- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[10-2] Credinta adevãratã vine prin auzire (Romani 10:16-21)
(Romani 10:16-21)
“Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Cãci Isaia zice: Doamne, cine a crezut propovãduirea noastrã? Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; cãci glasul lor a rãsunat prin tot pãmîntul, şi cuvintele lor au ajuns pînã la marginile lumii.Dar întreb iarãş: N-a ştiut Israel lucrul acesta? Ba da; cãci Moise, cel dintîi, zice: Vã voi întãrîta la pizmã prin ceeace nu este neam, vã voi aîta mînia printr-un neam fãrã pricepere şi Isaia merge cu îndrãzneala pînã acolo cã zice: Am fost gãsit de ceice nu Mã cãutau; M-am fãcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine. Pe cînd, despre Israel zice: Toatã ziua Mi-am întins mînile spre un norod rãzvrãtit şi împotrivitor la vorbã.”
“Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Cãci Isaia zice: Doamne, cine a crezut propovãduirea noastrã? Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; cãci glasul lor a rãsunat prin tot pãmîntul, şi cuvintele lor au ajuns pînã la marginile lumii.Dar întreb iarãş: N-a ştiut Israel lucrul acesta? Ba da; cãci Moise, cel dintîi, zice: Vã voi întãrîta la pizmã prin ceeace nu este neam, vã voi aîta mînia printr-un neam fãrã pricepere şi Isaia merge cu îndrãzneala pînã acolo cã zice: Am fost gãsit de ceice nu Mã cãutau; M-am fãcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine. Pe cînd, despre Israel zice: Toatã ziua Mi-am întins mînile spre un norod rãzvrãtit şi împotrivitor la vorbã.”
Versetul 17 spune: “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos” De unde vine credinţa unei persoane care eliberează o persoană de păcatele sale?. Credinţa adevărată vine auzind Cuvântul lui Dumnezeu.
Mi-ar plăcea să continui să port mărturie evangheliei neprihănirii lui Dumnezeu, prin Cuvântul Său. Să începem uitându-ne la Romani 3:10-20:
“Dupã cum este scris: Nu este nici un om neprihãnit, niciunul mãcar. Nu este nici unul care sã aibã pricepere. Nu este nici unul care sã caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abãtut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care sã facã binele, niciunul mãcar. Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca sã însele; supt buze au venin de aspidã; gura le este plinã de blestem şi de amãrãciune; au picioarele grabnice sã verse sînge; prãpãdul şi pustiirea sînt pe drumul lor; nu cunosc calea pãcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” ştim însã cã tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gurã sã fie astupatã, şi toatã lumea sã fie gãsitã vinovatã înaintea lui Dumnezeu. Cãci nimeni nu va fi socotit neprihãnit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplinã a pãcatului.”
Cum ar trebui să întelegem şi să credem pasajul pentru a primi mântuirea?. Chiar de la început, nu au fost nici cei neprihăniţi, nici cei care l-au căutat pe Dumnezeu, ci toţi au fost păcătoşi. Gâturile lor erau morminte deschise; limbile lor erau ca veninul unui şarpe otrăvitor, înselatoare şi pline de blestem şi amărăciune. Picioarele lor erau repezi să tragă sânge. Nu au cunoscut calea păcii, sau frica de Dumnezeu înaintea ochilor lor şi au umblat doar pe calea propriilor lor distrugeri şi mizerii. Fiecare era un păcătos înainte să cunoască şi să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu, iar modul în care au aflat că sunt păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, a fost prin lege.
Cum am putut noi să ne cunoaştem păcatele, fără lege?. Cum am putut să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Ne-a fost vreodată frică de El?. Probabil am fost puţin conştienţi de existenţa lui Dumnezeu, dar nici nu L-am văzut şi nici nu ne-a fost frică de El. Atunci, cum am aflat că suntem păcătoşi?. Am ajuns să cunoaştem existenţa lui Dumnezeu, auzindu-I Cuvântul scris. De aceea auzul vine din Cuvântul lui Dumnezeu.
