- All e-books and audiobooks on The New Life Mission website are free
- Explore multilingual sermons in global languages
- Two new revised editions in English have been released
- Check out our website translated into 27 languages
Due to COVID-19 and disruption to international mail service
we have temporally suspended our ‘Free Print Book service’.
In the light of this situation we are not able to mail you the books at this time.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Pray that this pandemic will end soon and the resumption of the postal service.
Temă 9: Romani (Comentarii asupra Cărții Romani)
[14] Nu vă judecaţi unul pe altul
Romani 14:1 afirmă: “Primiţi bine pe cel slab în credinţa, şi nu vã apucaţi la vorbã asupra pãrerilor îndoelnice.”
Pavel i-a avertizat sfinţii din Roma să nu judece sau să nu critice credinţa unii altora. Pe vremea aceea, din moment ce erau doi foarte credincioşi, şi cei care nu sunt atât de credincioşi în biserica din Roma, au ajuns să critice credinţa unii altora. Dacă ţi se se întâmpla aceasta, trebuie să vă respectaţi credinţa unul altuia şi să înlature orice atitudine critică împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu nu de noi, să-I ridicăm şi să-I edificăm pe slujitorii Săi.
Chiar şi în biserica lui Dumnezeu, se ridică multe probleme printre credincioşi. Dacă ne uităm la credinţa lor, putem găsi multe feluri de credinţe. Unele sunt legate de Lege înaintea răscumpărării lor, şi astfel ei înca vestigiul credinţei lor vechi legalistice.
Unii creştini dau multă importanţă în selectarea hranei. De exemplu, astfel de oameni pot crede că nu au voie să mănânce carne. Alşii cred că trebuie să ţii Sabatul usb orice împrejurare. Dar trebuie să rezolvăm aceste diferenţe din credinţa noastră, în neprihănirea lui Dumnezeu şi să nu ne criticăm unii pe alţii asupra unor probleme atât de minore. Aceasta este esenţa a ceea ce a vorbit Pavel.
Pavel învata în capitolul 4 că nu ar trebui să criticăm slăbiciunea fraţilor noştri în credinţă dacă au credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu. De ce nu?. Deoarece, deşi sunt slabi, şi ei cred în neprihănirea lui Dumnezeu.
Biblie îi priveşte pe cei care au fost răscumpăraţi de păcatele lor, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, ca oameni preţioşi ai lui Dumnezeu. În timp ce par insuficienţi în ochii lor, totuşi Dumnezeu nu ne-a comandat să criticăm credinţa altora. Aceasta este deoarece, deşi par insuficienţi în carne, ei totuşi au devenit copiii lui Dumnezeu, prin credinţă.
Credinţa fiecăruia diferă de la unul la altul
Versetele 2-3 afirmă: “Unul crede cã poate sã mãnînce de toate; pe cînd altul, care este slab, nu mãnîncã decît verdeţuri. Cine mãnîncã sã nu dispreţuiascã pe cine nu mãnîncã; şi cine nu mãnîncã, sã nu judece pe cine mãnîncã, fiindcã Dumnezeu l-a primit.”
Poate fi diversitate printre slujitorii lui Dumnezeu crezând şi urmându-L pe El. Credinţa în mântuire este la fel, dar cantitatea de credinţă în Cuvântul Său poate că diferă.
Dacă cineva a fost un legalist înainte să se nască din nou prin credinţa în evanghelia neprihănirii lui Dumnezeu, el/ea ar avea nevoie de timp ca să-şi abandoneze propria neprihănire, credzând în întregime în neprihănirea lui Dumnezeu. Aceşti oameni au tendinţa să acorde mare importanţă Sabatului, dar tu nu ar trebui să-i critici, deoarece şi ei cred în neprihănirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu este încântat de credinţa celor care cunosc şi cred în neprihănirea Sa. El i-a luat drept poporul Său. De aceea, cei care cred cu adevărat în neprihănirea lui Dumnezeu, ar trebui să facă tot efortul de a-i hrăni pe fraţii în credinţă, cu neprihănirea lui Dumnezeu, în loc să le critice slăbiciunea credinţei lor.
