântuit pe noi care nu am putut să ne trăim vieţile bazate pe fapte bune.
Sunt gândurileşi faptele tale toate bune?. Bineînţeles că nu. Dumnezeu ne-a mântuit în întregime prin neprihănirea Sa deoarece avem multe greşeli. Din moment ce credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu ne-a mântuit, dorim să predicăm neprihănirea Sa tuturor acelor din această lume care nu o cunosc.
Cineva care nu se cunoaşte găseşte vină în alţii şi vorbeşte rău despre ei. Dar dacă el/ea ar un credincios/ă în neprihănirea lui Dumnezeu, trebuie să proclame cu mândrie această neprihănire şi să nu se laude cu neprihănirea sa proprie. Dar cei care nu cred în neprihănirea lui Dumnezeu comit păcatul de calomnie a neprihănirii Sale. Dumnezeu îi va judeca pentru păcatele lor.
Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ şi ţi-a dat neprihănirea Sa. Pe parcurs ce ne apropiem de vremurile din urma, nu ar trebui să ne certăm unul cu altul asupra faptului cărei lege este neprihănirea mai bună sau mai rea. Cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu nu ar trebui să se preocupe de ei cu carnea lor, ci ar trebui să-I mulţumească lui Dumnezeu, crezând în neprihănirea Sa.
Să-I mulţumim Dumnezeului nostru care ne-a mântuit complet prin neprihănirea Sa. Deoarece neprihănirea lui Dumnezeu ţi-a iertat toate păcatele, nu trebuie să devii ca cei care se întorc împotriva lui Dumnezeu, căutându-şi neprihănirea lor.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