Noi ştim că Dumnezeu a creat lumea deoarece astfel a fost scris în Scriptură: “La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Auzind acest Cuvânt al lui Dumnezeu am ajuns să-L cunoştem şi să credem în existenţa Sa şi să credem că El este Creatorul întregului univers. Dacă n-ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, nu ar fi fost nimeni care să-L cunoască, sau să-i fie frică de El. Nici nu am fi ştiut de păcatele naostre fără Cuvântul lui Dumnezeu-nici o singură persoană.
Cu alte cuvinte, în mod fundamental L-am ignorat pe dumnezeu, slujind lucruri zadarnice şi inconştienţi de păcatele proprii. Dar Dumnezeu ne-a dat legea, iar astfel am ajuns să ne cunoaştem păcatele înaintea lui Dumnezeu. Auzind Cuvântul Său al legii, cum sunt Cele zece Porunci şi cele 613 articole detaliate ale legii pe care am ajuns să ne cunoaştem greşelile şi păcatele.
Nimeni nu poate şti chiar şi propriile sale păcate, fără Cuvântul legii. Aproape fiecare acuzat din spatele gratiilor ar pretinde că nu ştie care a fost crima sa sau de ce a fost închis. Mulţi dintre ei pretind că sunt nevinovaţi; că au fost închisi în închisoare greşit şi nedrept. Fără să cunoaştem legea lui Dumnezeu, nu putem să ne cunoaştem păcatele, spunând: “Întotdeauna m-am comportat aşa. Fiecare se comportă astfel. Cum poate fi păcat aceasta?”
Doar văzând şi auzind legea lui Dumnezeu am ajuns să realizăm păcatele noastre. Am ajuns să cunoaştem că slujirea noastră la alţi dumnezei, luând în deşert numele lui Dumnezeu, nerespectând ziua a şaptea, uciderea noastră, adulterul nostru, hoţia noastră, invidia noastră, incapacitatea noastră de a trăi după Cuvântul lui Dumnezeu, pe scurt, toate sunt fapte ale păcatului, deoarece legea lui Dumnezeu spune aşa. Astfel am realizat şi recunoscut că suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, prin Cuvântul legii. Înainte de această lege, nu ne-am cunoscut nici măcar păcatele noastre.
Realizând că suntem păcătoşi, ce ar trebui să facem înaintea lui Dumnezeu, atunci?. Trebuie să ne întrebam cum pot fi iertate păcatele noastre. Auzind Cuvântul lui Dumnezeu ajungem să ne cunoaştem păcatele şi să realizăm nevoia noastră pentru mântuire. Aşa cum cel flămând simte nevoia de mâncare, cei care recunosc că au încalcat legea lui Dumnezeu şi ştiu că sunt grav păcătoşi, realizează nevoia lor pentru mântuire. Astfel am ajuns să-L căutăm pe Dumnezeu şi să ne recunoaştem nevoia de de a crede în neprihănirea Sa, prin Isus Hristos, pe care El L-a trimis pentru noi. Precum “credinţa vine în urma auzirii”, ne cunoaştem păcatele auzind Cuvântul lui Dumnezeu.
Ştim că suntem păcătoşi. Atunci ce ar trebui să facem pentru a fi eliberaţi de păcatele noastre?
Mântuirea vine prin credinţa în Cuvântul Său care stă în centrul inimilor noastre, la fel cum am ajuns să ne realizăm păcatele, auzind şi învatând Cuvântul lui Dumnezeu. precum spune Romani 3:21-22: “Dar acum s-a arãtat o neprihãnire (Greceşte: dreptate), pe care o dã Dumnezeu, fãrã lege - despre ea mãrturisesc Legea şi proorocii -şi anume, neprihãnirea datã de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.”