Nu trebuie să-i judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu
Versetul 4: “Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacã stã în picioare sau cade, este treaba stãpînului sãu; totuş, va sta în picioare, cãci Domnul are putere sã-l întãreascã pentru ca sã stea.”
Noi trebuie să-i recunoaştem pe slujitorii lui Dumnezeu, pe care i-a aprobat Dumnezeu şi de asemenea credinţa lor. Critici şi judeci tu slujitorii lui Dumnezeu, în timp ce îti trăieşti viaţa de creştin?. Atunci Dumnezeu le va respinge credinţa chiar şi mai mult. Dacă condamni credinţa celor pe care îi aprobă Dumnezeu doar pentru că nu-ţi place de ei, te sui singur pe scaunul de judecată a lui Dumnezeu şi judecându-I slujitorii. Nu este bine aceasta. Ci mai degrabă, ar trebui să primeşti cu gratitudine chiar şi pe acei slujitori ai lui Dumnezeu care nu-ţi plac şi să respecţi călăuzirea lor în timp ce ridici neprihănirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu trebuie să ne aprobe credinţa. Ar trebui să avem credinţa adevărată care merită laudă şi recompensă. Deoarece Dumnezeu ne-a permis să ne devotăm vieţile lui Isus Hristos, Îi mulţumim pentru neprihănirea Sa. Trebuie să îi aprobăm pe cei pe care îi aprobă Dumnezeu şi să-i dezaprobăm pe cei pe care îi dezaprobă Dumnezeu. Eu sper că-L glorifici pe Dumnezeu, având credinţa în neprihănirea Sa, în loc să-ţi ridici neprihănirea ta. Sper ca Dumnezeu să-ţi aprobe credinţa. Atunci vei fi ridicat datorită credinţei tale în neprihănirea Sa.
Dacă şi ei cred în neprihănirea lui Dumnezeu…
“Unul socoteste o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare sã fie deplin încredintat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mãnîncã, pentru Domnul mãnîncã; pentrucã aduce mulţamiri lui Dumnezeu. Cine nu mãnîncã, pentru Domnul nu mãnîncã; şi aduce şi el mulţamiri lui Dumnezeu” (Romani 14:5-6).
Printre evreii au fost acei care au fost mântuiţi crezând în Hristos, Domnul nostru a evangheliei apei şi a Duhului. Mulţi dintre ei, deşi au crezut în Isus, înca erau legaţi de Lege. Dar ei deja erau slujitorii neprihănirii lui Dumnezeu, deoarece, orice au făcut pentru a obţine Legea, au făcut pentru a răspândi neprihănirea lui Dumnezeu.
De aceea Pavel a spus: “Cu Iudeii, m-am fãcut ca un Iudeu, ca sã cîştig pe Iudei; cu ceice sînt supt Lege, m-am fãcut ca şi cînd aş fi fost supt Lege (mãcar cã nu sînt supt Lege), ca sã cîştig pe ceice sînt supt Lege; cu ceice sînt fãrã Lege, m-am fãcut ca şi cum aş fi fost fãrã lege (mãcar cã nu sînt fãrã o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supt legea lui Hristos), ca sã cîştig pe cei fãrã lege” (1 Corinteni 9:20-21).
Noi nu trebuie nici să ignorăm, şi nici să respingem pe cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă cred în neprihănirea lui Dumnezeu şi-L slujesc, trebuie să îi recunoaştem ca slujitori ai lui Dumnezeu.
Cel neprihănit va trăi pentru Domnul
Versetele 7-9: “În adevãr, niciunul din noi nu trãieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Cãci dacã trãim, pentru Domnul trãim; şi dacã murim, pentru Domnul murim. Deci, fie cã trãim, fie cã murim, noi sîntem ai Domnului. Cãci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca sã aibã stãpînire şi peste cei morţi şi peste cei vii.”