Dându-ne legea Sa, Dumnezeu ne înstiinteaza că suntem păcătoşi înaintea Lui, deoarece nu am trăit prin Cuvântul Său. În mod consecvent, noi avem două feluri de nevoi: dorim să trăim prin lege, dar în acelaşi timp, căutăm în mod disperat mântuirea noastră de păcat Dar deoarece: “…acum s-a arãtat o neprihãnire (Greceşte: dreptate), pe care o dã Dumnezeu, fãrã lege” cei care trebuie să fie eşiberaţi de păcatele lor, terbuie să găsească răscumpărarea prin credinţa în această neprihănire a lui Dumnezeu, nu în lege. Noi ştim că această eliberare nu vine respectând legea lui Dumnezeu, ci crezând în mântuirea dată de Dumnezeu, chiar în neprihănirea lui Dumnezeu care ne-a mântuit prin Isus Hristos.
Atunci, ce este această neprihănire a lui Dumnezeu şi mântuirea Sa?. Aceasta este evanghelia apei şi a Duhului, vorbită atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Evanghelia apei şi a Duhului apare în Vechiul Testament ca mântuire prin credinţa în sistemul sacrificial şi în Noul Testament ca şi credinţă în botezul lui Isus şi Crucea Sa. Romani 3:21-22 spune: “despre ea mãrturisesc Legea şi proorocii -şi anume, neprihãnirea datã de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos.”
Atunci, cum putem primi neprihănirea lui Dumnezeu? Putem primi neprihănirea lui Dumnezeu, cunoscând prinCuvântul lui Dumnezeu, mărturisit de lege şi profeţi, că Isus este Dumnezeul şi Mântuitorul nostru şi fiind mântuiţi de toate păcatele, prin credinţa în El.
Cu alte cuvinte, noi primim neprihănirea lui Dumnezeu, crezând în Cuvântul Său mărturisit prin legea şi profeţii Vechiului Testament. Se arată şi în primele capitole din Evrei şi Romani, că legea şi profeţii au mărturisit Cuvântul lui Dumnezeu.
Că Isus a venit să ne elibereze, este mântuirea promisă nouă, de Dumnezeu. Această promisiune de a-i mântui pe păcătoşii care sunt sub lege şi destinaţi distrugerii, fusese făcută acum mii de ani în urmă de Dumnezeu. În mod repetat El a reiterat această promisiune şi a revelat cum intenţionează să o ţină prin mulţi slujitori de-ai Săi, care au venit înaintea noastră.
Să vedem un pasaj de exemplu. Levitic 16:21 spune: “Aaron sã-şi punã amîndouã mînile pe capul tapului celui viu, şi sã mãrturiseascã peste el toate fãrãdelegile copiilor lui Israel şi toate cãlcãrile lor de lege cu cari au pãcãtuit ei; sã le punã pe capul ţapului, apoi sã-l izgoneascã în pustie, printr-un om care va avea însãrcinarea aceasta.” Pasajele din Romani 3:21-22, că neprihănirea lui Dunmezeu a fost mărturisită prin lege şi profeţi, înseamna că mântuirea completă a lui Isus a fost revelată prin sacrificiile Vechiului Testament ale cortului şi prin astfel de profeţi cum sunt Ezechiel, Ieremia şi Daniel.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a revelat deja prin Cuvântul Vechiului Testament cum Îsi va ţine promisiunea mântuirii-că va face astfel, trimiţându-L pe Isus Hristos, făcându-L să ia asupra Sa toate păcatele lumii prin botezul Său, să moară pe Cruce în locul nostru şi astfel să plătească plata păcatului pentru toate păcatele noastre cu corpul Său, toate pentru eliberarea din păcat, prin neprihănirea lui Dumnezeu, Isus Hristos Însusi, aşa cum e mărturisit atât prin lege, cât şi profeţi.
Dumnezeu ne spune că suntem mântuiţi de păcatele noastre, crezând în neprihănirea Sa, care a a fost împlinita prin Isus Hristos. Credinţa noastră vine auzind aceast Cuvânt al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Isus Hristos. Cum putem şti şi crede că Isus este Mântuitorul nostru?. Ştim şi credem că Isus este Mântuitorul nostru, auzind Cuvântul lui Dumnezeu vorbit slujitorilor Săi că a promis să ne mântuiască potrivit planului Său şi că Isus a venit să ne mântuiască potrivit promisiunii şi planului Său şi că Isus a venit să ne mântuiască potrivit acestui plan şi promisiune. După cum este scris în Daniel 9:24: “Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor.”
Dumnezeu a stabilit şapte săptămâni pentru poporul nostru
Noi continuăm cu pasajul de mai sus din Daniel. Ce descrie pasajul este căderea Israelului prin Babilon, când Dunmezeu a hotărât ca israeliţii să fie luaţi prizonieri în Babilon şi să trăiască acolo timp de şaptezeci de ani ca sclavi, datorită idolatriei lor. Precum a fost hotărât de Dumnezeu, Israel a fost atacat şi copleşit de Babilon şi incapabil de a face faţă devastării a sfârşit prin a capitula în faţa invadatorilor, care au luat mulţi israeliţi ca prizonieri şi i-au făcut sclavi. printre prizonierii luaţi a fost şi înteleptul Daniel, pe care regele babilonian l-a făcut sfetnicul său.
Astfel Dumnezeu a pedepsit israeliţii în felul acesta pentru păcatele lor, dar deoarece era plin de milă, nu Şi-a ţinut mânia pentru totdeauna, ci în schimb a planificat să-i elibereze în timp de 70 de săptămâni.
Când Daniel s-a rugat înaintea lui Dumnezeu în numele poporului său, pentru mila şi eliberarea Sa, Dumnezeu a trimis un înger care a vorbit pasajul de mai sus: “Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor.” Acest pasaj este promisiunea lui Dumnezeu către Daniel că va ierta toate păcatele poporului Său în timp de 70 de săptămâni când încalcarile lor s-au sfârşit. De asemenea, ne revelează eliberarea promisă a lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Deoarece israeliţii au comis multe păcate, Dumnezeu a trebuit să-i pedepsească şi pentru preţul de 70 de săptămâni de sclavie, Dumnezeu le-a iertat toate păcatele din trecut. Când încalcarea este răscumpărată şi se face un sfârşit păcatelor, toate păcatele israeliţilor nu vor mai exista. Când se face reconcilierea pentru nelegiuire, se aduce neprihănirea veşnică, iar viziunea şi profeţia se fixează, toate Cuvintele lui Dumnezeu vorbite de Ieremia vor fi împlinite. Prin acele 70 de săptămâni de sclavie, toate acestea vor ajunge sa se întâmple, iar în cea de-a 70-a săptămână, israeliţii se vor întoarce în ţara lor.
Aceasta i-a spus Dumnezeu lui Daniel prin îngerul Său. Această promisiune a fost o promisiune făcută israeliţilor, dar are şi o semnificaţie spirituală-aşa cum Dumnezeu a stabilit 70 de săptămâni pentru poporul Israel şi oraşul sfânt al lor, Dumnezeu ne-a pregătit nouă tuturor care credem în El, oraşul Sfânt al Cerului, Împaratia lui Dumnezeu.
În Romani se spune: “Dar acum s-a arãtat o neprihãnire (Greceşte: dreptate), pe care o dã Dumnezeu, fãrã lege - despre ea mãrturisesc Legea şi proorocii -şi anume, neprihãnirea datã de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.” Când a venit Isus pe acest pământ, a fost botezat şi a murit pe Cruce, toate încalcarile noastre au fost eliminate, păcatele noastre s-au sfârşit, neprihănirea veşnică a fost revelată, iar viziunea şi profeţia au fost pecetluite. Pasajul din Daniel se sfârşeşte cu: “pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor.” Ce înseamna aceasta?. Sfântul Sfintelor nu se referă decât la Isus Hristos, care avea să vină pe acest pământ pentru a fi uns.