Noi trăim cu Hristos şi murim cu El, deoarece am fost mântuiţi de toate păcatele şi am primit vieţi noi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu revelată în evanghelie. Toate lucrurile vechi au trecut în Hristos, iar noi am devenit noi creaturi. Pentru a crede cu adevărat în neprihănirea lui Dumnezeu înseamna a cunoaşte şi a crede în adevărul că eşti al lui Hristos. Astfel, cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu nu au mai au de+a face cu această lume şi au devenit slujitorii lui Dumnezeu, în schimb
Dacă ai devenit slujitorul lui Dumnezeu, Îl vei ridica, Îl vei iubi, vei trăi pentru gloria Sa şi Îi vei mulţumi pentru că ţi-a permis să-ţi trăieşti viaţa în felul acesta.
Aparţii cu adevăarat lui Hristos?. Cei care cred în evanghelia apei şi a Duhului au fost crucificaţi cu Hristos şi au fost readuşi la viaţă cu El. Indiferent dacă trăim sau murim, noi aparţinem lui Hristos, prin neprihănirea lui Dumnezeu. Domnul a devenit Domnul celor mântuiţi.
Nu ar trebui să-i judecăm pe fraţii noştri credincioşi
Este scris în versetele 10-12: “Dar pentruce judeci tu pe fratele tãu? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tãu? Cãci toţi ne vom înfãtisa înaintea scaunului de judecatã al lui Hristos. Fiindcã este scris: Pe viaţa Mea Mã jur, zice Domnul, cã orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbã va da slavã lui Dumnezeu. Aşa cã fiecare din noi are sã dea socotealã despre sine însus lui Dumnezeu.”
Deoarece Hristos Dumnezeul nostru trăieşte, într-o zi noi vom îngenunchea înaintea Lui şi vom mărturisi totul. De aceea noi trebuie să nu ne aşezăm pe scaunul de judecată şi să-i judecăm pe fraţii şi surorile noastre, ci să stăm înaintea lui Dumnezeu cu modestie. Este mult mai important să trăiţi pentru voia lui Dumnezeu decât să vă judecaţi şi condamnaţi unul pe altul, în biserica Sa. Dacă noi judecăm slăbiciunile fraţilor şi surorilor noastre, vom fi judecaţi pentru slăbiciunile noastre înaintea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să realizăm cât de bine este să trăim pentru voia lui Dumnezeu, împreuna cu biserica Sa.
Credinţa adevărată îi edifică pe fraţii credincioşi şi urmăreşte neprihănirea lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi că o credinţă falsă va abandona neprihănirea lui Dumnezeu şi îsi va ridica doar neprihănirea sa. Dar tu?. Urmăreşti neprihănirea lui Dumnezeu cu credinţa?. Sau urmăreşti neprihănirea propriei tale cărni?.
Noi trebuie să edificăm credinţa altora
Versetele 13-14: “Sã nu ne mai judecãm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi sã nu faceţi nimic, care sã fie pentru fratele vostru o piatrã de poticnire sau un prilej de pãcãtuire. Eu ştiu şi sînt încredintat în Domnul Isus, cã nimic nu este necurat în sine, şi cã un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede cã este necurat.”
Deoarece există diferenţe în cantitatea de credinţă printre cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu, ar trebui să lucrăm să ne ridicăm credinţa unul altuia, edificându-ne unul pe altul. Aceasta aduce credincioşilor neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă trăim cu adevărat pentru Dumnezeu şi neprihănirea Sa, suntem cu toţii poporul Său.
Dacă eşti un creştin care crede în neprihănirea lui Dumnezeu, poţi face orice cu credinţa ta în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu poţi, este deoarece urmăreşti propria ta neprihpnire în locul celei ale lui Dumnezeu. Urmărirea propriei neprihăniri în neprihănirea lui Dumnezeu, este ca şi cum urmăreşti lumea şi ai o credinţă greşită.
Cei care caută propria lor neprihănire, deşi mântuiţi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu, trăiesc ca duşmani ai lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte ca cei care sunt mântuiţi, crezând în neprihănirea Sa, să continue să ţină neprihănirea Sa, tot timpul vieţii lor.
Umblă în dragoste
Versetele 15-18 spune: “Dar dacã faci ca fratele tãu sã se mîhneascã din pricina unei mîncãri, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru sã fie grãit de rãu. Cãci Împãrãtia lui Dumnezeu nu este mîncare şi bãuturã, ci neprihãnire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt. Cine slujeste lui Hristos în felul acesta, este plãcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.”