Ce înseamna a fi uns?. Că Isus va lau asupra Sa cele trei poziţii de Rege, Mare Preot al Împaratiei lui Dumnezeu şi Profet. Ca Rege al nostru, Marele Preot şi Profet, Isus va împlini voia lui Dumnezeu pentru a ne elibera de toate păcatele. Aşa cum a profeţit prin îngerul care i-a vorbit lui Daniel, Isus Hristos ne-a luat asupra Sa toate păcatele şi a fost judecat în locul nostru, venind pe acest pământ şi fiind botezat.
“Credinţa vine în urma auzirii”. Atunci, cum putem auzi şi crede în această evanghelie a neprihănirii lui Dumnezeu?. Cum putem crede că Isus Hristos este Mântuitorul nostru?. Putem auzi şi crede prin Cuvântul lui Dumnezeu vorbit în Vechiul şi Noul Testament, prin cuvintele vorbite de profeţii lui Dumnezeu şi slujitorii Săi. De aceea Pavel a spus că credinţa vine în urma auzirii, iar această credinţa vine auzind Cuvântul lui Hristos.
Profeţii Vechiului Testament, cum sunt Daniel şi Isaia, au profeţit despre venirea lui Isus Hristos. Isaia, în special a profeţit: “Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui” şi “Cind a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelarie, şi ca o oaie muta înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (Isaia 53:4, 7).
Cine din timpul lui Isaia ar fi crezut că Isus Hristos SE va naşte dintr-o fecioară pentru a veni în această lume în cel mai obişnuit mod, să trăiască timp de 33 de ani, să fie botezat, crucificat şi înviat din morţi a treia zi?. Totuşi Isaia a văzut şi a profeţit acum 700 de ani înainte de venirea lui Isus, că toate acele lucruri vor veni ca să treacă. El a purtat mărturia faptului că Hristos va purta suferinţa şi toate păcatele noastre.
De aceea Pavel a folosit frecvent Cuvântul Vechiului Testament când a scris cartea Romani, pentru a explica cum au purtat mărturie slujitorii lui Dumnezeu, în felul în care Isus a devenit Mântuitorul nostru-venind pe acest pământ, luând asupra Lui toate păcatele noastre şi mântuindu-ne cu neprihănirea lui Dumnezeu.
Căci toţi au păcătuit
Romani 3:23-24 spune: “Cãci toţi au pãcãtuit, şi sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu şi sînt socotiţi neprihãniţi, fãrã platã, prin harul Sãu, prin rãscumpãrarea, care este în Hristos Isus.” Deoarece ne-am născut în păcat şi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, am căzut înaintea gloriei şi a Împaratiei Sale. Dar noi am fost justificaţi liber prin harul lui Dumnezeu prin răscumpărarea în Isus Hristos. Justificarea noastră a fost gratuită, fără preţ. Noi nu a trebuit să plătim plata păcatelor deoarece Isus a luat asupra Sa toate păcatele şi a plătit pe Cruce aceste plăţi cu propria-I viaţă, toate pentru a ne elibera pe aceia dintre noi care auzim şi credem în El.
Ce dorim să spunem prin credinţa în mântuirea de toate păcatele?. Simplu, credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu. A crede în neprihănirea lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu lucrările, dar are totul cu inimile voastre. Noi am devenit justificaţi auzind Cuvântul Domnului şi crezând în el cu inimile. Pentru a ne mântui de păcatele noastre, Domnul nostru a venit pe acest pământ, a devenit Mielul lui Dumnezeu, care a purtat toate păcatele lumii, fiind botezat de Ioan Botezătorul şi a murit pe Cruce. În cea de-a treia zi, El a înviat din morţi, iar acum stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl.
Isus a luat toate păcatele lumii asupra Sa, a plătit preţul pedepsei pentru păcatele noastre cu propria Sa viaţă şi a înviat din morţi; totul pentru a ne mântui de moartea noastră sigură. Noi suntem mântuiţi crezând în aceasta. Mântuirea noastră vine prin credinţă, iar credinţele noastre auzind Cuvântul scris al lui Dumnezeu, iar azul nostru vine prin Cuvântul lui Hristos.
“Credinţa vine în urma auzirii”. Noi credem cu inima. Intelectele noastre sunt pentru cunoaştere, în timp ce corpurile noastre sunt pentru muncă, iar în inimile noastre credem. Atunci, ce ar trebui să credem în inimă şi cum?. Auzind Cuvântul lui Dumnezeu, putem auzi evanghelia Sa şi auzind evanghelia Sa putem avea credinţă, şi având credinţă, putem fi mântuiţi. Când credem, credem prin Cuvântul lui Dumnezeu-adică, credem în Cuvântul scris care proclamă că Hristos ne-a luat asupra Sa toate păcatele cu botezul Său, le-a purtat, a murit pe Cruce şi a înviat din morţi.
A avea credinţa în Vuvântul lui Dumnezeu este a avea credinţă în neprihănirea Sa. Astfel, credinţa fără auzul Cuvântului lui Dumnezeu este zadarnică şi fără folos. Astfel de pretinderi-că Dumnezeu a fost revelat prin vise şi altele-sunt toate minciuni.
Noi suntem înviati prin credinţa, şi doar prin credinţă. Să citim înca odată Romani 3:24-26: “şi sînt socotiţi neprihãniţi, fãrã platã, prin harul Sãu, prin rãscumpãrarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte sã fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfã de ispãşire, ca sã-Şi arate neprihãnirea Lui; cãci trecuse cu vederea pãcatele dinainte, în vremea în delungei rãbdãri a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, sã-şi arate neprihãnirea Lui în asa fel în cît, sã fie neprihãnit, şi totuş sã socoteascã neprihãnit pe cel ce crede în Isus.” Amin. Domnul nostru a fost făcut ispăşire pentru păcatele noastre. Datorită păcatelor noastre, noi am fost făcuţi duşmanii lui Dumnezeu, dar Isus a restabilit relaţia noastră cu Dumnezeu, devenind ispăşirea păcaetlor noastre cu botezul, moartea şi învierea Sa.
În mijlocul cărţii Romani 3:25 este pasajul: “cãci trecuse cu vederea pãcatele dinainte, în vremea în delungei rãbdãri a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, sã-Şi arate neprihãnirea Lui”. Acest pasaj ne spune că Dumnezeu aşteptase mult timp cu răbdare şi că va aştepta până înh Ziua Judecăţii. Cei care cred în Isus Hristos, cei care cred în mântuirea prin apă şi sânge, cei care cred în mântuirea Fiului, care au devenit ispăşirea pentru Dumnezeu Tatăl-toate păcatele lor sunt trecute de către Dumnezeu. “A i se trece păcatele” înseamna că Dumnezeu a trecut asupra Sa păcatele celor care aud şi cred în Cuvântul lui Dumnezeu şi evanghelia Sa, chiar oamenii care cred în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce.
Uneori poate că ne clătinăm în vieţile noastre, dar aceasta este datorită slăbiciunii cărnii şi a minţii noastre, şi atâta vreme cât nu negăm mântuirea lui Isus, Dumnezeu nu va vedea toate aceste păcate ca păcate. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu Se uită la păcatele celor care sunt mântuiţi, crezând în apa şi sângele lui Isus Hristos în inimile lor, ci le trece.
Atunci, de ce trece Dumnezeu păcatele noastre?. Cum poate El să ignore astfel de păcate, când este un Dumnezeu sfânt şi drept?. Deoarece Hristos a venit în această lume şi a fost botezat. Dumnezeu trece păcatele noastre noastre comise dinainte, deoarece Isus a şters toate păcatele lumii cu botezul şi crucificarea Sa. Se referă păcatele comise dinainte doar la păcatul original? Nu, deoarece în timp ce poate că par a fi păcate originale, pentru Dumnezeu Tatăl nostru totul este în trecut.