Cei care au fost mântuiţi, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu şi trăiesc pentru a o răspândi, nu-i dispreţuieşte pe oamenii Săi de dragul mâncării.Uneori noi aducem mâncare pentru a împarti şi a avea părtăşie în dragoste. Dar Pavel ne avertizează împotriva excluderii fraţilor şi surorilor sărace şi împartasind doar printre cei bogaţi, deoarece i-ar putea face pe fraţii noştri creştini să se poticnească.
Binecuvântările pe care Dumnezeu le-a acordat celor care cred în neprihănirea Sa ne permit să urmăm neprihănirea lui Dumnezeu, pacea minţii noastre date de evanghelia apei şi a Duhului şi putând să slujim Domnului împreuna, împartasind unii cu alţii bucuria pe care El ne-a dat-o. Cei care sunt bogaţi ar trebui de aceea să realizeze că toate bogăţiile lor sunt de la Dumnezeu şi să le împarta cu cu alţii pentru a sluji împreuna evanghelia şi de a urma neprihănirii lui Dumnezeu.
Caută să-i edifici pe alţii
Versetele 19-21 spun: “Aşa dar, sã urmãrim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastrã. Sã nu nimiceşti, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuş, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cãdere, este rãu. Bine este sã nu mãnînci carne, sã nu bei vin şi sã te feresti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tãu un prilej de cãdere, de pãcãtuire sau de slãbire.”
Cu mult timp în urmă, în astfel de oraşe vechi ca Roma şi Corint, oamenii vindeau mâncarea ce era cândva oferită idolilor ca jertfe. Unii dintre fraţii credincioşi în neprihănirea lui Dumnezeu cumpăra o astfel de carne şi le mânca. Atunci unii dintre fraţii credincioşi din biserica lui Dumnezeu care erau de credinţă slabă, credea că consumarea unei astfel de cărni este păcătoasă. De aceea Pavel a spus: “Sã nu nimiceşti, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu” (versetul 20).
La fel se aplica şi vinului. Erau unii credincioşi care nu se îngrijorau mult cu privire la băut. Dar Pavel le-a atras atenţia că, dacă astfel de comportamente slăbesc credinţa fraţilor credincioşi, ar fi bine să se oprească să-i mai jignească pe fraţii credincioşi cu băutul lor. Aceasta se întâmpla şi printre noi. De aceea, noi trebuie să ne trăim vieţile creştine în tr-un mod care-i edifică pe alţii şi să cătăm neprihănirea lui Dumnezeu. Probleme se ridică în ziua de azi cu privire la mâncarea folosită la jertfe şi este mai bine să nu mâncăm acel fel de mâncare de dragul celor care sunt slabi în credinţă.
Ai credinţă în neprihănirea lui Dumnezeu
Versetele 22-23 afirmă: “Încredintarea pe care o ai, pãstreazã-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce gãseşte bine. Dar cine se îndoieste si mãnîncã, este osîndit, pentrucã nu mãnîncã din încredintare. Tot ce nu vine din încredintare, e pãcat.”
Cei care cred în neprihănirea lui Dumnezeu sunt acei care au credinţa corectă. Credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu este credinţa dată de Dumnezeu care ne curăţă toate păcatele. De aceea creştinii trebuie să creadă în neprihănirea lui Dumnezeu şi au convingerea credinţei lor în neprihănirea Sa.
Scriptura ne spune că urmându-L pe Dumnezeu fără să crezi în neprihănirea Sa este păcat. Orice e făcut fără credinţă este păcat. Cunoscând că orice e făcut fără credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu este un păcat, trebuie să avem mai multă credinţă în neprihănirea Sa.
Biblia spune: “Dar cine se îndoieste şi mãnîncã, este osîndit” Totul este curat dacă mănânci cu credinţa în neprihănirea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a creat fiecare plantă şi animal.
Trebuie să întelegem cât de important este să cunoaştem şi să credem în neprihănirea lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să-i edificăm pe fraţii noştri credincioşi născuţi din nou şi să le respectăm credinţa.