Din punctul de vedere al veşniciei, timpul din această lume pare întotdeauna ca trecut. Această lume are începutul şi sfârşitul său, dar Dumnezeu este veşnic şi astfel, când comparăm timpul Său cu timpul nostru lumesc, toate păcatele lumii par că sunt comise în terecut, înaintea Lui. “Dumnezeu trecuse cu vederea pãcatele dinainte, în vremea în delungei rãbdãri a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, sã-şi arate neprihãnirea Lui”. De aceea, Dumnezeu nu le vede păcatele noastre. Nu pentru că nu are ochi ca să ne vadă păcatele, ci nu le vede deoarece Fiul Său Isus Hristos a plătit plata păcatelor noastre. Deoarece botezul şi crucificarea lui Hristos ne-a curăţit păcatele, de fapt părem în faţa lui Dumnezeu ca oameni păcătoşi.
Cum a putut Dumnezeu să ne vadă păcatele când Isus Hristos, a cărui împlinire a neprihănirii lui Dumnezeu i-a răscumpărat pe aceia care cred în ea, le-a luat deja de la noi?. Astfel Dumnezeu Îsi demonstrează neprihănirea acum, trecând asupra Sa păcatele care au fost mai dinainte comise, păcate care au fost deja plătite de către Isus Hristos.
Credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu vine prin Cuvântul lui Hristos deoarece însusi Cuvântul lui Hristos conţine chiar neprihănirea lui Dumnezeu. Demonstrând neprihănirea Sa, Dumnezeu a arătat nu doar neprihănirea Sa, ci şi neprihănirea celor care cred în Isus Hristos. Dumnezeu ne-a scăpat de toate păcatele, la fel şi noi credem în inimile noastre că Isus ne-a luat toate păcatele. De aceea, noi am devenit fără păcat şi justificaţi, deoarece ne-am îmbracat cu aceeaşi neprihănire a lui Hristos (Galateni 3:27). Deoarece, atât Dumnezeu, cât şi noi, suntem neprihăniţi, împreuna suntem toată familia, iar tu şi eu suntem copiii Săi. Crezi în această veste frumoasă?.
Înseamna aceasta că avem ceva al nostru cu care să ne lăudăm?. Bineînţeles că nu! Ce este al nostru cu care să ne lăudăm când de fapt mântuirea noastră este posibilă doar auzind şi crezând în Cuvântul lui Hristos?. Am fost noi mântuiţi datorită lucrărilor noastre?. Ce este cu care să ne lăudăm?. Nimic!. Ai fost mântuit deoarece ai frecventat serviciile bisericii dis-de-dimineaţă?. Ai fost mântuit deoarece nu ai lipsit niciodată duminica de la o slujbă din biserică?. Ai fost mântuit deoarece ai dat zeciuiala?. Bineînţeles că nu.
Acestea sunt toate lucrări, iar credinţele bazate pe lucrările şi/sau ale credinţelor sumplimentate cu lucrări, sunt credinţe greşite. Noi am fost mântuiţi de păcatele noastre, doar crezând în neprihănirea lui Dumnezeu în inimile noastre. Credinţa vine prin auzire, iar mântuirea vine prin credinţa în Cuvântul lui Hristos.
Încercând să primeşti ştergerea păcatelor prin rugăciuni de pocăinţă, după ce ai crezut în Isus, este şi aceasta o credinţă falsă, deoarece credinţa adevărată vine doar crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, nu prin faptele legii. Aşa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu: “Unde este dar pricina de laudã? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.Pentrucã noi credem cã omul este socotit neprihãnit prin credinţa, fãrã faptele Legii.Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor.”
Mântuirea vine atât pentru israeliţi cât şi pentru Neamuri, auzind şi crezând în inimile lor că Isus Hristos I-a mântuit cu apa şi sângele. Noi suntem mântuiţi de păcatele naostre când credem în neprihănirea lui Dumnezeu. Când credem în această neprihănire, care este Isus Hristos, suntem mântuiţi de păcate. Dumnezeu devine Tatăl nostru, iar noi devenim copiii Săi. Aceasta este mântuirea prin credinţa în neprihănirea lui Dunmezeu, auzind şi crezând în Cuvântul lui Hristos. Credinţa noastră vine crezând în neprihănirea lui Dumnezeu.
Mântuirea noastră vine prin credinţa naostră în Cvântul lui Hristos. Atunci, crezi că Hristos a venit pe acest pământ ca Mântuitor al tău, că cu botezul Său El a luat asupra Sa toate păcatele lumii ca ispăşire a lui Dumnezeu şi că a murit pe Cruce, a înviat din morţi a treia zi şi că stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl?. Crezi cu adevărat în această mântuire, în această ispăşire a Domnului nostru Isus Hristos?
Sunt mulţi oameni care-I cer lui Dumnezeu să le apară în vise, care spun că vor crede dacă pot doar să-L vadă o singură dată cu ochii lor. Unii chiar pretind că L-au văzut pe Isus în visele lor şi că le-a spus să facă cutare şi cutare, să construiască o biserică aici, un centru de rugăciune acolo, etc, dar de obicei ceva ce cere bani-şi fiind înselati de astfel de pretinderi false, mulţi sunt greşit conduşi şi se rătăcesc. Sunt mult prea multe triste întâmplari în această lume creştină. Trebuie să realizezi că toate aceastea nu sunt lucrarea Domnului nostru, ci a diavolului însusi.
Dacă din întâmplare Îl vezi pe Isus în visul tău, nu lua aceast prea în serios. Visele sunt doar vise. Isus nu este de altfel cineva care ar apărea înaintea ta într-un astfel de mod, nu ar fi nevoie de Biblie. Dacă Isus ne apare în faţă chiar şi o singură dată, atunci trebuie să închidem Biblia, căci nu mai este nevoie de ea. Dar aceasta va avea un efect devastator asupra lucrării lui Hristos de mântuire.
Dacă am crede în Isus fără Biblie, ar trebui să apară înaintea fiecăruia. Dar nu este nevoie de aceasta, căci Domnul nostru a împlinit deja toate cerinţele mântuirii. De aceea credinţa vine prin auzire şi crezând în Cuvântul lui Hristos. Au auzit toţi oamenii despre Isus Hristos?. Poate că au auzit de numele de Isus Hristos, dar nu toţi dintre ei au auzit evanghelia adevărată. De aceea Pavel a întrebat: “şi cum vor auzi despre El fãrã propovãduitor?”
De aceea, noi trebuie să predicăm această evanghelia care conţine neprihănirea lui Dumnezeu. Dar cu ce şi cum?. Princ e metodă sau cum este predicată evanghelia nu este important; toate metodele de răspândire a Veştii bune, prin cuvintele rostite sai materiale tipărite, ar trebuie să fie folosite. Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Şi materialele tipărite care predică evanghelia îi pot duce pe cititori la credinţa adevărată. Indiferent de metodă, trebuie să-ţi aminteşti că credinţa poate veni doar prin auzire, iar auzirea doar prin predicarea veştii bune.
Dacă ai credinţa cu adevărat în Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, atunci vei şti că eşti un creştin adevărat. Sper şi mă rog să cunoşti aceasta; că ai fost mântuit de păcate. De asemenea sper că vei ţine Cuvântul apei şi a Duhului cu drag. Atunci, să concluzionăm discuţia naostră, citind Romani 10:17 împreuna.
“Căci credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu”. Amin. Aceia care cred în inimile lor, auzind acest Cuvânt scris al lui Dumnezeu, sunt acei care au credinţe adevărate. Ai această credinţa adevărată?. Domnul nostru ne-a eliberat de toate păcatele.
Cât de mulţumitori şi fericiţi suntem că Domnul ne-a luat păcatele!. Fără evanghelie, oamenii sunt întotdeauna descurajaţi, dar doar auzind că Isus a luat asupra Sa toate păcatele cu botezul Său, inimila noastre pot fi umplute cu bucurie, iar credinţele noastre pot începe să crească.
Îi mulţumesc Domnului că ne-a mântuit.
Copyright © 2021 by The New Life Mission
